1
Transnistria
Am ales sa evidentiem, în
mod special, cazul Transnistriei,
regiune separatista a Republicii Moldova, aflata în imediata apropiere
a
României si Uniunii Europene.
Suntem
initiatorii, în cursul anului 2005-2006, a unui proiect „East- East”
prin care am
realizat, în parteneriat cu consortii din Republica Moldova si Ucraina,
un proiect
de solutionare a chestiunii nistrene bazat pe reconstructia
statalitatii, punând
accent pe asumarea angajamentelor (commitment oriented) si costurilor
de catre
actorii din regiune, din cadrul trilateralei România - Republica
Moldova - Ucraina.
Efectul acestui proiect a fost elaborarea, în Parlamentul Republicii Moldova,
a
legilor speciale privind statutul special si derularea reintegrarii
regiunii nistrene
în spatiul aflat sub controlul autoritatilor legitime.
Din punctul de vedere al
capacitatilor si capabilitatilor României de a aduce valoare adaugata
acestui
deziderat, ele au fost recunoscute în orice moment. Valoarea adaugata
se
bazeaza atât pe limba comuna, spiritualitatea si cultura comuna cât mai
ales pe
elementele de buna cunoastere a spatiului si comportamentelor din
regiune, de
pe ambele maluri ale Nistrului.
Totusi, trebuie sa recunoastem ca
tara noastra este supusa unor limitari ale actiunii si implicarii de
catre
autoritatile de la Chisinau si Tiraspol, prin acutizarea relatiilor
bilaterale
si tentativa de invocare a unor responsabilitati imaginare în
conflictul nistrean,
inclusiv de catre autoritatile comuniste, aflate astazi la conducerea
Republicii
Moldova.
Din punctul nostru de vedere, am
avut numeroase consultari si actiuni de early warning în legatura cu
actiunile
si activitatile statelor Uniunii Europene în regiune. În egala masura,
am
recomandat actiuni si activitati menite sa întareasca legaturile
cetatenilor
din regiunea separatista cu autoritatile legitime ale Republicii
Moldova, atasamentul
fata de valorile occidentale, cunoasterea acestor valori si a modului
de desfasurare
a unei vieti normale si formule de coagulare a unor dorinte, optiuni si
actiuni
ale acestor locuitori.
Trebuie sa remarcam, astazi,
actiunile Uniunii Europene, ale statelor membre ale UE si ale SUA,
într-o serie
de dezvoltari pozitive pe directia masurilor de crestere a încrederii
în
regiune, prin investitii de infrastructura absolut utile micilor
comunitati,
prin actiuni directe, cu continut profund simbolic, în comunitati
locale, chiar
în absenta unei coordonari reale si vizibile.
Aceste elemente individuale au
evitat reactii de respingere în regiune, precum cele ce ar fi fost
generate de
catre autoritatile legitime de la Chisinau sau de o implicare similara,
directa, a Bucurestiului. Efectele sunt evidente deja în domeniul
cresterii valorii
simbolice a UE si a consolidarii treptate, pas cu pas, a puterii „soft”
a
Uniunii în regiune.
Trebuie remarcat ca efectele sunt
cu atât mai vizibile cu cât, în momentul de fata, ele se suprapun pe o
fereastra de oportunitate pentru UE, generata, pe de o parte, de lipsa
sprijinului la fel de sustinut ca odinioara al Federatiei Ruse în
regiunea separatista
(pe fondul dificultatilor proprii în fata crizei economice), dar si ca
urmare a
efectului economic dezastruos al crizei gazului si a efectelor cumulate
ale crizei
economice globale. De aceea, credem ca este momentul oportun ca Uniunea
Europeana
sa preia initiativa în regiune atât direct, cât si folosind
capabilitatile oferite
de România si de propriile resurse în domeniul OSINT. Iar lectiile
învatate se
pot extinde fericit în toata regiunea Marii Negre Extinse, aflata
într-o
situatie similara de deficit de proiect, de crestere a anarhiei
institutionale,
combinata cu
tendinte
centrifuge ale
populatiei si politicienilor statelor din zona.
|