1
COSTACHE NEGRUZZI
1808-1868
(1808-1868)
Despre opera
Nuvela apare in primul numar al revistei iesene “Dacia Literara” din
1840 sub titlul de “Scene istorice din cronicele Moldaviei. Alexandru
Lapusneanul”. Izvorul de inspiratie al prozatorului il constiutuie
“Letopisetul Tarii Moldovei” de Grigore Ureche, cu paragrafele
referitoare la cea de-a doua domnie a lui Alexandru-Voda Lapusneanu.
Aici nuvela se afla in nucleu si Negruzzi e tentat chiar a transcrie,
la un moment dat, o replica vestita a Lapusnenului consemnata de
Grigore Ureche insusi: “Daca au mersu solii Tomsi si-i i-au spus, zic
sa le fie zis Alexandru Voda: << De nu ma vor, eu ii voi pre ei,
si de nu ma iubescu, eu ii iubescu, pre dansii si tot voi merge, ori cu
voie, ori fara voie>>”.
Prozator talentat, poet, dramaturg, traducator.
Vede lumina zilei pe malul
Prutului, la Trifestii Vchi, in nord de Iasi, in casa care astazi a
devenit muzeu. Fiul lui Dinu Negrut si al Sofiei Hermeziu. Dupa
obiceiul din casele boieresti, invata cu dascali particulari, intâi
greceste si frantuzeste, apoi sa citeasca si sa scrie româneste dupa
"Istoria..." lui Petru Maior (povesteste scriitorul in "Cum am invatat
româneste"). Adolescentul trece, in 1821, cu tatal sau, in Basarabia
(rapita Moldovei de rusi, in 1812) si incepe primele traduceri la 13
ani, pe când zabovea in satul Sarauti, raiaua Hotin. In 1822, tânarul
il cunoaste, la Chisinau, pe poetul rus Puskin (va traduce "Salul
negru"). Revenit la Iasi, a ocupat multe functii, intre care si cea de
primar (1840). A fost de doua ori surghiunit la mosia sa de la
Trifesti, ultima oara mai ales pentru povestirea "Toderica" (revista
Propasirea). Intre anii 1840-1842 e director al Teatrului National din
Iasi (impreuna cu Alecsandri si Kogalniceanu). A fost partizanul Unirii
de la 1859. multi ani a fost bolnav, murind de apoplexie la Iasi,
lasând o valoroasa opera literara. E inmormântat la Trifesti.
OPERE: Ca poet, prima
lucrare originala este "Aprodul Purice", menita sa fie incadrata intr-o
mare epopee "Stefaniada", pierduta. Ca dramaturg, scrie vodevilul
"Cârlanii", reprezentat la Iasi in 1840, in care doua femei isi vindeca
sotii de gelozie, precum si comedia "Muza de la Burdujeni" (1851,
localizata dupa Th. Leclercq), unde-si bate joc de exagerarile limbii
latiniste, mai ales "ciunismul" dupa reteta lui A. Pumnul. Ca prozator,
remarcam intâi ciclul "Negru pe alb (Scrisori de la un prieten)" din
volumul "Pacatele tineretelor" (1857). Capodopera sa si a nuvelei
românesti este "ALexandru Lapusneanul" (Dacia literara, 1840),
inspirata din cronicile lui Gr. Ureche si Miron Costin. G.Calinescu
afirma ca nuvela "ar fi devenit o scriere celebra ca si Hamlet daca
literatura româna ar fi avut in ajutor prestigiul unei limbi
universale".
|