Decodificarea gesturilor cu tenta sexuala
Categoria: Referat
Psihologie
Descriere:
La majoritatea speciilor, masculul este cel care face avanurile aratand
femeii ca este puternic, sanatos si plin de resurse si ca va fi un
partener perfect . La oameni de obicei se intampla invers pentru ca
majoritaea semnalelor... |
|
|
1
Decodificarea gesturilor
cu
tenta sexuala
Felul in care stam, pozitia umerilor, felul in care ne miscam
picioarele, expresia ochilor si a sprancenelor spun multe despre cat de
dominanti sau supusi ne simtim, si ca, chiar atunci cand incercam
sa ne ascundem sentimentele, atitudinea noastra sexuala este tradata de
ochi si de gura. Felul in care zambim- si muschii faciali pe care ii
folosim- tradeaza daca suntem cu adevarat fericiti sau daca ne
prefacem. Acestea sunt Gesturi, iar ele nu se rezuma doar la
conversatii. Oriunde ne-am afla, orice am face, Gesturile sunt indicii
importante ale starii noastre de
spirit.
Indicatorii comportamentali joaca un rol foarte important cand se face
curte. De fapt, fara ei nu ar exista iubirea sau curtarea iar sexul,in
forma in care exista astazi, ar inceta sa mai existe. Importanta
indicatorilor comportamentali consta in faptul ca iubirea si sexul
iubirea necesita un schimb de semnale – semnale ale tendintelor
sexuale, disponibilitatii, accesibilitatii si compatribilitatii. Chiar
daca nu intentionam sa facem acest lucru, trimitem si primim constant
mesaje cu caracter sexual. In timp ce alte persone ne evalueaza si
decid cat de sexy, de atragatori, de entuziasti sau de disperati
suntem, noi luam aceleasi decizii in locul lor. Din acest punct de
vedere indicatorii sexuali sunt ca niste granule de polen – desi nu
sunt mereu vizibili, se afla peste tot.
Indicatori corporali:
Deductiile cu caracter sexual pe care le fac
oamenii, unii despre altii se bazeaza, printre altele pe
„caracteristici sexuale secundare”. Psihologii folosesc acest
termen pentru a face diferenta intre „caracteristicile sexuale primare”
ale barbatilor si femeilor si caracteristicile care nu au rol de
procreere. Atributele pe care le cauta femeile si barbatii la parteneri
sunt totusi foarte susceptibile la influenta culturii, modei si
circumstantelor. Atributele fizice pe care barbatii din societatea
noastra le considera atragatoare la o femeie sunt deseori foarte
diferite de cele care maresc pulsul barbatilor in alte parti ale lumii.
Faptul ca unii barbati prefera femeile cu pieptul plat sau femeile cu
raport bust/sold ridicat arata ca ei folosesc criterii alternative in
alegerea partenerului. David Buss, a realizat o cercetare
socioculturala de proportii incercand sa determine ce cauta barbatii si
femeile la parteneri. El arata ca o regula universala este ca barbatii
prefera o femeie tanara cu forme bine conturate si o piele neteda fara
pata. Femeile, pe de alta parte, acorda o importanta mai mare averii
barbatului si capacitatii sale de a le oferii siguranta materiala.
Criteriile divergente folosite de barbati si femei reflecta
motivatiilor diferite in jocul iubirii – barbatul are nevoie de o
partenera care ii poate oferi multi copii sanatosi si care este
suficient de puternica pentru a-i ingrijii, in timp ce femeia se pare
ca are nevoie de un barbat care sa ii poata oferi siguranta
materiala si sa o protejeze pe ea si pe copii. Din punct de vedere
evolutiv totul este foarte logic. Totusi nu se tine cont si de enorma
versalitate in alegerea partenerului – de exemplu, de faptul ca unele
persoane prefera un partener care nu se conformeaza modelului evolutiv
sau ca atunci cand gasesc o persoana care se potriveste cu modelul
adopta un set complet diferit de criterii de selectie. Considerand ca
toate lucrurile sunt egale, o femeie prefera un barbat care ii poate
oferi siguranta materiala. Dar dupa ce s-a maritat cu un bancher de
succes si a facut cativa copii poate decide ca doreste sa caute in alta
parte ceva mai interesant. Cautand un partener sexual in afara
casatoriei, exista o probabilitate mult mai mare ca ea sa aiba o
aventura cu profesorul de tenis decat cu un bogat om de afaceri. La
urma urmei, cand oamenii au gasit ceea ce isi doresc, nu mai cauta
aceleasi
lucruri.
Femeile care au atributele fizice pe care le cauta barbatii au o
probabilitate mult mai mare de a fi remarcate de acestia. Dar nu
inseamna ca barbatii le vor aborda mai des sau, daca o fac, nu vor sta
prea mult in preajma lor daca nu primesc nici o incurajare. De fapt,
barbatii vor urmarii mai degraba o fata care nu este frumoasa dar care
transmite semnale potrivte decat de una superba dar care pare
inaccesibila. In competitia dintre semnalele de disponibilitate si
aspectul fizic, semnalele castiga de cele mai multe
ori.
De aici rezulta ca o femeie care are toate atributele fizice necesare
si care aduga la ele semnalele potrivite va fi mult mai atragatore
pentru barbati decat una care are aceste atribute dar nu emite nici un
semnal sau viceversa.
Actiunea:
Nefiind multumiti cu un aspect diferit, barbatii si
femeile au conspirat pentru a se comporta diferit. Aceste diferente de
comportament –pe care Ray Birdwhistell le numeste „caracteristici
sexulae tertiare” –ofera barbatilor si femeilor un mod de a-si sublinia
identitatea sexuala si de a fi mai atractivi pentru sexul opus. Cand un
barbat incearca sa para mai atragator pentru o femeie, exista o
probabilitate foarte mare ca el sa afiseze comportamente tipic
masculine –sa stea cu picioarele departate, intinzandu-si talpile pana
in spatiul comun, sa isi desfaca bratele si sa ceeze impresia generala
ca are nevoie de mult spatiu pentru constitutia sa masiva. De asemenea
isi va schimba mai des pozita corpului, postura se va folosi de maini
pentru a sublinia ceea ce spune si isi va indeparta mainile de pe corp.
Spre deosebire de el, gesturile unei femei se vor indrepta mai degraba
spre corpul ei. Pentru a parea mai feminina, ea va fi inclinata sa faca
miscari lente, gesturi modeste si sa isi tina picioarele apropiate unul
de altul pentru a cultiva impresia ca are nevoie de mai putin spatiu
fizic pentru corpul ei. I n privinta expresiilor faciale totusi
situatia tinde sa se inverseze, femeia fiind vesela si plina de viata
in timp ce barbatul incearca sa dea impresia ca este mai controlat.
In ciuda egalitatii din ce in ce mai mari intre sexe, barbatii si
femeile incearca sa para atragatori pentru sexul opus conformandu-se
modelului de sex – barbatii se comporta mai mascului iar femeile mai
feminin. Un mod in care barbatii incearca sa creeze o imagine mai
masculina este adoptarea unui comportament dominant. Multe dintre
„iluminarile” din comportamntul masculin – ca indreptarea spatelui
pentru a parea mai inalt, scoaterea piptului in fata si departarea
picioarelor - sunt de fap semne ale dominantei in timp ce la
femei semnalele feminitatii – incrucisarea gleznelor, lasarea
capului intr-o parte si atingerea fetei – sunt in acelasi timp si
comportamente de sumisiune. Totusi acest lucru nu ineamna ca in
momentul in care fac curte unei femei , barbatii folosesc numai
semnale ale dominantei sau ca femeile se limiteaza numai la semnanle
ale sumisiunii. Exista multe momente in care rolurile se inverseaza,
femeia preluand rolul mamei iar barbatul pe cel al copilului. Aceste
devieri de la roluri prescrise social impreuna cu incursiuni regresive
in lumea jocului, formeaza o parte esentiala din comportametul de
curtare. Cand rad, se gadila si se fac ca nu inteleg, barbatul si
femeia au ocazia sa isi experimenteze rolurile si sa isi demonstreze
unul altuia ca sunt inofensivi si neamenintatori, ca si copiii. Jocul
le permite si sa introduca in propia lor relatie dragalasenia si
comportamentul protector si iubitor care formeaza o parte a relatiei
dintre parinte si copil.
Disponibilitatea :
La majoritatea speciilor, masculul este cel care face avanurile aratand
femeii ca este puternic, sanatos si plin de resurse si ca va fi un
partener perfect . La oameni de obicei se intampla invers pentru ca
majoritaea semnalelor de disponibilitate sunt transmise de femei
–femeile sunt cele care se imbraca elegant, isi aranjeaza parul si se
dau cu parfum si se machiaza.
Ne facem cunoscuta disponibilitatea sexuala in mai multe moduri. Prin
hainele pe care le purtam, modul in care o facem, partile corpului pe
cre le expunem privirii, posturile pe care le asumam, expresia faciala,
modul in care privim si ne miscam ochii si mesajele verbale pe care le
transmitem. Cand o persoana tanara intra intr-un bar sau club, de
obicei arunca in primul rand o privire de ansamblu. Uneori facem acest
lucru cu inocenta, pentru a vedea daca prietenii nostrii sunt acolo dar
de cele mai multe ori este vorba de o evaluare rapida a
disponibilitatilor. Exista doua moduri de a face ace lucru :
Scanarea : oamenii traseaza harta mediului lor
social scanandu-l vizual. Monika Moore, a studiat foarte mult
strategiile de a face curte, si a identificat ceea ce ea numeste
„privirea de ansamblu” in care, capul si ochii se misca impreuna, ca un
radar, trasand un arc de cerc prin camera si apoi revenind la pozitia
initiala. Scopul scanarii este realizarea unui sondaj initial si nu
neaparat fixarea pe o anumita persoana sau un anumit grup. Acest lucru
vine mai tarziu.
Plimbarea: in loc sa arunce o privire de jur-imprejur, uneori
oamenii studiaza incaperea facand un mic tur de oriont. Avantajul
acestei tehnici este ca permite indivizilor sa fie observati de alte
persoane si sa le studieze de aproape. Din acest punct de vedere ,
plimbarea semana cu paseo-ul practicat in Spania si America de Sud in
care barbatii si femeile se plimba in sus si in jos urmarindu-se cu
privirea si fiind la randul lor priviti.
Cu sute de tineri care se plimba si se evalueaza din priviri, atmosfera
dintr-un club de noapte seamana foarte mult cu cea dintr-un club „lek”.
Lek este echivalentul unui club pentru persoane singure in lumea
animala – o zona in care masculii si femelele se reunesc
pentru ca masculii sa poate sa fie vazuti de femele iar acestea sa
decida cu cine se vor imperechea. Acest fenome apare la multe specii.
Dca urmarim persoanele intr-un club de noapte, putem observa ca uneori
comportamentul lor este extravagant. De obicei in aceasta situatie
oamenii amplifica semnalele pe care le transmit.
Abordarea:
In dragoste barbatilor le place sa creada ca ei sunt cei care fac
primul pas si care decid cat mai repede ca trebuie sa avanseze relatia.
Toate despre comportamentul de curtare arata ca lucrurile nu stau asa
si ca , dupa cum se spunea Darwin, „curtarea este aproape intotdeauna o
alegere a femeii”. In cluburi de noapte, baruri sau petreceri
invariabil femeia este cea care face prima miscare. Ea face acest lucru
prin emiterea unui semnal de abordare – un semnal care nu este foarte
explicit dar care este suficient de clar pantru a arata unui barbat ca
o poate aborda. Este felul ei de a-i da „aprobarea”.
Cand un barbat raspunde si traverseaza camera, face acest lucru la
invitatia femeii. Din punctul lui de vedere lucrurile par de obicei cu
totul altfel – pentru ca a facut efortul de a traversa camera este
inclinat se creada ca el este cel care a luat initiativa. Exista o
probabilitate mult mai redusa ca barbatii sa abordeze o femeie care nu
a aratat ce este abordabila, desi sunt cazuri clare in care barbatii se
apropie de o femeie care nici macar nu i-a observat, cu atat mai putin
si-a dat acordul. Cand un barbat ia initiativa in acest fel, sansele
sale de succes sunt de obicei mai mici, pur si simplu pentru ca ii fura
femeii sansa de a avea control. De obicei, poate depasii acest moment
aparand sumisiv sau lasand impresia ca intentiile sale sunt cu
desavarsire nesexuale.
Femeile pot emite o gama larga de semnale de abordare – unele in
grupuri altele individuale. Printe ele se numara:
Privire fugara: o femeie care se simte atrasa de un
barbat va privii uneor la el in partea opusa a camerei pana cand ii va
atrage privirea. Cand se intampla acest lucru, se poate folosi fie de
frecventa, fie de durata contactului vizual pentru a-i transmite
acordul ei. Pote folosi frecventa sustinandu-i privirea o secunda sau
doua si apooi intorcand usor capul si ochii dar nu atat de mult incat
sa para ca evita interactiunea. Apoi, cand barbatul continua sa o
priveasca, ea intoarce din nou capul si ochii spre el si repeta ciclul.
Monika Moore sustine ca de obicei este nevoie de trei priviri fugare
pentru a transmite barbatului mesajului.
Fixarea privirii : in loc sa foloseasca mai multe
priviri fugare o femeie poate arata unui barbat ca este abordabila
sustinandu-i privirea putin mai mult decat ar face-o in alte
circumstante. Cand privirea noastra traverseaza o camera aglomerata si
intalneste din intamplare privirea unui strain, de obicei dupa o
secunda sau doua privim deja in alta parte. Acest lucru ne permite sa
ne detasam inainte de a sugera ca am putea dori sa continuam
interactiunea. Fixandu-si privirea pe un barbat si sustinand-o mai mult
decat in mod normal, o femeie ii artata ca este pregatita sa treaca la
etapa urmatoare.
Scuturarea parului: cand a surprins
privirea unui barbat, femeia isi scutura uneori parul pentru a-i arata
ca este disponibila. Pote face acest gest plimbandu-si mana prin par
sau miscand capul astfel incat parul sa se miste la randul lui si sa ia
o alta pozitie. Aceste actiuni sunt si un fel de indicator al tineretii
pentru ca numai femeile tinere au parul moale si flexibil si il pot
scutura sau rearanja intr-o maniera credibila. Pe masura ce femeile
imbatranesc parul devine mai putin flexibil si scuturarea lui deine un
gest mai putin eficient. Cu toate acestea deseori vedem femei date cu
fixativ sau cu parul scurt scuturand capul cand intalnesc un barbat
care le place.
Tuguierea buzelor: o femeie poate arta
ca este abordabila uitandu-se la un barbat si tuguindu-si buzele. Ea
poate transmite acelasi mesaj umzindu-si buzele sau trecand limba peste
ele. Aceste gesturi atrag atentia asupra unei trasaturi distinctive a
fiziologieie feminine – faptul ca femeile au buze mai groase decat
barbatii. Cand baietii intra in pubertate, corpul lor este
asaltat de tostesteron. Aceta stimuleaza dezvoltarea maxilarului.
Fetele fetitelor raman insa foarte asemanatoare cu ale copiilor in
aceeasi perioada. Totusi cresterea nivelului de estrogen descurajeaza
dezvoltarea oaselor faciale si duce in schimb la la o ingrosare a
buzelor. Dupa pubertate, buzele pline devin o trasatura a
dismorfismului sexual. Prin uramare, cand o femeie isi impinge buzele
in fata sau le umzeste cu limba atrage automat atentia asupra unei
caracteristici sexuale secundare dar si asupra faptului ca atunci cand
oamenii sunt excitati sangele invadeaza buzele lor care isi maresc
volumul. Un efect similar il are desigur rujul de buze rosu. Cand
aceste gesturi au ca tinta un barbat sa stie ca este abordabila, nu
vrea ca el sa creada ca este abordabila, nu vrea ca el sa creada ca
este o prada usoara.
Zambetul: cand o femeie vrea sa
invite un strain sa se apropie de ea, semnalul cel mai probabil va fi
zambetul – de obicei, un zambet care se limiteaza la zona gurii. Este
foarte putin probabil ca in aceste conditii femeia sa ii adreseze un
zambet total, plin, in parte pentru ca acest tip de zambet tinde sa fie
rezervat prietenilor si cunostintelor. Astfel se respecta principiul
conform caruia, pentru a fi eficient, un indicator al accesibilitatii
trebuie sa aiba o intensitate redusa. Acest lucru este valabil pentru
zambete, ca si pentru miscarile capului, a ochilor si buzelor. Este
foarte putin probabil ca un zambet larg, schimbat de doua persoane
straine, sa fie interpretat ca o invitatie; mai curand va fi
interpretat ca un semn de recunoastere. Acelasi lucru se intampla si cu
privirele prea insistente, impingerea exagerata a buzelor in fata sau o
miscare brusca de aranjare a parului - pentru ca nu sunt gesturi
retinute este mai mult probabil sa fie considerate glume decat
invitatii sincere.
Flirtul:
Semnele care indica flirtul se impart in trei categorii –
„invitatii” „respingerile” si „amanari”. „Invitatiile” sunt
indicatori care ii dau celuilalt permisiunea de a face primul pas si
indicatori de progres care exprima interesul si fac relatia sa avanseze
la stadiul urmator. „Respingerile” sunt exact opusul invitatiilor – ele
exprima o lipsa totala de interes si sunt menite sa respinga avansurile
celulalt. „Amanarile”, pe de o parte, lasa procesul de curtare intr-o
etapa de asteptare – scopul lor este sa traga de timp fara sa-l
descurajeze pe partener sau sa-l faca sa-i scada interesul.
In jocul alegerii unui partener, femeile folosesc toate aceste trei
tiupuri de indicatori comportamentali, in timp ce barbatii tind sa se
concentreze pe invitatii. Acestia sunt convinsi ca vaneaza si
controleaza intregul proces de curtare, dar asa cum am vazut, femeile
sunt cele care detin de fapt controlul. In primele momente ale unei
intalniri femeile transmit multe semnale care invita la o apropiere
chiar daca nu sunt atrase de barbat si nu au nici o intentie de a merge
mai departe in relatie. De asemenea ele amesteca invitatiile la
apropiere cu amanarile pentru a marii gradul de ambiguitate si a hranii
iluzia ca barbatul are controlul procesului. De fapt se stie foarte
bine ca barbatii nu sunt foarte priceputi la decodificarea
semnalelor emise de femei si deseori presupun ca o persoana este
interesata de ei cand de fapt nu este asa. Un barbat presupune automat
ca o femeie atragatoare ii adreseaza lui personal semnalele de
accesibilitate cand de fapt ea le arata tutror barbatilor. De asmenea
barbatii au tendinta de a exagera invitatiile la apropiere in mintea
lor si de a presupune ca semnalele de respingere sunt de fapt semnale
de amanare. Aceasta tendinta masculina de a interpreta gresit semnalele
femneilor face perte dintr-o lipsa de sensibilitate mai
raspandida. Barbatii au simtul observatieie mai putin dezvoltat si in
general nu sunt la fel de abili in detectarea nevoilor oamenilor ca
femeile.
1
Postura: posturile pe care le adopta un barbat si o femeie cand se
intalnesc pentru prima data arta deseori sentimentele ascunse pe care
le au unul fata de celalalt. De exemplu, daca femeia isi incruciseaza
bratele peste piept si picioarele unul peste altul este foarte probabil
sa se arunce cu capul inainte in relatie. Pe de alta parte, daca
barbatul sta cu picioarele desfacute si isi inclina capul ii arata ca o
gaseste atragatoare si incearca sa o impresioneze. Posturile deschise
sunt in general asociate cu atitudinile pozitive, de acceptare, in timp
ce posturile inchise sunt legate de atitudini negative sau
circumspectie.
Schimbarea posturii inseamna cu totul altceva. De exemplu, cand o
femeie isi incruciseaza in mod repetat picioarele in diferite moduri,
in prezenta unui barbat, face mai mult decat o simpla alternare a unor
posturi inchise - in realitate ea atrage atentia asupra picioarelor ei.
Motivele pentru care face acest lucru sunt de obicei inconstiente.
Totusi exista momente cand acest gest este deliberat. De cele mai multe
ori cand o femeie isi incruciseaza picioarele pentru a le desface
aproape imediat in prezenta unui barbat efectul este mai putin dramatic
si deseori barbatul nici macar nu sesizeaza ce se intampla. Cu toate
acestea, felul in care o femeie isi aranjeaza si isi misca picioarele
poate spune foarte mult dar posurile pe care le adopta barbatul sunt la
fel de revelatoare.
Picioarele: femeile incearca sa atraga barbatii si
subliniindu-si
lungimea picioarelor, comparativ cu restul corpului – incercand din
acest punct de vedere sa semene cat mai mult cu o papusa Barbie.
Barbatii considera ca picioarele lungi sunt sexy pentru ca la pubertate
fetele au un puseu de crestere si picioareel lor par mai lungi decat
restul corpului. In acest stadiu de dezvoltare fetele devin femei si
incep sa fie observate de barbati. Cand incearca sa lase impresia ca au
picioarele mai lungi decat in realitate, femeile vor sa revina la
acesta faza de dezvoltare din viata lor. Exista strategii de „papusa
Barbie” care le ajuta sa obtina acest efect. In primul rand tocurile
inalte. In al doilea rand alegerea unui costum de baie rascroit pe
picior- acest lucru face picioarele sa para mai lungi si creaza iluzia
ca ele incep de la nivelul soldului. Al treilea mod in care o
femeie
isi poate accentua lungimea picioarelor este mersul pe varfuri. Aceasta
strategie da cele mai bune rezultate cand femeia nu este incaltata. In
afara de lungimea aparenta a piciorului, pantofii cu toc inalt arcuiesc
spatele femeii. Acesta arcuire seamna cu „lordoza” in lumea animala. La
anumite specii de animale lordoza este un semnal de disponibilitate
sexuala – femelele de hamsteri, de exemplu, isi arcuiesc spatele pantru
a arata unui mascul ca sunt receptive. Cand o femeie isi scoate fundul
in afara si isi arcuieste spatele, acest gest are acelasi efect de
excitare asupra barbatului – acesta este motivul pentru care revistele
pentru barbati sunt pline de poze cu femei in aceasta postura. Cand o
femeie considera ca un barbat este atragator, isi arata uneori
sentimentele arcuindu-si spatele. Poate face acest gest in picioare,
asezata pe scaun sau aplecandu-se in fata si sprijinindu-se de o masa.
Actiunea poate trece aproape neobservata dar ea indica faptul ca o
femeie este atrasa sexual de barbatul respectiv.
Ochii:
Rolul crucial pe care il joaca ochii in procesul de curtare a fost
recunocut de mult timp. Scriind la inceputul sec XVII –lea, Robert
Burton a denumit ochii „naratorul secret, primul pas, poarta iubirii”
sau „carligul dragostei”, subliniind ca printr-o simpla privire
indragostitii pot „intelege dorinta celuilalt inainte de a rosti macar
un cuvant”.
Psihologii au descoperit ca atunci cand doua persoane care se intalnesc
pentru prima data, deseori trag o concluzie despre celalalt in cateva
secunde si foarte frecvent inainte chiar ca omul din fata lor sa apuce
sa spuna ceva. De aceea, aceste impresii „fulger” se bazeaza deseori pe
informatie vizuala. In plus oamenii renunta foarte greu la prima
impresie.
Rolul expresiv al ochilor este evident printr-un numar de semnale:
Ochii mariti: un model de a deveni irezistibil
pentru cineva este
marind ochii. Acest lucru se observa mai ales la femei. O fata de forma
unei alune, o barbie mica, obraji rotunzi „un nas obraznic” si o
pereche de ochii mari, toate sunt trasaturi ale asa-numitei „figuri de
copil” – stimuli care declanseaza reactia noastra innascuta de a
proteja copiii mici. Facandu-si ochii sa para mai mari cand este cu
iubitul, o femeie lasa impresia de neajutorare, lucru care il determina
pe iubitul ei sa isi doresca sa o protejeze si mai mult. Si el poate
obtine acelasi efect facandu-si ochii sa para mai mari.
Aplecarea capului: cand isi priveste iubitul, o femeie
poate lasa
impresia ca are ohii mari lasandu-si capul in jos. Se creeaza astfel un
efect de reducere a dimensiunilor fetei, asfel incat barbia pare mai
mica iar partea superioara a fetei, inclusiv ochii, par mai mari.
Dilatarea pupilelor: cand o persoana traieste o emotie
puternica –
placuta sau neplacuta- pupilele sale tind sa se dilate. Cu toate
acestea oamenii nu isi pot controla constient dimensiunea pupilei si nu
au nici un mod de a sti cat de mari sau cat de mici sunt pupilele lor.
In general, oamenii sunt mai atrasi de indivizii cu pupilele mari, desi
rareori realizeaza rolul pe care il joaca dimensiunea pupilelor in
preferinta lor. Dar exista si indivizi care stiu rolul pe care il joaca
dimensiunea pupilei si care se folosesc de aceasta caracteristica
pentru a estima dispozitia sufleteasca a altor persoane. De exemplu, se
spune ca inainte de revolutia din China, vanzatorii de figurine de jad
urmareau pupilele clientilor lor pentru a sesiza daca acestia sunt
atrasi de o anumita piesa si daca sunt dispusi sa plateasca pretul pe
care il cere vanzatorul. In sec XVI-lea italiencele foloseau tinctura
de beladona pentru a-si dilata pupilele , ea contine atropina,
substanta care dilata pupila facand persoana sa para mai pasionata si
deci mai atragatoare.
Posesivitatea:
Oamenii folosesc o gama larga de strategii pentru a-si pastra
partenerul – zoologii le numesc „pazirea partenerului” sau tactici de
„pastrare a perechii”. Tacticile de pastrare a parteneruluii se inscriu
in doua categorii – cele orientate spre partener si cele
orientate
spre rivalii potentiali. Cele indreptate spre partener includ o
deschidere pozitiva, manifestarea afectiunii, daruri, promisiuni si
declaratii de iubire. Pe langa acestea ele mai includ si „amenintari”,
„tachinari” si „critici”. Amenintarile sunt avertismente adresate
partenerului care exprima ce s-ar putea intampla daca este infidel, in
timp ce criticile sunt modaliati de a reduce respectul de sine al
partenerului atat de mult incat acesta sa nu se mai simta demn de
afectiunea altcuiva. Tachinarile implica flirturi cu alte persoane in
public pentru ca partenerul sa fie gelos si mai posesiv.
Barbatii folosesc mai mult amenintarile si criticile, iar femeile
prefera flirtul. Strategiile care sunt orientate spre partener tind sa
fie mai putin vizibile. Cele orientate spre potentialii rivali au un
caracter mai curand public . Ele includ „indicatori ai resurselor” – cu
alte cuvinte, etalarea averii pentru a descuraja potentialii rivali
aratandu-le ca nu au resursele necesare spre a fi concurenti autentici
– si amenintari cu intentia de a-i speria. Indicatorii apartenetei sunt
cei mai frecventi si dintr-un anumit punct de vedere cei mai
interesanti dintre toate tacticile de „pastrare a perechii”, pentru ca
oamenii nu sunt intotdeauna constenti ca le folosesc. Majoritatea
semnalelor de posesiune implica proximitatea fizica – creeaza impresia
ca doi indivizi sunt apropiati emotional pentru ca sunt apropiati
fizic.
Oamenii arata ca sunt un cuplu punandu-si bratul in jurul partenerului,
luandu-l de brat sau tianandu-l de mana cand merg impreuna. Sociologul
Erving Goffman numea aceste actiuni „indicatori ai legarii”. El a
aratat ca principala lor functie este sa arate ca persoanele sunt
conectate, adica „legate” una de alta. Una dintre caracteristicile cele
mai graitoare ale unei relatii stabile este daca cei doi raman in
contact fizic in timp ce merg , si daca o fac cum o fac. Desi tinutul
de mana pare o activitate destul de simetrica, unul din cei doi trebuie
sa aiba mana in fata iar celalalt sa accepte sa ramana in spate.
Intr-un cuplu casatorit, de exemplu, sotul este de obicei cel care
ocupa „pozitia principala” iar sotia „pozitia secundara”. Nu se stie
foarte clar daca acst lucru se intampla pentru ca barbatii sunt mai
inalti sau pentru ca prefera sa conduca in fata. Cand sotia preia
„pozitia principala” , face acest lucru de obicei pentru ca este mai
inalta decat sotul si din acest motiv gaseste ca „pozitia secundara”
este incomoda. Daca este mai scunda, preia „pozitia principala” pentru
ca ii place sa conduca – chiar cu pretul discomfortului ei fizic si al
sotului ei .
Curtarea la om ca si la animale cuprinde o serie de stadii, incepand de
la prima intalnire si progresand spre actul sexual si stabilirea unei
relatii. Tranzitia de la un stadiu al curtarii la urmatorul este
indisolubil legata de o serie de indicatori care iau forma unor
invitatii de a marii gradul de intimitate in relatie. O femeie isi
poate orienta corpul spre un barbat pentru a-i arata ca este abordabila
sau un barbat ii poate da parul la o parte de pe fata pentru a-i arata
ca doreste sa o sarute. Felul in care indivizii reactioneaza la aceasta
deschidere este decisiv pentru progresul relatiei, pentru stagnarea ei
sau pentru intreruprea ei. Ceea ce este critic in acest proces este
felul in cre oamenii interpreteaza indicatorii partenerului. Nu este
suficient ca participantii sa observe prezenta indicatorilor
comportamentali – ei trebuie sa ii si decodeze corect. Cand trebuie sa
intepreteze semnalele de curtare, oamenii fac frecvent doua greseli.
Una este grija exagerata, „minimizarea mentala” a indicatorului
presupunand ca gesturile de afectiune facute de partener nu inseamna
nimic. Cealalta eroare este „exagerarea mentala”, interpretand un
comportamenta prietenos ca pe un semn de interes sexual sau
romantic.
Situatia ideala ar fi una in care barbatii si femeile nici nu
minimalizeaza si nici nu exagereaza mental indicatorii celuilalt. Dar
comportamentul de curtare presupune si o anumita minimizare si
subtilitate si situatia ideala devine foarte putin
probabila.
Bibliografie : Peter Collett „Cartea
gesturilor”, editura Trei,
2003, Bucuresti
Rita L. & Richard C. Atkinson Eduard
Smith
Daryl Bem :”Introducere in psihologie” ed.
Tehninica , 2002 Bucuresti
|
Referat oferit de www.ReferateOk.ro |
|