Curtea de Arges
Categoria: Referat
Istorie
Descriere:
Inceputa in 1514 din vrerea lui Neagoe Basarab de a crea un monument
fara seaman de frumos, lucrarile ei s-au incheiat trei ani mai tarziu,
asa incat la 7 ianuarie 1517, ctitorul putea chiar sa vorbeasca de
„manastirea domniei mele de la Arges” si sa-i harazeasca „vama ce este
la Ocna Mica de la Targoviste...”... |
|
|
1
Mănăstirea Curtea de Argeş
Printre
cele mai vechi asezari de care vorbeste istoria noastra se numara si
Curtea de Arges cu imprejurimile ei. In veacul al XIII-lea, inalta
cetate a Poenarilor, cu fortificatiile sale de piatra si putul care o
lega direct cu albia raului de jos, facuse sa ajunga, pana departe,
faima acestor locuri; iar pe la jumatatea secolului urmator, curtea
Basarabilor si biserica „Sfantul Nicolae Domnesc”rasfrang aceasta faima
asupra intregii asezari adunata cu timpul in prejma lor: Curtea de
Arges de mai tarziu.
Dupa
documente si inscriptii, ca si din marturiile sapaturilor arheologice,
istoria acestui stravechi tunut voievodal, chiar daca nu consemneaza
data precisa cand s-au grupat aici primele centre locuite, face insa
dovada ca: aceste centre s-au dezvoltat indeajuns de repede, pentru ca,
pe la jumatatea veacului al XIV-lea, sa ateste deopotriva cu existenta
unui Scaun Domnesc, si pe aceea a unei insemnate organizari
bisericesti. Astfel asociate, puterea statala si cea religioasa
impodobesc valea Argesului cu fapte de arme si locasuri de
inchinare, care-i pastreaza intacta functia ei spirituala, chiar atunci
cand capitala se muta la Targoviste.
Dintre
monumentele care au fost faurite de-a lungul veacurilor, din cate au
impodobit Argesul voievodal, de buna seama ca biserica inaltata de
Neagoe Basarab(1512-1521) este cea mai valoroasa constructie de arta si
arhitectura bisericeasca. Motivele care l-au determinat pe evlaviosul
domn sa ridice acest sfant locas sunt marturisite in slovele pisaniei,
ce se afla asezata pe fatada de apus in partea dreapta a intrairii in
pronaos, care glasuieste:
„Adusu-mi-am aminte domnia mea, cum ca multi imparati intru imparatiile
acestea s-au salasluit, ci putini pe cea cereasca imparatie o au
mostenit. De aceia dar iata si eu m-am sarguit nu numai a carmui
aceasta imparatie, ci si a iubi pre Domnul din tot sufletul, fapte bune
facand. Drept aceia am cunoscut si noi ca acesti fosti inaintea noastra
stapanitori,,acestea ascultandu-le s-au fericit, lasand desertaciunile
pamantesti pamantenilor, iara pentru ei imparatia cerului
dobandind...Aceste dar, vazandu-le si noi, si de dorinta si osardie
fiind condusi catre sfintele si dumnezeiestile biserici a le zidi,
inalta si infrumuseta, precum le-au durat si inaltat si infrumusetat,
facandu-se ctitori ai nostri intru sfinti raposati mosi si stramosi,
asemenea si noi urmand pilda lor, si dorinta si osardie avand catre
aceasta sfanta si dumnezeiasca biserica a cinstitei Adormiri a Prea
sfintei, curatei si prea binecuvantatei Stapanei noastre de Dumnezeu
Nacatoare si pururea Fecioarei Maria, pe care am gasit-o domnia meala
Curtea de Arges daramata si neintarita...”
Inceputa
in 1514 din vrerea lui Neagoe Basarab de a crea un monument fara seaman
de frumos, lucrarile ei s-au incheiat trei ani mai tarziu, asa incat la
7 ianuarie 1517, ctitorul putea chiar sa vorbeasca de „manastirea
domniei mele de la Arges” si sa-i harazeasca „vama ce este la Ocna Mica
de la Targoviste...”.
O alta
pisnie in piatra asezata in anul 1793 pe fatada ei apuseana, deasupra
intrarii, mentioneaza si data sfintirii:
„Aceasta
sfanta si dumnezeiasca beseareca s-au ridicat din temeleie intru slava
si cinstea Adormirii Prea Sfintei Stapanei noastre de Dumnezeu
Nascatoare si Pururea Fecioarei Maria, de cel intru sfant Dumnezeu
binecredincios Io Neagoe Voievod Basarab si s-au tarnosit la leat
7025(1517) de Prea Sfintitul Patriarh al Tarigradului Kir Theolipt.”
Ascultand
nu numai legenda, ci si unele stiri istorice, se pare ca din lipsa de
bani, cu toata jertfirea podoabelor Doamnei sale, dar maiales din lipsa
de zile, zugravirea bisericii n-a putut fi ispravita inainte de
trecerea intru cele vesnice a lui Neagoe Basarab; adevar care reiese si
dintr-o alta pisanie , aflata in biserica pe fata dinspre altar a
partii superioare a inchipuitei usi de marmura prin care se intra in
naos.
1
Asadar, ginerele voievodului, Radu de la Afumati(1522-1529), odata
urcat in scaun, a dat grabnica ascultare acestui legamant, consfintit
si prin pisania din 10 spet. 1526, care mentioneaza si numele lui
Dobromir zugravul. Dupa toate izvoadele, Neagoe Basarab a cladit
biserica sa pe fundatiile unui locas mai vechi, care nu fusese altul
decat sediul primei Mitropolii a Tarii Romanesti. Pe aceasta , Neagoe
gasind-o „daramata si neintarita ...a zidit-o si inaltat-o din
temelii”, fapt pe care un cronicar al infaptuirilor marelui voievod,
Gavril Protul, il intareste. In aceasta forma de inceput, biserica
Manastirii Curtea de Arges cunoscuta din 1793 sub denumirea de
„Biserica Episcopala”, cand a devenit resedinta Episcopiei Argesului,
ramane , pentru arhitectura veacului al XVI-lea, daca nu monumentul cel
mai de seama, una dintre cele mai reprezentative constructii ale sale.
Dupa unele
refaceri partiale si intregiri intimp ale
ansamblului sau, vatamata si de un puternic incendiu, Biserica
Episcopala Curtea de Arges a fost refacuta astfel dupa cum se vede
astazi de arhitectul francez Ardré Lecomte du Noüy si de arhitectul
roman Nicolae Gabrielescu, inspectorul lucarrilor de restaurare, in a
doua jumatate a secolului trecut. A fost ispravita in anul 1885 si
sfintita la 12 octombrie 1886.
Asa cum se
infatiseaza in prezent biserica este alcatuita
dintr-un pronaos, contopit organic cu constructia propriu-zisa, ai
carui stalpi interiori sustin o turla pe mijloc si doua turnulete
laterale care incununeaza fatada de apus a bisericii. In fata bisericii
se afla un aghiasmatar deschis, sprijinit pe patru coloane, lucrat din
marmura de felurite tonuri si desene.
In
ansamblu biserica este asezata pe o puternica temelie: un
vast pavaj orizontal din blocuri de piatra, mai larg decat suprafata de
baza a bisericii, marginile lui terminandu-se cu un fel de imprejmuire
din floroni sculptati in piatra. In interior, pe langa zugraveala
executata in ulei de pictori francezi F.Nicolle, Ch.Renouard si de
romanul Nicolae Constantinescu din Curtea de Arges, pe langa panourile
votive, mormintele ctitorilor si tampla facuta din marmura, bronz aurit
si inox, pe langa icoanele ei lucrate in mozaic, atrage atentia, ca o
exceptionala realizare sculpturala, grupul celor 12 coloane, original
ornamentate floral, reprezentand pe cei 12 Sf.Apostoli; aceste coloane
dau cu adevarat o impresie de viu si mers aievea.
Vechea
tampla din sec. al XVII-lea, de o reala originalitate
ornamentala si iconografica adapostita temporar in biserica de sat din
Valea Danului se afla acum in Colectia de obiecte de arta bisericeasca
din Manastirea Curtea de Arges.Aceasta catapeteasma, dupa stil,
impreuna cu cateva icoane, dateaza din timpul domnului Serban
Cantacuzino(1678-1688), care, in 1682, precum spune una din pisaniile
de pe peretele vestic al bisericii, a reparat sf. locas. De asemenea,
in imediata vecinatate a manastirii, susura neintrerupt izvorul
basmului, pe care localnicii il numesc „Fantana lui Manole”. Aceasta
denumire poarta peste timpuri povestea mesterului, care, neputand
cobori de pe biserica dupa ispravirea ei, luandui-se scarile, si-ar fi
facut aripi din sindrila si, ca un alt Icar, sarind din inaltimea
sfantului locas, la temelia caruia se spune ca-si zidise propria sotie,
s-ar fi prabusit in acest loc, sufletul sau prescimbandu-se in cantec
limpede de izvor.
De la
„Fantana lui Manole” se vede, spre apus, fosta Bolnita
a manastirii: monument istoric, despre care un document existent scrie
ca „se gasea alaturi de biserica lui Neagoe Basarab inca din1524”. In
acest ansamblu de frumuseti naturale, arta si istorie romaneasca,
biserica manastirii Curtea de Arges se infatiseaza ca o podoaba de mare
pret, fara asemanare in tara noastra.
|
Referat oferit de www.ReferateOk.ro |
|