1
UNIVERSITATEA BIOTERRA BUCURESTI
CENTRUL DE STUDII BUZAU
FACULTATEA DE DREPT
Curs Modular :Terapia dependentei modelul « De Hoop »
Tema : Atasamentul dezorganizat
Referat
Autor,
Manolache Ionel
Cosmin
2007-2008
Ce este Atasamentul?
Atasamentul este definit ca fiind relatia
afectionala dintre doua persoane.
Cum este definita tulburarea de atasament?
Tulburarea de atasament apare in conditiile in
care o persoana are dificultati in formarea si pastrarea relatiilor de
durata.
Cel mai des isi arata lipsa completa a abilitatilor
de a interactiona afectiv cu alte persoane. In cele mai multe cazuri nu
reusesc sa-si dezvolte constiinta si nu pot capata incredere, din acest
motiv nu permit altor persoane apropierea si comunicarea.
Tot raul poate sa provina si de la un abuz psihic si
emotional ce se dezvolta in primii ani de viata, daca copilul nu-si
formeaza o legatura sentimentala de atasament cu mama sa,va fi
imposibil sa creeze legaturi sentimentale cu restul oamenilor.
Copilul lipsit de atasament nu-si gaseste rostul, nu
poate gandi si reactiona ca o persoana normala. In partea
centrala a lipsei de atasament sta ascunsa furia si supararea.
Aceasta furie pune stapanire pe psihic, durerea
neinteleasa pune stapanire pe suflet datorita faptului ca s-au simtit
singuri si abandonati. Inabilitatea lor de a comunica si lipsa de
interactiona face ca tratamentul si educatia sa fie aproape imposibile.
Cauzele Tulburarii Comportamentale
• Expunerea la droguri si alcool, stresul din familie
sau sarcinile nedorite afecteaza copilul care este inca in dezvoltare:
„Copii stiu ce gandeste si ce simte mama pe timpul sarcinii.”
• Cauzele tulburarilor comportamentale sunt de ordin:
psihic, emotional, abuz sexual,neglijarea, moartea unuia dintre
parinti, boala severa, depresia cronica, mame nepregatite fara
priceperi de parinte.
Aceste situatii pot cauza blocrea comportamentului si sa nu-si dezvolte
abilitati de incredere , iubire, grija. In cele din urma copilul nu va
permite sa fie controlat.
Primii ani de viata !
In primii ani de viata ar trebui sa ne concentram
asupra nevoilor copilului iar acestea sa devina o prioritate pentru noi.
Lipsa acestor nevoi se manifesta prin plans si se
poate transforma in manie si intr-o mare frica in cazul in care ele nu
sunt vazute si satisfacute. Copilul isi mai poate de altfel manifesta
nevoile si prin contactul cu ochii, atingerile, zambetul, miscarile.
Increderea pe care copilul o prinde in noi este de
folos la dezvoltarea constiintei , care il va ajuta sa aleaga
binele si raul, sa inteleaga si sa tina cont de sentimentele altor
persoane.
Factori cu risc in copilarie:
Acesti factori se manifesta prin:
• plansul constant;
• contact cu ochii nesemnificativ;
• zambet nereciproc;
• un alaptat de slaba calitate;
• indiferenta cu persoanele din jur;
• abuzul de sine
1
Caile de tratare a factorilor de risc din copilarie
Copii care detin unul sau mai multi factori de risc,
planul de refacere include urmatoarele aspecte:
-alaptatul este posibil, iar in cazul in care
copilul este hranit
pe cale artificiala cu biberonul acesta trebuie tinut cu mana
nu”proptit”;
-masarea copilului cate 20 min/zi, imbratisarea ,
zambetul,
contactul cu ochii, cantatul sau cititul se va face cu o voce calda si
cu multa dragoste;
-trebuie acordata atentie deosebita hranirii care se
va face si ea deasemeni cu multa dragoste , atingeri delicate;
-nu trebuie permisa hranirea sau tinerea in brate de
alte persoane.
-nu este admis sa lasam copilul sa planga singur mai
mult de 3 minute;
-nu este admisa expunerea copilului la TV in primul
an
-raspunderea la nevoile copilului trebuie facuta cu
multa atentie si dragoste
-fiecare minut in care investim sentimente si ne
aratam dragostea ,
grija si zambim in ochii copilului , este echivalentul la o ora in
minus de durere atunci cand va creste.
Urmatorii ani de viata..
In urmatorii ani de viata trebuie sa ne concentram
asupra dezvoltarii conceptelor, „NU” si acceptarea limitelor.
Un parinte afectiv marcheaza limitele spunand NU,
dar totodata si explicand de ce sunt puse aceste limite.
Copilul cu o constiinta adecvata si dezvoltata
, vede in ochii
parintelui cand depasesc aceste limite si incetand acest lucru observa
satisfactia acestora. Asa copilul isi poate da seama de aceste limite
si totodata sa le si invete.
De asemenea ne confruntam si cu cazuri in care,
copilului ii este
imposibil sa vada si sa accepte aceste limite , ramanand blocati la
modul „nu vreau”, incalcand orice regula impusa de parinti. Greseala pe
care o fac parintii este ca incearca sa schimbe lumea pentru ei, si le
este mai usor sa-i ignore decat sa-i corecteze. De aici se ajunge la
manipularea parintilor care ajung sa se simta slabi in fata copilului.
Pregatirea de baza ce trebuie invatata pana la 18 ani
• sa vina cand este chemat de prima data
• sa se duca in camera sau unde este trimis
• nu ramane nu
• sa stea unde este pus sa stea
Tulburarea de Atasament
Perspectiva parintilor
Parintii simt o mare durere avand un copil care le
respinge dragostea. Acestia se simt nepregatiti si vinovati.
Acest copii care cu un asemenea comportament au
suferit prea
devreme un abuz sau au fost neglijati.Sentimentul de vinovatie si de
rusine pune stapanire pe parinti cand vad comportamentul urat al
copilului cu alti copii sau animale, nerespectarea legii, distrugerea
lucrurilor din jurul lui si foarte dureros si distrugator cu el insusi.
Din acest motiv comunitatea incearca sa caute un
vinovat, nu sa
rezolve problema. Este vital sa lasam sentimentul de vinovatie si
rusine si sa incercam sa cautam o rezolvare a problemelor, o vindecare
care este posibila.
Parintii isi construiesc si stabilesc un vis de a
avea o relatie
normala, sanatoasa, iubitoare cu copilul, dar dezamagirea , durerea si
deziluzia poate pune capat acestui vis. Cu siguranta va merita efortul
de aduce acest vis inapoi , pentru a avea un copil de care sa avem
grija , pe care sa-l invatam si sa-l intelegem.
Un copil care a trait fara dragoste de-a lungul
anilor pentru ca a
respins-o, are o capacitate de a iubi mai mare, decat a unui copil
caruia nu i-a lipsit niciodata.
Cum vede un parinte: Anticiparea semnelor
Poti vedea comportamentul inacceptabil al copilului
tau in unu sau doua moduri:
Semne de avertizare sau amenintare
Daca consideri acest comportament o amenintare poti
fi in pericol
atat tu cat si familia ta. Daca incepi sa-ti vezi propiul copil
ca pe
un dujman , acesta poate chiar sa devina unul.
Odata cu atacurile care or sa vina asupra ta, asupra
caminului,
asupra posesiei tale, o sa vina si mania cu care copilul se va hrani.
Fiind avertizat prin comportamentul inacceptabil al copilului poti lua
decizii si sa faci lucruri pozitive in viata copilului.
Comportamentul
copilului tau va fi influentat de felul in care vei proceda si vei
reactiona.
Trebuie sa crezi in adincul sufletului tau ca ai un
copil iubitor,
bun care are nevoie de ajutorul tau.Actionand cu bune perspective putem
schimba comportamentul copilului , transformandu-l intr-un copil cu o
conduita dezvoltata.
Perspectiva copilului
Sa putem intelege ce simte un copil care nu se poate
adapta trebuie mai intai sa-i intelegem perspectiva.
Imaginandu-ne ca suntem un copil care trebuie
sa treaca peste un
lac inghetat ca sa ajunga acasa si dintr-o data inexplicabil
gheata se
sparge. Socat si infrigurat in intuneric nu gasim curaj sa strigam
ajutor. Singur, neajutorat, ingrozit, lupti sa ajungi la suprafata.
Vazand primejdia decizi sa te intorci de unde ai plecat si sa ramai
acolo. Trecand saptamani observi cum altii traverseaza lacul si ideea
ta este clara: gheta te uraste si daca incerci sa mai treci peste
ea
te va omori.Dar membrii familei tale, curajosi, incep in cautarea ta
pentru a te aduce acasa. Te ajuta sa treci peste lacul de gheata,
incurajandu-te, dar tu crezi ca vei muri, tipand de frica incercand sa
indepartezi celalalte persoane.
Familia se lupta pentru viata ta stiind ca ai nevoie
de dragoste,
iubire si caldura caminului. Impotriva vointei tale te imping spre
gheata spre casa, stiind ca asta este sansa ta;trebuie doar sa ai
incredere. Multi copii au caderi si se simt speriati ca pe un lac
inghetat fara nici o sursa de a se salva.
|