I.L.Caragiale - Viata si opera
Categoria: Referat
Romana
Descriere:
Ion Luca Caragiale a vazut lumina zilei in anul 1852. Fiind un om plin de umor s-a autocaracterizat ca “ un grec pacatos” , “un copil neastamparat, samanta de idriot, vesnic doritor de alte orizonturi” , marele dramaturg isi dezvaluie cu sinceritate originie. .. |
|
|
1
Ion Luca Caragiale a vazut lumina zilei
in anul 1852. Fiind un om plin
de umor s-a autocaracterizat ca “
un grec pacatos” , “un copil neastamparat, samanta de
idriot, vesnic doritor de alte orizonturi” , marele dramaturg isi
dezvaluie cu sinceritate originie.
Caragiale a mai avut inca doi frati pe nume Costache si Iorgu.
Cei trei baieti ai familiei se dedica teatrului, descoperind secretele
acestei arte ca actori, organizatori ca trupe teatrale si ca
dramaturgi. Luca, cel mai mare dintre fratii Caragiale, se desprinde de
mirajul scenei si devine secretarul mosiei Margineni, pe langa
Ploiesti, intemeind impreuna cu Elena Caraboa o familie, unde se vor
naste cei doi copii: Ion si Elena. Ion Luca urmeaza scoala din
Ploiesti, asa cum singur marturiseste: “... mi-am facut instructiunea
cu slova popeasca si am tras clopotele cu dragoste…” Ion este inscris
la Scoala Domneasca, pastrand in memorie figurile dascalilor sai, pe
care ii va imortaliza in opera sa viitoare.
In 1868, Ion Luca se duce in Bucuresti pentru a urma cursul de
declamatie a unchiului sau, Costache Caragiale si cu acest prilej il
intalneste si pe Mihai Eminescu, aflat in acea vreme in preajma lui
Mihai Pascali.
Se reintoarce in Ploiesti, doi ani mai tarziu, unde se angajeaza copist
la tribunal, de unde retine numeroase informatii care devin surse de
inspiratie pentru opera sa artistica. Participa la Revolutia din
Ploiesti, condusa de Candiano Popescu.
Revanit in Bucuresti, Ion Luca va practica mai multe meserii, intre
care publicistica ii consuma multa energie. Activitatea de la redactia
ziarului conservator “Timpul”, alaturi de Mihai Eminescu si Ioan
Slavici il impune pe Caragiale, la cei 26 de ani ai sai, drept un
maestru al lecturii “care invatase putine, dar pentru toate isi avea
mintea deschisa si pe toate era in stare sa le inteleaga in putine
vorbe… ”(Ioan Slavici - Amintiri). Avand ca principiu fundamental de
viata maxima “A fi bun inseamna a fi prost”, Caragiale declara
prietenilor sai ca “el, prostul este stapanul Universului”.
In acelasi timp, Caragiale isi prezinta opera dramatica pe scena
Teatrului National din Bucuresti. O noapte furtunoasa este jucata in
stagiunea din ianuarie 1879 si in ciuda certurilor cu Ion Ghica,
directorul teatrului, comedia va fi repede inclusa in repertoriul altor
teatre si grupe teatrale din tara. Abandonand activitatea gazetareasca,
IL Caragiale va fi pentru scurt timp revizor scolar in judete din
Moldova si Muntenia, prilej de a constata adevarata conditie a
dascalilor din Romania: “O fi amara orice paine castigata cu necaz, dar
greu se poate gasi una mai putin dulce decat a dascalului de la noi,
unde familia nu da nici un ajutor scolii ; unde lumea crede ca este un
aparat fabulos, care poate turna prin procedeu mecanic toata stiinta
omenirii in capul oricarui copil”.
In anul 1884, beneficiind de aprecierea reginei Elisabeta (Madame
Carol- cum o numesc eroii schitelor sale), I se joaca cu mult succes O
scrisoare pierduta. Aceasta recunoastere oficiala a valorii artistice a
dramaturgiei sale este urmata de o violenta contestare, carea culminat
cu etichetarea personajelor din D-ale carnavalului drept imorale.
Reuseste sa ofere publicului un volum de Teatru, iar in 1890 sa
prezinte o drama pe scena Teatrului National, Napasta. Anul 1892
descopera cititorilor o alta imagine a scriitorului si anume cea de
nuvelist. Iluzia obtinerii unor venituri deosebite il determina pe
Caragiale sa se aventureze in diverse intreprinderi, care nu-i aduc
nici un profit material real. Esecul initiativelor negustoresti si
contestarea literara vehementa ii intaresc scriitorului convingerea cu
privire la imposibilitattea adptarii sale in societatea romaneasca.
Procesul intentat de opozantii(lipsiti de scrupule morale) il determina
sa se stabileasca in Germania(Berlin).
1
O noapte furtunoasa(1879), Conu Leoida fata cu reactiunea(1880), O
scrisoare pierduta(1884), D-ale carnavalului(1885) sunt titlurile
operei comediografice care prezinta, in mod propiu, istoria politica a
statului roman modern. Participante activ la principalele
evenimente(Revolutia de la 1848, Lovitura de Palat de la 1866,
Revolutia de la Ploiesti, Razboiul de Independenta),personajele
comodiilor sunt, de fapt, niste marionete ale istoriei, fara angajare
morala si responsabilitate civica pe fond, mimand adeziunea sincera la
un cod de principii eroice si patriotice, a caror esenta nu o inteleg,
deoarece “… a nu gandi nimic, a nu voi nimic in afara de chiverniseala
personala si a nu te da in laturi de la nimic ca sa ajungi, iata maxima
cea mai inalta a vietii noastre publice” .
In afara comediilor, opera lui IL Caragiale cuprinde povestiri feerice
si parabole orientale(Kir ianulea, Abu Hasan, Calul dracului) si nuvele
realist psihologice. Kir Ianulea, preluand un motiv literal de
circulatie universala, evoca peripetiile lui Aghiuta in lumea
Bucurestiului de inceput de secol al XIX-lea, in compania frumoasei,
dar nazuroasei Acrivita, fata lui Hagi Canuta. Trimis printre pamanteni
de catre Dardarot pentru a descoperi secretul femeii ce-si chinuie
barbatul, incat acesta prefera muncile iadului decat compania ei in
rai, Aghiuta se transforma intr-un negustor onorabil, ce se
integreaza
societatii inalte bucurestene. Nazurile si pretentiile femeii il
ruineaza pe Kir Ianulea, care fuge de acasa pentru a scapa de
creditorii sai si sae intoarce pocait in iad, de frica nevestei ce-l
urmareste peste tot, in lume. Acrivita este astfel prototipul femeii
care depaseste iadul insusi in prefacatorie si rautate.
In vreme de razboi(1898) este o nuvela realista, de investigatie
psihologica, ce evoca in cele trei capitole ale sale, alienarea mentala
a hangiului Stavrache, declansata de comportamentul contradictoriu al
fratelui sau, popa Iancu. Fratele lui Stavrache este preot si capetenie
de talhari, adunand o avere pe care este obligat sa o paraseasca,
lasand-o in grija fratelui mai mare. Aceasta avere ilicita naste o
spaima obsesiva in sufletul hangiului, mintea sa transformand
fantasmele in fapte reale. Actiunea nuvelei se desfasoara intr-un han –
carciuma, la marginea satului Podeni, intr-un mediu extern lumii
taranesti. Stavrache si popa Iancu apartin padurii imbogatitilor rapid,
pe cai ilegale. Lipsa apartenentei la o lume cu radacini solide infipte
in credinta crestina, cu traditii folclorice, se manifesta printr-o
profunda solitudine ce favorizeaza devierea psihica a eroului
principal. Avaritia carciumarului Stavrache si “eroicitatea” lui Iancu
Georgescu se dovedesc pagubitoare pentru cei doi frati, esecul lor
esential fiind sugerata de fraza finala rostita de preotul-soldat:
“N-am noroc!”
Astfel, IL Caragiale evoca in momentele si schitele sale o lume
condamnata la inconsistenta. Umorul si rasul ascund o tritete lucida a
autorului, solidar cu societatea in mijlocul careia i-a dezvaluit cu
realism defectele. De astfel, autorul singur marturiseste : “Eu nu
scriu decat in viata noastra, caci alta nu cunosc si nu ma
intereseaza”.
Ion Luca Caragiale s-a stins din viata in anul 1912.
Bibliografie: Despre viata si opera lui ION LUCA CARAGIALE,
de Mihaela Cojocaru;
|
Referat oferit de www.ReferateOk.ro |
|