Sangele - lichid coloidal
Categoria: Referat
Medicina
Descriere:
- reacÅ£ia sângelui este usor alcalină, în condiÅ£ii fiziologice pH
plasmatic fiind între 7,35-7,40. Constantă de cea mai mare importanţă
pentru activetatea unor sisteme enzimatice reacţia sanguină este
menÅ£inută în limite nornale prin mecanisme complexe fizicochimice ÅŸi
fiziologice... |
|
|
1
GRUPUL ŞCOLAR ENERGETIC IAŞI
2001
Considerat ca o varietate de ţesut conjunctiv, sângele este constituit
dintr-o substanţă fundamentală –plasma- care conţine în suspensie
diverse elemente celulare superior diferenţiate (eritrocite, leucocite,
plachete). Cele două componente fundamentale ale sângelui –plasma şi
elementele figurate- aparţin lichidelor extracelulare şi, respectiv
celor intracelulare şi sunt separate între ele prin membranele
celulelor sanguine, între acestea lichide biologice cu coonstituţie
biochimică diferită având loc permanent intense schimburi. Raportate
procentual la volumul sanguin total elementele figurate, determinate cu
ajutorul hematocritului, reprezintă aproximativ 40% la bărbat şi 36% la
femei, din care 1% sunt leucocitele şi plachetele, iar restul este
constituit de hematii.
Din punct de vedere fizic sângele poate fi considerat ca un lichid
coloidal complex constituit dintr-un mediu lichid în care se află în
suspensie diverse particule solide dimensiuni variate (proteine,
kilomicroni, elemente figurate). Ca urmare, sângele are o serie de
proprietăţi fizice -menţinute prin mecanisme extrem de fine şi de
complexe- care au o importanţă deoebită pentru hemodinamică, în special
în sectorul microcirculaţiei. Dintre aceste proprietăţi menţionăm:
1
- greutatea specifică a sângelui, variabilă între 1057-1067 la bărbaţi
şi 1056-1061 la femei, este dependentă de procentul elementelor
figurate şi în special de cantitatea de hemoglobină şi, în mai mică
măsură, de valoarea proteinemiei; în schimb greutatea specifică a
palsmei (normal 1027-1031) este corelată direct cu concentraţia
proteinelor prezentând variaţii importante în diverse stări patologice
în funcţi de proteinemie;voscozitatea sîngelui total – forţa care se
dezvoltă datorită frecării păturilor de lichid în cuegere laminară
variază la bărbaţi ăntre 4,0-4,5 şi la femei 3,5-4,5 şi depinde direct
de proporţia eritrocitelor, având deci valori mult crescute în
poliglobuli şi scăzute în anemii. În schimb, vâscozitatea
serului-normal între 1,6-2,2 – este condiţionată atât de concentraţia
proteinelor, cât şi de starea lor de dispersie fizică şi, în mai mică
măsură, de raportul albumine, globuline ceea ce explică modificările în
diversele tipuri de disproteinemii;
- presiunea osmotică a sângelui dată de numărul de particule dizolvate
în plasmă se exprimă prin scăderea punctului crioscopic. Eritrocitele
nu influenţează punctul criocopic şi de aceea această constantă are
valori egale în sângele total şi în plasmă. De asemenea proteinele
plasmatice constituind un număr mic de particule nu au importanţă
deosebită în influenţarea punctului crioscopic, determinarea acestuia
îniante şi după precipitarea proteinelor serice inducând o diferenţă de
numai 0,01 grade. Presiunea osmotică a serului depinde deci aproape
exclusiv de cristaloide şi mai ales de NaCl. Punctul crioscopic sanguin
–unul din factorii importanţi ai homeostaziei – este menţinut constant
prin mecanisme adecvate chiar şi în diverse stări patologice, cu
excepţia exsicozelor şi a nefropatiilor bilaterale;
- reacţia sângelui este usor alcalină, în condiţii fiziologice pH
plasmatic fiind între 7,35-7,40. Constantă de cea mai mare importanţă
pentru activetatea unor sisteme enzimatice reacţia sanguină este
menţinută în limite nornale prin mecanisme complexe fizicochimice şi
fiziologice.
Rolurile fundamentale ale sângelui, condiţionate de permanentan lui
circulaţie în sistemul vascular, au ca rezultat menţinerea constantelor
fiziochimice şi biochimice ale mediului extracelular. Sângele
aproximează continuu lichidele extracelulare cu O2 şi substanţele
nutritive şi plastice necesare celulelor şi epurează mediul
extracelular de produşii de secreţii şi de catabolism rezultaţi din
activitatea celulară. Prin circulaţia lui continuă, precum şi prin
anumiţi constituenţi specifici , sângele deţine roluri fundamentale în
procesele de termoreglare, de apărare antiinfecţioasă, în menţinerea
echilibrului acido-bazic, în homostază etc.
PLASMA SANGUINĂ
Plasma –partea necelulară a sângelui- este mediul lichid prin
intermediul căruia se fac schimburile dintre sânde şi lichidele
interstiţiale şi, prin acestea, dintre sânge şi celule. Constituită din
90% apă şi 10% reziduu uscat, plasma conţine diverse substanţe organice
şi minerale de importanţă fundamentală pentru organism.
Substanţele organice reprezintă aproximativ 9% din reziduu uscat al
plasmei şi constau din proteine, lipide, glucide, diverse combinaţii
ale acestora şi produşi intermediari sau finali ai metabolismului lor.
Unii din constituenţii organici plasmatici sunt substanţe
energogeneticesau plastice utilizate permanent de celule pentru
diversele lor activităţi, iar alţii sânt produşi celulari de catabolism
(uree, acid uric ect) sau produşi biologic activi (hormoni, enzime),
care exercită roluri coordonatoare de importanţă fundamentală.
Mecanismele de reglare şi metabolismul acestor diverşi constituenţi
organici ai plasmei sânt descrise pe larg în alte capitole.
Substanţele anorganice reprezintă doar 1% din reziduul uscat al plasmei
şi sunt reprezentate de cloruri, fosfaţi, sulfaţi, bicarbonaţi de Na,
K, Ca, precum şi anumite elemnte care în cantităţi minime deţin roluri
de maximă importamţă (Co, Zn, Mn, Li). Cele mai multe substanţe sunt
prezente în plasmă sub formă ionizată, formă sub care intervin în
diverse reacţii fiziologice.
ELMENTELE FIGURATE ALE SÂNGELUI
Reprezentând o etapă evolutivă a unor elemente celulare care au
originea în organe specifice, elementele figurate ale sângelui deţin
funcţii fundamentale pentru organism realizând transportul gazelor
respiratorii, apărarea antiinfecţioasă, hemostaza. Produse în
permanenţă într-un ritm extrem de intens în organele hematoformatoare,
elementele figurate ale sângelui râman o anumită perioadă de timp în
circulaţie exercitâdu-şi activităţile lor specifice şi apoi sunt
distruse sau imigrează în ţesuturi.
|
Referat oferit de www.ReferateOk.ro |
|