1
De vorba cu Destinul!!!
Ce faci domnule Destin? Iti multumesc pentru secunda de adevar din care
imi dai sa respir.lasa-ma doar pentru o zi sa-ti fiu
confidenta.Ajuta-ma sa strapung aparentele si sa descopar ce se ascunde
in spatele cuvintelor.Sa le storc esenta si sa plutesc in miezul lor.Sa
le desfac fiecare fibra pe care apoi sa o modelez si sa-I dau apoi o
noua directie.Ma impiedic adesea in vorbe goale in timp ce esentialul
este devorat de ignoranta.Nu ma lasa sa ridic la rangul de cuvant orice
adunatura de silabe.Da-mi sa beau din licoarea intelepciunii.Sunt atat
de insetata dupa cunoastere.Lasa-ma sa-I sorb zilnic din vigoare pana
voi ajunge la saturatie.Intinde-mi viitorul in portii de cate o zi fara
sa-I deslusesc toate enigmele.Lasa-ma sa-mi descopar singur raspunsul
la intrebarile ce-mi insotesc drumul spre adevarul suprem.
Iti cer un singur lucru.Vreau sa ma ajuti doar in
cucerirea interiorului.Acesta se naruie sub greutatea unor fantasme ce
I-au fisurat puritatea si l-au transformat intr-un trecut colbuit de
amintiri dureroase.Ii simt pulsul,simt cum sperantele sunt gata sa
tasneasca si sa se transforme in dorinte mistuitoare sub focul
optimismului adolescentin.As vrea sa-mi ating launtricul,sa-I dau forma
unui zambet si sa-I soptesc cu blandete:Nu-ti fie teama! Suntem una si
impreuna vom castiga lupta impotriva necunoscutului.
Domnule Destin,de ce esti imbracat in alb si
negru?De ce ma privesti atat e fioros in timp ce chipul iti exprima
blandete?Te admir si te dispretuiesc in acelasi timp.Imi soptesti sa am
incredere dar totusi sunt prevazatoare.De ce-mi trezesti atatea
sentimente contradictorii?Ma obligi sa aleg intre luciditate si
nebunie.Nu vreau sa fac compromisuri nici macar pentru tine.Nu-mi cedre
sa aleg intre bine si rau pentru ca am nevoie de amandoua.Inca nu ai
aflat de existenta culorii gri?Toti cei cei au ales supravietuirea au
adoptat-o in gandire si practica.De ce vrei ca eu sa fiu altfel?Un
singur om nu poate schimba lumea.Nu-mi cere sa fiu eu martirul ridicat
la rangul de erou doar pentru ca a indraznit sa te infrunte.
Ia-ma de mana! Lasa-ma sa-mi odihnesc gandurile-n
palma ta.Sa-ti simt mangaierea si acceptarea.Frica dispare invaluita in
curiozitate.Caldura mea a reusit sa-ti strapunga ghiata din priviri si
sa te transforme in muritor.Esti in puterea mea insa iti simt
superioritatea.Intelepciunea ma depaseste si mi-e teama sa nu ma inec
in prea multa profunzime.Descopera-mi adevarul doar atunci cand esti
convins ca-l merit.Ofera-mi putin si lasa-ma sa-mi castig singura
dreptul la calitate. Cand ma voi ridica prea sus umileste-ma
daruindu-mi un alt ideal pentru care sa sufar si sa lupt.Nu vreau sa-mi
putrezeasca simturile in prea multa fericire. Da-mi zilnic portia de
suferinta care sa ma purifice si alaturi de care plangand sa mai urc o
treapta.
Ai ramas acelasi domnule Destin!Hoinarul incarcat cu
surprize si obstacole.Iti cer acum sa ma eliberezi de povoara unui
viitor prestabilit.Lasa-ma sa-mi desenez singura drumul pe care voi
pasi fara sa-mi fie teama ca tu ma pandesti dupa fiecare curba
improscandu-ma cu piedici.Pe tine cine te conduce?De unde sti ce e mai
bine pentru mine?Stiu ca aceasta libertate are un pret insa sunt
dispusa sa mi-l asum.Inseteaza-ma cu pricepere ,seriozitate si
cumpatare.Imi voi crea propria insula pe care nici un val nu o va
acoperi.Ce-ti pasa tie de un suflet pe care-l vei lasa la voia
intamplarii cand sunt atatea care abia asteapta sa fie manevrate.
Marginea de vis
La fiecare margine de vis
Ramane o dorinta neimplinita
Un tainic dor,un gand ascuns
Speranta intr-o zi mai fericita.
La fiecare margine de vis
Ramane-o lacrima uscata-n suferinta
O dragoste pierduta in abis
In unbra unei fapte nascute din dorinta.
La fiecare margine de vis
Ramane un sentiment de teama
Un gand ascuns,de nedescris
Ce te transforma brusc in fiara.
La fiecare margine de vis
Ramanem noi alaturi de iluzii
Si incercam cu sufletul deschis
Sa supravietuim printre confuzii.
Alexandrina CSIKI , 14 ani,Colegiul National ANDREI MURESANU
|