Avram Iancu si Andrei Muresanu Categoria: Referat Istorie
Descriere: Aici colaboreaza la ziarul local Telegraful roman, cu poezii si cu un
ciclu de articole, nesemnate (Artile sau maiestriile cele frumoase,
Romanul si poezia lui, Romanul in privinta muzicei, Romanul in privinta
picturei, Maiestria tiparului), care urmareau initierea publicului
cititor in diferite ramuri ale artei. Munca de contopist poetul o
suporta greu... |
|
||
|
|
|||
|
1 Avram Iancu si Andrei Muresanu personalitati marcante ale revolutiei pasoptiste Avram Iancu, a vazut lumina zilei in localitatea Vidra de Sus, in anul 1824, si atrecut la cele vesnice in Tebea la 10 septembrie 1872. A fost un avocat român transilvănean, si a fost unul dintre conducătorii revoluţiei de la 1848-1849 din Transilvania. S-a născut în Munţii Apuseni într-o familie de moţi înstăriţi. Tatăl său, Alexandru Iancu, a fost pădurar, apoi jude dominal. Având o situaţie materială bună, a urmat clasele elementare la Poiana Vadului şi Abrud, gimnaziul inferior la Zlatna, iar gimnaziul superior la Liceul Piarist din Cluj. Începând cu anul 1844 a urmat Facultatea de Drept la Cluj. Din anul 1846 a devenit cancelarist la Târgu Mureş. Îşi ia examenul de avocat în anul 1848. În preajma izbucnirii revoluţiei făcea parte dintre fruntaşii intelectualităţii româneşti transilvănene, luptătoare pentru emancipare socială şi naţională. A fost unul dintre iniţiatorii şi organizatorii adunărilor de la Blaj din 30 aprilie, 15-17 mai şi 15-23 septembrie 1848 şi conducătorul cetelor înarmate de ţărani şi de mineri din Munţii Apuseni, în rândurile cărora şi-a câştigat o mare popularitate. Ridicarea taranimii la lupta si dezbinarea fortelor revolutionare romane si ungare au fost determinate de nepunerea in practica a legii care privea iobagia, refuzul guvernului revoluţionar ungar de a acorda libertăţi naţionale românilor şi votarea unirii Transilvaniei cu Ungaria la Dieta din Cluj. Revolutia urmarea in genere rezolvarea problemei sociale şi a celei naţionale. Avram Iancu a devenit conducătorul oştii ţărăneşti antirevoluţionare. În fruntea acestei oşti şi în colaborare cu autorităţile militare austriece a organizat apărarea în Munţii Apuseni şi a respins numeroasele atacuri ale trupelor revoluţionare maghiare, superioare ca număr şi ca armament, câştigându-şi renumele de "craiul munţilor". Pe 4 mai 1849 a dat o nouă organizare civilă Munţilor Apuseni. În vara anului 1849 a efectuat o şedere de 10 luni la Viena, unde a ţinut legătura cu autorităţile imperiale austriece. Luptele din Munţii Apuseni slăbiseră atât forţele revoluţionare ale maghiarilor cât şi pe cele ale românilor. Armata ţaristă, chemată în ajutor de împăratul Austriei, Franz Joseph, a înfrânt armata revoluţionară maghiară la Sighişoara. Copleşite de armatele austriece şi de cele ruseşti, trădate de unii generali, trupele revoluţionare maghiare au capitulat la Şiria pe 13 august 1849. În anul 1852 tânărul împărat Franz Joseph a întreprins o vizită în Transilvania, agenda călătoriei fiind stabilită de Felix Schwarzenberg, guvernatorul Marelui Principat al Transilvaniei. La cererea lui Avram Iancu împăratul a modificat traseul vizitei, a mers în Munţii Apuseni, a prânzit la Găina, a trecut prin Vidra şi a înnoptat pe 21 iunie 1852 la Câmpeni. Avram Iancu s-a prezentat seara târziu la cartierul împăratului, după ce acesta se culcase, obosit de călătorie. Nemulţumit că nu este primit pe loc în audienţă, Avram Iancu a iscat o altercaţie cu şeful de cabinet al împăratului, motiv pentru care a fost dat afară de jandarmi. Ulterior a refuzat să primească decoraţia acordată de împărat pentru meritele sale din timpul luptelor contra revoluţionarilor maghiari. Începând cu anul 1852 şi-a pierdut minţile. S-a stins din viaţă la 10 septembrie 1872 la Baia de Criş, fiind îngropat la Ţebea, jud. Hunedoara, lângă "Gorunul lui Horea". Andrei Mureşanu (n. 16 noiembrie 1816 - d. 12 octombrie 1863) a fost un poet şi revoluţionar român din Transilvania. S-a născut în Bistriţa, într-o familie de ţărani. A studiat filozofia şi teologia la Blaj, a fost profesor la Braşov începând cu 1838. A început să publice poezie în revista "Foaia pentru minte, inimă şi literatură". A fost printre conducătorii revoluţiei din 1848, participând în delegaţia Braşovului la întrunirea de la Blaj din mai 1848. Poemul său "Un răsunet", scris la Braşov pe melodia anonimă a unui vechi imn religios (Din sânul maicii mele)[1], a devenit imn revoluţionar - a fost numit de Nicolae Bălcescu "Marseilleza românilor". Din 1990, el a devenit imnul României. 1 După revoluţia din 1848, Mureşanu a muncit ca traducător la Sibiu, a publicat în revista "Telegraful Român", operele sale având tentă patriotică şi de protest social. În 1862, poeziile sale au fost adunate într-un volum. Având sănatatea precară a murit în Braşov în 1863. Andrei Mureşanu s-a nascut la 16 noiembrie 1816, in orasul Bistrita. Parintii poetului erau oameni simpli. Tatal, Teodor, tinea in arenda, la Bistrita, o moara de argasit scoarta, care abia asigura existenta familiei relativ numeroasa : sotia si trei copii. Casa in care locuiau era compusa dintr-o singura chilie ceva mai larga, si o tinda. Cativa ani dupa nasterea poetului, tatal moare strivit de un car de argaseala. Intreaga greutate a intretinerii celor trei copii mici ramane in seama mamei. Fratii mai mari ai poetului, datorita greutatilor materiale, nu pot urma la scoli mai inalte, pentru a se califica in vreo profesie intelectuala. Unul a ajuns cantaret bisericesc, altul morar, ca si tatal. Singur poetul, ajutat de imprejurari si de o inclinatie deosebita pentru studii, a mers mai departe. Primele cunostinte le primeste de la un batran granicer, Danila Dobos, din Valea - Rocnei. In anul 1825 e primit ca elev la Scoala normala saseasca din Bistrita, iar peste cativa ani trece la liceul piariştilor, din acelasi oras, facandu-se remarcat printre elevii cei mai buni. In 1832 vine la Blaj, unde e ajutat de profesorul Nicolae Marin si unde studiaza doi ani filosofia, apoi teologia. Aici il are ca coleg de studentie, cu cativa ani mai mare, pe George Bariţ, organizatorul unei echipe teatrale, care dadea spectacole de teatru in limba romana. Cu Baritiu leaga o prietenie adanca, prelungita apoi de-a lungul multor ani la Braşov. Mediul cultural al Blajului, unde, pe langa spectacolele stangace date de diletanti, un Timotei Cipariu, de pilda, scria versuri (Egloga, scrisa la 1832, e reprezentata la un spectacol in anul urmator), va inrauri pe fiul morarului din Bistrita, stimulandu-l pe calea lecturii si a scrisului. Cand George Bariţ paraseste Blajul, preluind conducerea scolii romane din Brasov, in anul 1837, se gandeste sa-l aduca de la Blaj si pe Muresanu. Intrucat poetul era inca student in ultimul an, Baritiu ii obtine dispensa de a intra in invatamant fara a-si fi terminat studiile. Astfel ca in anul 1838 Muresanu se stabileste la Brasov, ca institutor la scoala romana condusa de Baritiu. Peste doi ani, in 1840, trece ca profesor la gimnaziul romanesc, in care calitate functioneaza pana in anul 1849. Paralel, el isi incepe colaborarea la gazetele lui Bariţ, Foaie pentru minte... si Gazeta de Transilvania, cu poezii si articole. In acest timp are prilej sa cunosca o seama de poeti din Principate, pe Gr. Alexandrescu, Heliade, Bolliac, mai tarziu pe Bolintineanu si Alecsandri, care obisnuiau sa vina vara, cum ne informeaza Baritiu, la bai la Valcele, nu departe de Brasov. Acest contact cu poeti deja consacrati va stimula inceputurile literare ale bardului ardelean si-l va influenta in mod vizibil in creatia sa poetica. Poezia sa e din ce in ce ma combativa, mai legata de framantarile sociale ale poporului. La 1848 e printre fruntasii revolutiei. Cu acest prilej scrie Rasunetul, care devine marsul revolutionarilor romani din Transilvania. In 1849, dupa infrangerea revolutiei, poetul trece in Muntenia, impreuna cu Baritiu, unde e luat prizonier de armata tarista si dus pana in nordul Moldovei. La intoarcere se stabileste ca functionar la Sibiu : "concepist guvernial" si translator de limba romana la Buletinul oficial al guvernului. Aici colaboreaza la ziarul local Telegraful roman, cu poezii si cu un ciclu de articole, nesemnate (Artile sau maiestriile cele frumoase, Romanul si poezia lui, Romanul in privinta muzicei, Romanul in privinta picturei, Maiestria tiparului), care urmareau initierea publicului cititor in diferite ramuri ale artei. Munca de contopist poetul o suporta greu. Cativa ani el inchina ode magulitoare imparatului austro - ungar si guvernatorului Transilvaniei. Treptat se insingureaza. Randurile scrise la 1855 fostului sau profesor Simion Bărnuţiu, care-i propunea sa vina la Iasi, unde-i facuse rost de o catedra, sunt ale unui deceptionat. "Domnul meu - spunea el - chemarea mea ar fi sa ma cuprind cu Pegasul, aspirind la Olimp, si ca sa o pot face aceasta bine, aveam trebuinta de cateva peregrinajuri pe la pamantul cel clasic, iar nu sa vand participii, sau, mai rau, sa traduc guvernului meu hartii ciocoiesti, pe care consortii mei nu le vor, sau nu le pot descifra." Poetul continua sa scrie poezii patriotice, cu caracter social protestatar. In ultimii ani ai vietii traduce Noptile lui Young, precum si o buna parte a Analelor lui Tacit. Cu ani in urma scrisese si o gramatica romaneasca in limba germana. Manuscrisele acestor lucrari nepublicate nu s-au pastrat. La 1861 e pensionat, dar pensia data de guvernul cezaro-craiesc al Transilvaniei nu-i ajunge sa-si intretina familia. La 1862 isi tipareste in volum poeziile. Volumul cuprindea cea mai mare parte a poeziilor originale publicate de autor in presa, precum si o parte din traduceri. Vanzarea cartii i-ar fi adus, pe langa o reconfortare morala, o oarecare inviorare in bugetul familiei. Dar cartile se vand greu. Iacob Muresanu face apeluri insistente catre publicul roman, in Gazeta Transilvaniei, de a-l ajuta pe poetul aflat in mizerie si bolnav, cumparindu-i poeziile. Societatea "Astra" acorda lui Muresanu un premiu de 50 de galbeni. Peste un an, in noaptea de 11 spre 12 octombrie, poetul se stinge la Brasov, in saracie, "in urma unui morb nervos indelungat", cum se mentiona in anuntul mortuar publicat in Gazeta Transilvaniei, lasand in urma un baiat, pe nume Gheorghe, elev in clasa a VII-a la gimnaziu, o fetita de 11 luni, Eleonora, si pe sotia sa Suzana. Inmormantarea i-a fost cu pompa : a luat parte un numeros public, profesorii si tineretul scolar din oras, care insoteau sicriul cu torte si decoruri. |
|||
| Referat oferit de www.ReferateOk.ro | |||
Varianta Printabila 
Free Download Referat Word
Free Download Referat PDF |
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri |  |
