Patul lui Procust - Caracterizarea Emiliei Ra
Categoria: Referat
Romana
Descriere:
Prin romanul „Patul lui Procust”, autorul Camil Petrescu se remarcă printre cei mai de seamă reprezentanÅ£i ai autenticităţii, având o remarcabilă acuitate intelectuală ÅŸi putere de creaÅ£ie. .. |
|
|
1
Caracterizarea Emiliei Răchitaru
din perspectiva lui Fred Vasilescu
Prin romanul „Patul lui Procust”, autorul Camil Petrescu se remarcă
printre cei mai de seamă reprezentanţi ai autenticităţii, având o
remarcabilă acuitate intelectuală şi putere de creaţie.
Scriitorul îşi numeşte romanul „dosar de existenţe” (în subsolul primei
pagini), acest „calificativ” fiind materializat prin lipsa unui
personaj principal. Fiecare personaj îşi face apariţia în centrul
atenţiei pentru a lăsa mai apoi loc la un altul, apoi la altul… Doamna
T, George Demetriu Ladima, Fred Vasilescu şi Emilia Răchitaru sunt cei
patru protagonişti ai romanului.
…” Emilia aceasta, pe care am avut-o din noaptea când m-a dus un
prieten cu ea la Luzana, pe care am chemat-o la mine când am vrut şi pe
care totuşi, în trei ani, am venit cel mult de trei ori s-o am, care de
câte ori a fost singură cu mine n-a întârziat, ca să rămâie în cămaşă
cu coapsele goale, un sfert de oră, fata asta blondă sau mai mult
spălăcită, grăsuţă şi vulgară, pe care au avut-o toţi prietenii mei, ca
şi mine…”
Această Emilia este o actriţă fără talent. Fred o vede pe scenă ca
fiind „dezastruoasă ca o bucătăreasă patetică”, o judecă „la rece” şi o
vede gravă, impozantă, o blondă spălăcită, grăsuţă şi vulgară, cu
veleităţi şi sigură pe ea dar altfel săracă cu spiritul. Ea nu ştie să
glumească; totuşi, câteodată glumeşte vulgar; nu zâmbeşte, fiind mereu
de o gravitate – am putea spune – prostească. În ceea ce priveşte
teatrul, Emilia nu se poate încadra în nici un rol, deoarece ea nu
poate înţelege decât unul singur… acela de „damă de companie”.
Feminitatea îi lipseşte cu desăvârşire, lăsând la iveală o femeie
superficială, pentru care actoria e un mod de a-şi ascunde adevărata
natură, delăsarea. Emilia este o femeie de-a dreptul jignitoare prin
lipsa ei de naturaleţe, prin gesturile şi tendinţele ei animalice,
având conştiinţa că reprezinta pentru Fred Vasilescu doar un ospăţ de
carne: „Are conştiinţa valorii animalităţii ei … exploatează totul
rece, cu rânduială şi socoteală; gândeşte vulgar şi grijuliu despre
sexul ei, ca un ţăran despre marfă şi hambar”.
1
Vizita lui Fred Vasilescu reprezintă pentru Emilia doar încă un cadou
din partea acestuia sau, „ca data trecută”, doua mii de lei lăsaţi pe
masuţă, la plecare. Restul vine de la sine. În timp ce „musafirul” o
are din nou, Emilia este rece, respingătoare, nenaturală într-un mod
jignitor şi respingător. Ea ştie că nu reprezintă nimic pentru Fred. În
acelaşi timp ştie că Ladima o iubeşte, dar ea nu este în stare să
înţeleagă asemenea sentimente profunde. Gândirea ei se limitează la
plăcerile carnale fără a încerca măcar să cuprindă nemărginita dragoste
pe care Ladima i-o poartă.
Nu ne putem îndoi, deci, de lipsa virtuţilor raţionale sau afective ale
Emiliei. De aici se naşte, poate, întrebarea prin ce proces absurd,
ilogic, o fiinţă cu un asemenea statut a putut deveni doamna din visele
lui Ladima?
În ansamblu, Emilia este văzută de către Fred ca şi un apogeu al
decadenţei feminine, sau, judecând obiectiv, o „victimă” a misoginismul
autorului, fenomen a cărui prezenţă se face simţită din plin.
Concluzie asupra perspectivelor de caracterizare a personajelor
Emila Răchitaru a fost caracterizată pe rând din două perspective
aparent opuse. Două personaje îşi expun părerile despre ea, dar aceste
păreri nu doar că nu se exclud reciproc, ci se completează chiar,
formând un portret cât mai amplu şi mai complex, în limitele în care el
poate fi surprins de Fred Vasilescu şi George Demetriu Ladima.
Personajele romanului sunt relativizate prin reflectarea lor în mai
multe conştiinţe. Ele se constituie antitetic, împletindu-şi destinele.
Aceste personaje nu pot fi caracterizate obiectiv, deoarece această
relativizare a lor este menită să le sublinieze complexitatea, o
complexitate care nu poate fi redată decât din punctul de vedere al
Absolutului.
Eroii lui Camil Pertescu conţin în structura lor o lume ideală căreia
nu-i pot găsi corespondentul în lumea reală. De aici drama fiecăruia.
Bibliografie:
1. Dicţionar de personaje literare, Editura PARALELA
45, Piteşti, 1999
2. Limba şi literatura română pentru examenele de
bacalaureat şi admitere în facultăţi, Editura RECIF, Bucureşti, 1995
3. Dicţionar de personaje literare, Editura NOVA
2001, Bucureşti, 1994
|
Referat oferit de www.ReferateOk.ro |
|