Apostol Bologa - caracterizare
Categoria: Referat
Romana
Descriere:
Apostol Bologa este fiul aprigului avocat Iosif Bologa ce fusese doi
ani întemniÅ£aÅ£i, ÅŸi al Marie, care avea pentru copilul ei o „dragoste
idolatră” ÅŸi al cărui suflet era plin de credinţă, reproÅŸându-ÅŸi chiar
daca nu cumva îl iubeÅŸte mai mult pe odrasla mai mult decât pe
Atotputernicul. Astfel copilul Bologa la vârsta de 6 ani are o viziune
pe care mama sa o interpretează ca pe un semn divin ÅŸi îÅŸi dirijează
copilul spre calea preoţiei ... |
|
|
1
Tema I Apostol Bologa
Apostol Bologa este personajul principal al romanului „Pădurea
spânzuraţilor”, primul erou din literatura română întruchipat de
intelectualul ce trăieşte o dramă de conştiinţă.
Eroul principal se conturează în trei ipostaze importante: cea de
cetăţean, cea de român şi cea de om.
Apostol Bologa este fiul aprigului avocat Iosif Bologa ce fusese doi
ani întemniţaţi, şi al Marie, care avea pentru copilul ei o „dragoste
idolatră” şi al cărui suflet era plin de credinţă, reproşându-şi chiar
daca nu cumva îl iubeşte mai mult pe odrasla mai mult decât pe
Atotputernicul”. Astfel copilul Bologa La vârsta de 6 ani are o viziune
pe care mama sa o interpretează cape un semn divin şi îşi dirijează
copilul spre calea preoţiei . Acesta dezvoltă din Bologa un caracter
fricos, îndoielnic. Dar tatăl întors din armată dezvoltă din Apostol un
caracter tenace , accentuând latura patriotică în educarea lui,
cuvintele lui emblematice fiind „să nu uiţi nici odată că eşti român.
Astfel Bologa primeşte din partea părinţiilor lui o educaţie
contradictorie care părea solidă. Elev la liceul din Năsăud
trăieşte un experienţă tristă prin moartea tatălui său considerând că
la pierdut pe D-zeu . „ Am pierdut pe D-zeu, îl fulgeră prin minte”.
Student la facultatea de filozofie din Budapesta este dornic de
cunoaştere dobândind stima profesorilor pentru inteligenţa sârguinţa şi
curajul opiniilor, aici caută certitudini crezând că ştiinţa îi poate
oferii un „adevăr absolut”.
Se logodeşte cu Marta Dansa şi din orgoliu dar şi din dorinţa de
cunoaştere se înrolează pe front convins că războiul „este un adevărat
izvor de viaţă cel mai eficace element de selecţiune(…) pentru că numai
războiul este adevăratul generator de energii” .
Romanul debutează cu scena spânzurătorii lui Svoboda în care se
conturează ipostaza de cetăţean. Toată această ipostază poate fi
plasată sub formula „ omul nu este nimic în afară de stat”.
Eroul va fi obsedat de conştiinţa datorie dar lumina triumfătoare,
izbăvitoare din ochii lui Svoboda cât şi din discuţia ulterioară de la
popota ofiţerilor va răsturna scara de valori a personajului şi va
intra treptat într-o criză morală. Încearcă să se convingă că a
procedat corect dar va începe să simtă un sentiment de culpabilitate
faţă de o crimă mascată cu grijă.
Astfel se apropie din nou de ipostaza de cetăţean obsedat de datorie.
Pe front este viteaz , decorat şi captat în Curtea Marţială şi
participând astfel la condamnarea lui Svoboda.
Momentul în care află că va fi mutat pe frontul din Transilvania va
genera în sufletul lui adevărată imposibilitate morală, de a lupta
împotriva propriului său neam.
Acum se conturează a doua ipostază a eroului cea de român. Apartenenţa
lui la naţiunea română va traversa acum conştiinţa eroului.
Pentru a traversa situaţia limită a existenţei sale Bologa va încerca
să distrugă reflectorul rusesc crezând ca în acest fel ca răsplată nu
va fi trimis pe frontul din Transilvania.
Generalul Kark refuză rugămintea lui Bologa şi emite ipoteza unei
viitoare dezertări.
Ia hotărârea de a dezerta dar este rănit şi internat în spital iar
confruntarea cu moartea îl îngrozeşte.
Îi mărturiseşte lui Varga că ideea dezertării nu l-a părăsit pentru că:
„Lege, datorie, jurământ sunt valabile numai până în clipa când îţi
impun o crimă faţă de conştiinţa dată, nici o datorie din lume nu are
dreptul să calce în picioare sufletul omului”.
Repartizat la coloana de muniţii din spatele frontului contribuie
indirect la crimă faţă de propriul neam.
Rupe logodna cu Marta dar găzduit de groparul Vidor se îndrăgosteşte de
Ilona care-l cucereşte prin sinceritatea sentimentelor ei.
Este chemat din nou la Curtea Marţială şi pus în situaţia de a judeca
12 ţărani români învinuiţi pentru trădare. Pentru a doua oară se
conturează ipostaza de român. El hotărăşte pentru a doua oară să
dezerteze şi de această dată o şi face deşi era conştient că
sublocotenentul Varga îl urmăreşte. Pleacă într-o noapte să treacă
linia frontului dar se rătăceşte şi este prin de o patrulă chiar în
sectorul lui Varga, care-l arestează.
Este judecat şi condamnat la moarte. Acum se conturează ipostaza lui de
om.
Condamnat la moarte eroul se caută pe sine însuşi, se eliberează de
teroarea ideilor pure de zbuciumul sufletesc generat de sentimentul de
culpabilitate de povara nesincerităţii şi a crimei de existenţa
neautentică şi falsă. Asistăm astfel la un adevărat proces de
purificare de împăcare a eroului cu sine cu întreaga umanitate cu sine.
„Acuma mi-e sufletul liniştit iubirea îmi ajunge căci iubirea
îmbrăţişează deopotrivă pe oameni şi pe D-zeu viaţa şi moartea”
În momentul spânzurări, ca şi Svoboda la începutul romanului, „Apostol
îşi potrivi singur ştreangul cu ochii însetaţi de lumina răsăritului”.
Moare „în vreme ce în urechi i se stingea glasul preotului: Primeşte,
Doamne, sufletul robului tău Apostol…”
Apostol Bologa moare ca un erou al neamului său, din dragoste pentru
ţara sa, pentru libertate şi adevăr, pentru triumful valorilor morale.
|
Referat oferit de www.ReferateOk.ro |
|