1
Gandirea
Definirea si cararacterizarea gandirii
Termenul de gandire este utilizat, de multe ori, in viata de zi cu zi
in sens diferit de cel pe care-l are in psihologie.
Gandirea este nivelul cel mai inalt de prelucrare si de integrare a
informatiei atat despre lumea externa cat si despre noi insine.
Definitie: Gandirea este procesul psihic cognitiv de reflectare
mijlocita si generalizare abstracta – sub forma notiunilor si
rationamentelor a insusirilor comune,esentiale si necesare ale
obiectelor si a relatiilor logice dintre ele.
Gandirea:
Are un caracter mijlocit – ea nu opereaza direct
asupra realitati, ci asupra informatiilor furnizate de perceptii si
reprezentari;
Are un caracter general-abstract – opereaza cu
concepte si operatii logice;
Se organizeaza in sistem multifazic – se intinde pe
toate cele 3 coordonate temporate;
Are capacitatea de a rezolva probleme.
Structura psihologica interna a gandirii
Din punct de vedere structural gandirea poate fi: definita,pe rand, ca:
a) Sistem de notiuni, de judecati si de rationamente
(latura de continut);
b) Sistem de operatii (latura relationale);
c) Sistem de produse (latura operatorie a procesului);
Psihologul american J.P.Guilford, a propus un model larg acceptat
al structurii gandirii, alcatuit din 3 elemente:
a) Operatii: evaluare, gandire convergenta, gandire
divergenta, memorie, cognitie;
b) Continuturi: comportamental, semantic, simbolic si
figural;
c) Produse: unitati,
clase,relatii,sisteme,transformari si implicatii.
Rezulta o structura multifunctionala a gandirii alcatuita din 5 x 4 x 6
= 120 de patternuri,definite simultan pe baza a trei criterii:operatii,
continuturi si produse. Pornind de la modelul de mai sus, Guilford a
pus in evidenta patru trasaturi principale ale procesului global al
gandirii.
1) Flexibilitatea (modidificarea prompta a unghiului
de abordare a unei probleme);
2) Fluiditatea sau cursivitatea (densitatea ideilor,
opiniilor, solutiilor in unitatea de timp);
3) Originalitatea (gradul de noutate al produselor);
4) Elaborarea (gradul de completitudine si elaborare
a proceselor gandirii umane).
A. Gandirea ca sistem de notiuni, judecati si
rationamente
Unitatea informationala de baza a gandirii este notiunea spre deosebire
de perceptie si reprezentare,notiunea nu se aseamana cu obiectul, este
loc de intalnire intre diverse dimensiuni conceptuale.
Dupa modul in care satisfac criteriile esentialitatii si necesitatii,
obtiunile pot fi:
a) empirice sau cotidiene / limitate, saracacioase,
subiective,etc.
b) stiintifice.
Dupa isusirile pe care le reflecta, notiunile pot fi:
a) concrete;
b) abstracte.
Principilor si a legilor generale in analiza si explorarea relului,in
diversitatea laturilor si formelor sale particulare.
B. Operatiile industriale se realizeaza in doua forme:
1. algoritmica – o succesiune strict determinanta a
secventelor a carei espectare conduce, in mod necesar, la obtinerea
rezultatului preconizat.
2. euristica – se desfasoara “aborescenta”, in
evantai, a cautarilor si a transformarilor.Se poate vorbi despre o
euristica a reprezentativita si una a disponibilitatii.
C. Gandirea ca sistem de produse
Intelegerea este functia esentiala a gandirii ,nucleul tare al
activitatii de cunoastere in plan individual, de a depinzand
desfasurarea ulterioara a celorlalte faze:
• Interpreatea;
• Explicarea;
• Teoretizarea.
Intelegera contribuie la formarea memoriei semantice, la sistemul
erarhizat al notiunilor => intelegerea de noi situatii si
solutionarea de probleme complexe.
Gandirea ca proces de rezolcvare a problemelor
Problema este un obstacol de ordin informational-cognitiv,pe care
gandirea il intalneste pe traiectoria sa, de la o situatie initiala la
cea finala.
Problema se defineste prin trei elemente:
• Starea initiala sau punctul de plecare
• Scopul problemei sau starea finala
Judecata este o structura informationala mai complexa, care reflecta
obiectul in relatia cu alte obiecte.
Rationamentul este o operatie a gandirii si o structura discursiva
erarhizata, in care se porneste de la anumite date si se obtin altele
noi.
Gandirea ca sistem de operatii
Componenta operatorie a gandirii consta dintr-un ansamblu de actiuni
siprocedee mintale de transformare a informatiilor si a notiunilor in
vederea obtinerii unor cunostinte noi sau a rezolvarii de probleme se
pot distinge doua tipuri de operatii:
- fundamentale
- instrumentale
1
Operatii fundamentale sunt:
1. analiza – operatie de descompunere, in minte a
unui obiect in
elementele sale componente si de apreciere a semnificatiei fiecarui
element in cadrul intregului;
2. sinteza – consta in reconstituirea, in minte a
unui obiect, intreg in elemente sau insusirile date izolat;
3. comparatia – presupune evidentierea pe plan mintal
a asemanarilor
si a deosebirile esentiale ale obiectelor si ale fenomenelor, pe baza
unui criteriu;
4. abstractizarea – operatie de selectie ce consta in
relevarea si
retinerea unor insusiri sau relatii si lasarea “in afara” a altora
considerate esentiale si accidentale;
5. generalizarea – operatie de sinteza superioara
care presupune
extinderea rezulatatului sintezei notiune-principiu-lege asupra tuturor
cazurilor particulare care poseda insusirile date;
6. concretizarea(individualizarea) – operatie de
aplicare a notiunilor
7. actiunile sau operatiile care conduc de la starea
initiala la cea finala.
1). Dupa cunoasterea elementului care-o alcatuiesc, o problema poate fi:
- bine definita;
-slab definita.
2). Dupa operatiile prin care se pot rezolva problemele,acestea pot fi:
a) probleme de rearanjare a elementelor ;
b) probleme de structurare a elementelor;
c) probleme de transformare.
Rezolvarea unei probleme presupune mai multe etape:
1. reformularea sau simplificarea problemei – este
foarte
importanta, deoarece da specificarea starii initiale si a celei finale,
depinde coincidenta dintre solutia gasita si cea asteptata;
2. avansarea ipotezelor - cu privire la modul
de rezolvare, unde se
utilizeaza strategii algoritmice daca problema este simpla sau
familiara, daca problema este noua sau complexa se vor utiliza strategi
euristice bazate pe incercare si eroare;
3. testarea ipotezelor – executarea efectiva a
operatiilor care le solicita problema;
4. verificvarea - presupune compararea
rezultatului obtinut cu starea finala, solicitata de problema;
5. reluarea mersului rezolutiv daca rezultatele nu
sunt cele asteptate.
Tipologia gandirii
Pe baza raportului analitic- sintetic, avea tipul de gandire:
a) analitic – caracterizat prin predominarea
functionala a analizei
, prin centrarea pe detalii, pe disocieri succesive, operand in
profunzimea lucrurilor
b) sintetic – caracterizat prin predominarea
funtionala a sintezei,
prin centrarea pe ansamblu, pe sistem, pe intreg, pe subestimarea
detaliilor surprizand generalul si universalul din lucruri.
Pe baza raportului dintre concret si intuitiv, avem tipul de gandire:
a) intuitiv-concret – unde predomina capacitatea de
operare in sfera
sarcinilor si a situatiilor concrete,intuitive,bazandu-se permanent pe
imagini sau schem figurate (perceptii si reprezentari;
b) abstract-formal – unde predomina capacitatea de a
opera in sfera
constructiilor teoretice pure, a structurilor logico-simbolice,
desprins de orice suport intuitiv,imagistic.
In functie de tipul de gandire dominant, avem tipul de gandire:
a) divergent – lasa liber imaginatia sa multiplice
ipotezele si solutiile,fiind vorba de concretivitate;
b) convergent – urmeaza o linie deja trasata,
recurgand la solutii model incarcate de logica.
Dupa demersurile logice implicate, avea tipul de gandire:
a) inductiva;
b) deductiva;
c) analogica.
Apartenenta la un tip sau altul de gandire este conditionata atat
genetic, cat si educational.
|