Cultura Homerica
Categoria: Referat
Romana
Descriere:
”De la varsta cea mai frageda, sufletul naiv al copilului
care-si face primii ani de scoala este hranit cu Homer. Crestem, dar
Homer este mereu alaturi de noi. Nu-l putem lasa din mana fara sa nu ne
revina imediat setea de a-l relua. S-ar putea spune chiar ca lectura lui
nu inceteza decat odata cu viata.”... |
|
|
1
Cultura Homerica
”De la varsta cea mai frageda, sufletul naiv al
copilului care-si face primii ani de scoala este hranit cu Homer.
Crestem, dar Homer este mereu alaturi de noi. Nu-l putem lasa din mana
fara sa nu ne revina imediat setea de a-l relua. S-ar putea spune chiar
ca lectura lui nu inceteza decat odata cu viata.”
Heraclit Retorul
Poetul suveran, patriarhul poetilor, rapsodul nemuritor Homer! Zorile
de neintunecata stralucire a poeziei europene, nu numai capataiul si
eterna mandrie a Eliadei, ci si piatra unghiulara a templului culturii
literare universale.
Voim sa-i cuprindem dintr-o ochire inchisoarea-i
epica si ne gasim in fata unei mari netarmuite.
Dar, fireste, aici nu este vorba despre el,
despre rostul lui individual. Din nenorocire (sau fericire ?) Homer
n-are stare civila. E impersonal, necunoscut, invizibil. Traditia
antica ne-a impartasit unele date biografice, dar putine, nesigure,
potrivnice intre ele, vadit din cuprinsul fanteziei si legendei. Homer
se confrunta cu opera-i monumentala, cele doua poeme neasemuite, Iliada
si Odiseea. El nu are numai adoratori, ci si atei. A fost negata chiar
existenta lui proprie. A avut detractori si poate avea oricand.
Epopeea homerica nu este o opera naiva si populara, nu e folclor. Ea
infatiseaza o viata destul de inaintata, o mentalitate serioasa si
civilizata, care nu rareori trece peste starea mijlocie a zilelor
noastre. Indeosebi se adresa unei elite sociale, clasei dominatoare,
curtilor princiare si regale ale unei epoci de cavalerism asemanator cu
acela al evului mediu. Mai presus de toate e arta, dar nu arta anarhic
individuala sau eterata, meteorica , abstracta, asa- zisa arta pentru
arta, menita a satisface o minoritate disparenta de esteti si
ultrarafinati, ci o estetica complexa sau integrala, caracteristic
clasica, adica destinata pentru multime, pentru lumea vie si framantata
de toate nevoile vietii, pentru desfatarea si alimentarea spirituala a
acelei colectivitati constiente sau instinctive a carei inlantuire de
solidaritate si sanatate sufleteasca ii legitimeaza numele generic de
natiune.
Fantazia elina, izvor neistovit de mituri, a vazut
in Homer o personalitate reala, cum vedea in toti eroii ei legendari. A
inteles perfect si intuitiv ca o asemenea opera mareata si covarsitor
de impunatoare nu poate izvori decat din creierul unei mari
individualitati temperamentale, aparitie asa de rara in viata
popoarelor. De aceea corifeii literari din toate timpurile l-au
conceput pe Homer ca personalitate unica, reala nu gregara si
colectiva. Dovada aceasta absolut valabila, peremptorie chiar, despre
existenta pozitiva a nemuritorului aed, constituie cea mai autorizata
si categorica dezmintire a negatiunii filozofice, a pedantismului si
criticismului scolastic.
Toti marii inspirati ai muzelor, Vergiliu, Dante, Milton, Goethe,
Mistral, au salutat in Homer pe parintele lor si au fost mandri si
fericiti dea fi urmasii lui, ”homerizi”, dupa Goethe, sau ”umble
escoulan dou grand Oumero”, (Modesti ucenici ai marelui Homer), dupa
Mistral.
Personalitatea si genialitatea lui n-a dezis-o nici un talent de
frunte, nici o forta constienta de poezie.
Nici unul dintre cei care fac onoarea si gloria culturala a natiunilor
n-a trecut foarte usor peste Homer si nu l-a nesocotit.
E drept ca o generatie are si poate avea criterii diferite si
preferinte in materie de arta, deosebindu-se astfel in conceprtia
generatiilor anterioare. Altminteri vede si judeca ea produsele
predecesorilor. In genereinsa, operele cu adevarat umane si mai ales
cele e primul rang sunt refractare si rezista fluctuatiilor prin care
trece spiritul public al vremii.
Homer face parte din acele creatii caleidoscopice sau proteice in care
retina noastra, cu ajutorul oricarui nou criteriu de estimare estetica,
descopera cate o noua fateta de fulgurare a geniului divinator.
Si astfel Homer traieste, disciplineaza, fecundeaza si poate primeni
pana si azi productivitatea puterilor noastre creatoare.
Eficacitatea lui artistica ramane in vigoare, mereu activ potentiala,
de o vitalitate multilaterala, fiind in cea mai mare parte bazata e
afectele native fundamentale alesufletului universal
omenesc.
N-am crutat nici o sfortare nici o jertfa de timp si nici o osteneala
pentru ca, facand tot ce-i omeneste cu putinta, sa infatisez un Homer
transfigurat in asa fel incat sa fie al nostru.
”I s-a facut lui Homer un
proces colosal, inversunat pentru ireverenta lui fata de divinitate.
Totul la el nu ar fi decat impietate, atunci cand nu e alegorie; o
urzeala de povestiri sacrilege de deliruri blasfematorii si-ar etala
nebunia de-a lungul celor doua poeme. Dar a presupune ca orice intentie
filozofica e absenta, ca nu exista nici un sens alegoric subteran, ca
trebuie inteles ca o poezie obisnuita, ar insemna a face din Homer un
Salmoneu sau un Tantal.”
Heraclit Retorul
|
Referat oferit de www.ReferateOk.ro |
|