1
`
Sistemul Osos
Fig.1. Sistemul osos.
Totalitatea oaselor din corp (aproximativ 200 la numar), legate intre
ele prin articulatii, formeaza scheletul corpului. El reprezinta partea
pasiva a aparatului locomotor;
Forma, structura si modul de legatura a oaselor pentru a forma
scheletul corpului uman reprezinta expresia adaptarii la statiunea
bipeda si locomotie;
La corpul uman, raportate la principalele regiuni ale corpului,
distingem: scheletul capului, scheletul trunchiului si scheletul
membrelor;
Scheletul capului este alcatuit din neurocraniu, care adaposteste
encefalul, si viscerocraniu, care formeaza oasele fetei si contine
segmentele periferice ale unor analizatori si segmentele initiale ale
aparatelor respirator si digestiv. La alcatuirea neurocraniului iau
parte 8 oase: patru neperechi- frontal si etmoid, sfenoid si occipital,
si doua perechi- temporale si parietale;
Scheletul trunchiului este format din coloana vertebrala, coaste,
stern, la care- din cauza legaturilor functionale- se adauga si bazinul
(pelvisul);
Scheletul membrelor-Membrele superioare se leaga de scheletul toracic
prin doua oase, omoplatul si clavicula, care formeaza centura
scapulara, iar membrele inferioare se leaga de coloana vertebrala prin
centura pelviana.
Sistemul osos alcatuieste scheletul care este format din oase si
inceieturi si este structura de baza ce sustine corpul uman. Oasele
ofera un suport rigid testuturilor moi ale corpului si formeaza parghii
ce se misca cu ajutorul contractiilor musculare.
In tot corpul scheletul este alcatuot din:
Sistemul osos include peste 200 de oase, dintre care 85 sunt perechi.
Fiecare os este alcatuit din diferite tipuri de tesut conjunctiv;
contine maduva oaselor ce alimentata cu vase de sange si nervi.
Majoritatea oaselor unui schelet omenesc constau intr-un cadru
cartilaginos si unul osos de unde deducem o parte osoasa si o parte
cartilaginoasa. Partea osoasa alcatuieste o mare parte din os.
Articulatiile cartilaginoase, epifizele cartilaginoase si cartilagiul
costal formeaza partea cartilaginoasa a sistemului scheletic.
In exterior osul este acoperit de o membrana conjunctiva fina, numita
periost in care se pot deosebi un strat fibros si unul osteogenic.
Stratul fibros, situat superficial este legat de os de catre fibre ce
penetreaza osul si contin vase sanguine, vase limfatice si nervi. De la
acest nivel vasele si nervii intra in os prin foramina nutritiva si
apoi canalul nutritiv. Stratul osteogenic din interior contine celule
osteogenice care iau parte la procesul de dezvoltare si reorganizare a
tesutului osos in conditii normale si dupa accidentari sau fracturi. La
intersectia cu cartilagiul articular ce acopera capetele oaselor
periostul se continua cu perichondriumul. Ca rezultat, osul ca organ
este acoperit cu o membrana continua de tesut conjunctiv. Aceasta
membrana acopera suprafata osului atat cat si toate structurile situate
pe el. Osul este captusit pe dinauntru de o membrana mai fina numita
endosteum.
Conform formei se observa oase lungi, scurte si late. Anumite oase
contin cavitati umplute cu aer si se numesc oase pneumatice.
Oasele lungi (humerus, femur, clavicula, falangele etc…) au o parte
interioara numita diafiza si doua capete numite epifize. Epifiza
situata mai aproape de scheletul axial se numeste epifiza proximala iar
epifiza aceluias os dar situata mai departe de scheletul axial se
numeste epifiza distala. Regiunile mai late dintre diafize si epifize
se numesc metafize. Marginile lor sunt visibile doar la oasele copiilor
si adolescentilor, atunci cand un strat cartilaginos, epifiza
cartilaginoasa, inca ramane intre diafiza si epifize. Osul creste mult
in lungime pe baza acestui cartilagiu, care este apoi inlocuit de catre
un tesut osos formand un inel epifizal ( de crestere ), care aproape
mai poate fi detectat odata cu varsta. Intr-o sectiune transversala
printr-un os lung se poate distinge o substanta compacta ce formeaza
stratul exterior al osului si o substanta spongioasa gasita mai in
interior decat substanta compacta, in cea mai mare parte in epifize sau
metafize. In diafizele oaselor lungi si tubulare substanta compacta
inconjoara canalul medular care prezinta o forma tubulara.
In sectiunea transversala a unui os scurt (vertebre, carpienele,
tarsienele) este dezvaluita la suprafata un strat mai subtire de
substanta compacta ce inconjoara trabeculul substantei spongioase care
formeaza majoritatea osului. Traberculele substantei spongioase
formeaza o tesatura complexa dar sunt aranjate in fiecare os al
sistemului scheletic in armonie perfecta cu functiile pe care le
indeplinesc.
In oasele late (oasele cutiei craniene, omoplatul, oasele pelviene,
etc…) substanta spongioasa, in contrast, formeaza de obicei un strat
mai subtire ce este apoi acoperit in ambele parti de placi de substanta
compacta. Dar in oasele cutiei craniene substanta este indeajuns de
bine dezvoltata. Este cunoscuta sub numele de diploë si este storcita
intre placa interioatra si exterioara a substantei compacte. Canalele
diploetice ce aprovizioneaza pasajul vaselor venoase extinse prin
substanta spongioasa a oaseleor cutiei craniene.
Sita de substanta spongioasa si canalul medular contin maduva osului.
Se observa maduva rosie si maduva galbena. Maduva rosie poseda o
activitate functionala la nivel inalt si este capabila sa creeze
celulele rosii (hematiile) ale seriei myeloide. Odata cu cresterea si
dezvoltarea organismului, maduva rosie este treptat inlocuita de maduva
galbena. Maduva galbena este mai putin activa si joaca un rol de
reserva, dar in anumite conditii ea poate fi activata.
|