Secularizarea averilor manastiresti
Categoria: Referat
Istorie
Descriere:
Forurile carora le fusesera inchinate manastirile din tarile romanesti
urmareau sa le asigure continuitatea, sa ingrijeasca de buna starea lor,
sa implineasca legatele sau obligatiile- intretinearea de spitale,
scoli, aziluri, milostenii de saraci, inzestrare de fete sarmane,etc.
Pentru toate aceste indatoriri , patriarhiile si manastirile crestine
aveau sa primeasca o parte din venitul metoaselor lor... |
|
|
1
SECULARIZARE AVERILOR MANASTIRESTI
Odata
realizata unirea completa, atentia lui Cuza se intoarce spre problemele
interne, dintre care doua erau problema averilor manastiresti inchinate
si problema impropietaririi taranilor.
Multi dintre domni si dregatori inchinasera lacasurile ridicate sau
inzestrate de ei patriarhiilor de la Constantinopol, Ierusalim,
Antiohia sau Alexandria ori marilor manastiri de la Athos. Forurile
carora le fusesera inchinate manastirile din tarile romanesti urmareau
sa le asigure continuitatea, sa ingrijeasca de buna starea lor, sa
implineasca legatele sau obligatiile- intretinearea de spitale, scoli,
aziluri, milostenii de saraci, inzestrare de fete sarmane,etc. Pentru
toate aceste indatoriri , patriarhiile si manastirile crestine aveau sa
primeasca o parte din venitul metoaselor lor.
Cu vremea, se produce insa o modificare considerabila a raporturilor
initiale. Manastirile inchinate ajung sa fie considerate de catre
patriarhii sau manastirile mari din Balcani si Orientul crestin, ca
simple izvoare de venit.Venitul trebuia sa fie cat mai mare de aceea se
neglijeaza intretinerea lacasurilor, care se darapanasera treptat, se
micsoreaza numarul calugarilor,nu se implinesc decat in mica masura
legatele ctitoriilor, singura preocupare fiind sa produca un numar cat
mai insemnat de bani.
De mai multe ori in cursul secolului al XIX-lea se incearca
masuri de indreptatre. Astfel prin Regulamentul organic se prevedea ca
manastirile inchinate vor contribuii cu un sfert din venitul lor la
cheltuielile statului.Masura nu se aplica insa deoarece calugari greci
obtinusera doua pasmuiri de cate 10 ani pe motiv ca nu pot plati.
La inceputul domniei lui Cuza , manastirile inchinate din Moldova
si Muntenia datorau statului aproape douazeci si unu de milioane. La
10/22 august 1863 aceasta datorie se urcase la 28 889 020 de lei.
Cuza si gevernul doreau sa se ajunga la o intelegere in problema
manastirilor inchinate, de aceea oferisera ca rascumparare a averilor
acestor manastiri suma de 80 000 000 din care urmau sa scada datoria
catre statul roman. Guvernul mai dadea 10 000 000 pentru
constructia unei scoli laice si un spital la Constantinopol unde unde
putea fi primit oricine indiferent de confesiune. Ierarhii greci
refuzasera insa oferta. Poarta, care ii apara pe acesti ierarhi, vazand
ca partile nu se inteleg, intentiona sa ceara reprezentantilor
Puterilor garantate convocare unei conferinte in aceasta privinta.
Pentru a evita o asemenea conferinta Cuza, prin guvernul sau, prezinta
Camerei la 13/25 decembrie 1863 un proiect de lege prin care erau
secularizate “ toate averile manastiresti”, nu doar cele inchinate.
Aceasta generalizare fusese impusa de considerentul ca o secularizare
numai a bunurilor manastiresti inchinate ar fi considerata de cei
in cauza ca o masura discriminatorie, favorizand manastirile
neinchinate cu conducere romaneasca.
Prin legea din 13/25 decembrie 1865 care este votata de marea
majoritate (93 de voturi pentru si 3 contra), a intrat in patrimoniul
statului 25,26% din teritoriul tarii, adica mai bine de un sfert. Legea
acorda manastirilor inchinate , sub forma de ajutor o suma de 82 000
000, in care intra datoria catre stat ajunsa acum la 31 000 000.
Acest ajutor a fost sporit succesiv dar ierarhii greci refuza oferta
generoasa, crezand ca prin interventia marilor puteri vor obtine mai
mult.Rezultatul final a fost ca, dupa cativa ani-Cuza nu mai era domn-
Camera declara problema inchisa.
|
Referat oferit de www.ReferateOk.ro |
|