Teroare in Timorul de Est
Categoria: Referat
Istorie
Descriere:
Tensiunea politica creste, iar in final UDT, ajutat de Indonezia, a
incercat o lovitura de stat. FRETILIN si-a invins repede rivalul si a
continuat sa conduca Timorul de Est spre independenta. La 28 noiembrie
1975 s-a proclamat Republica Democrata Timorul de Est, dar la 7
decembrie in tara au sosit trupe indoneziene... |
|
|
1
TEROARE IN TIMORUL DE EST
Lupta de aproape un sfert de secol a izbucnit intre locuitorii doritori
de independenta si Indonesia vecina care a desconsiderat cu violenta
dorintele populatiei.
Timorul este cel mai estic membru al Insulelor Sondele Mici din
Arhipelagul Malaeziei. Prima data a fost colonizata de portughezi, prin
1520, iar partea de sud-vest a insulei a fost ocupata in l6l3 de
olandezi. Totusi Timorul de Est a ramas in proprietatea Portugaliei.
Dupa ce in 1974 armata a pus capat dictaturii urmasului lui Salazar,
Marcelo Caetano, noul regim de la Lisabona a acceptat politica de
renuntare la colonialism si a oferit independenfa teritoriilor de peste
ocean.
In 1975 Portugalia a parasit Timorul de Est cu speranta ca Adunarea
Nationala si Cabinetul Interimar care se vor infiinta sa decida
viitorul fostei colonii. S-au infiintat partide, care in cele din urma
s-au grupat in doua coalitii. Uniunea Democratica din Timor (UDT, Uniao
Democratica Timorense) s-a straduit sa lege relatii stranse cu
Indonezia vecina, iar Frontul Revolutionar al Timorului de Est
Independent (FRETILIN, Frente Revolucionaria do Timor Leste
Independente). Dar decizia finala privind soarta teritoriului se afia
in mana presedintelui Indoneziei, Suharto.
Republica Indonezia si-a proclamat independenta in 1945. Pana atunci
arhipelagul era sub dominatie olandeza, dar dupa al doilea razboi
mondial, treptat, fortele nationale au castigat teren. 13.000 de insule
si pe acestea aproape 300 de grupuri etnice s-au unit pentru atingerea
scopurilor comune. Au adoptat ca limba oficiala varianta indoneziana a
limbii malaeziene.
Dupa plecarea portughezilor, Timorul de Est nu era expus primejdiei
acapararii, dar Indonezia a privit cu nemultumire straduintele de
independenta si orientarea spre stanga a FRETILIN, temandu-se ca si in
Republica Indonezia vor izbucni asemenea miscari. Vecinul puternic nu a
acceptat ca in zona lui de influenta sa apara un nou stat independent
si a facut totul pentru a-i impiedica infiintarea.
Tensiunea politica creste, iar in final UDT, ajutat de Indonezia, a
incercat o lovitura de stat. FRETILIN si-a invins repede rivalul si a
continuat sa conduca Timorul de Est spre independenta. La 28 noiembrie
1975 s-a proclamat Republica Democrata Timorul de Est, dar la 7
decembrie in tara au sosit trupe indoneziene.
ONU nu a recunoscut "a douazeci si saptea colonie" a Indoneziei. Le-a
cerut indonezienilor sa paraseasca teritoriul, dar cererea nu a fost
acceptata.
Luptatorii FRETILIN s-au opus cu darzenie, dar invadatorii au fost mai
puternici. In scoli a fost interzisa limba portugheza si s-a pus capat
libertatii presei. In timpul invaziei, din cauza violentelor si a
foametei, si-au pierdut viata peste 200.000 de persoane.
Premiantii Nobel pentru pace
Opinia publica mondiala a fost instiintata despre tragedia Timorului de
Est de catre activistii pentru independenta. Toata lumea a aflat numele
episcopului din Timorul de Est, Carlos Filipe Ximenes Belo si a
ministrului de externe al republicii din 1975, Jose Ramos-Horta. In
1996 ei au impartit Premiul Nobel pentru Pace, pentru eforturile lor de
a stopa violentele izbucnite in tara lor.
1
Din 1982 prim-secretarii consecutivi ai ONU au dus tratative cu
Indonezia si cu fosta colonista Portugalia incercand rezolvarea
apartenentei teritoriului. In cele din urma, intorsatura dramatica din
Indonezia, inlaturarea lui Suharto in 1999, a dus la o decizie istorica.
Criza economica din Asia din anii 1990 a creat mare neliniste in toata
Indonezia. Majoritatea populatiei a fost revoltata de lacomia
presedintelui si a anturajului sau. In 1998 miscarea de eliberare l-a
numit pe B. J. Habibie presedinte. In timpul crizei, cabinetui
indonezian a vorbit prima data deschis despre acordarea independentei
Timorului de Est. Habibie a organizat un referendum pentru stabilirea
apartenentei teritoriului. In 1999 a luat fiinta UNAMET, misiunea ONU
pentru supravegherea referendumului din Timorul de Est.
Itmpotriva referendumului
Cu toate ca UNAMET a inregistrat 451.792 de persoane cu drept de vot,
militarii indonezieni nu i-au lasat sa-si termine munca, au dus o
campanie de inspaimantare si violenta pentru destabilizarea ordinii
publice a insulei. Adeptii independentei erau agresati si amenintati
daca isi exprimau deschis opiniile. Militienii aproape ca ii vanau pe
cei care instigau alegatorii impotriva Indoneziei. In aceste actiuni au
fost ajutati de multi conducatori ai putemicei armate indoneziene, care
isi vedeau puterea subminata de Habibie si s-au hotarat sa boicoteze
referendumul.
In cele din urma, la 30 august 1999, in Timorul de Est, in ciuda
boicotului de mai multe luni, s-a organizat referendumul, la care s-au
prezentat peste 98% din persoanele cu drept de vot. Referendumul a adus
victoria aproape unanima a celor-ce doreau independenta. 78,5% din
voturi, adica peste 344.000 de persoane, au votat pentru independent si
doar 21,5%, adica putin peste 95.000 de persoane, au votat pentru
dominatia indoneziana.
In Timorul de Est s-a aratat o raza de speranta, dar in scurt timp a
izbucnit o noua criza. Dupa cateva ore de la anuntarea rezultatelor
alegerilor, militia indoneziana a incendiat Timorul de Est. Peste
500.000 de oameni si-au parasit locuintele. Multi au fost dusi cu forta
in Timorul de Vest. Pana in 6 septembrie observatorii intenationali,
colaboratorii UNAMET si majoritatea ziaristilor au parasit tara.
Guvernul indonezian responsabil nu a facut nici un pas pentru
mentinerea ordinii. Adesea si soldatii indonezieni ajutau armata locala
in timpul jafurilor si omorurilor. Imaginile terorii din Timorul de Est
au inconjurat pamantul, opinia publica mondiala a solicitat interventia
fortelor ONU. Exista pericolul ca revolta sa sfarseasca in genocid, dar
Consiliul de Securitate al ONU a hotarat la 5 septembrie sa nu trimita
trupe in Timorul de Est. Indonezia a sustinut in continuare ca fortele
sale armate, de 20.000 de soldati, pot tine teritoriul sub control.
Dupa o saptamana, dupa cererile repetate ale Consiliului de Securitate
al ONU, in final Indonezia a acceptat ca in Timorul de Est sa soseasca
o forta internationala pentru mentinerea pacii, INTERFET. Primele trupe
au sosit la 20 septembrie. Pentru aprovizionarea populatiei au fost
initiate caravane cu ajutoare si au fost parasutate pachete cu alimente.
Dupa ce ONU a preluat conducerea Timorului de Est, soldatii indonezieni
au inceput retragerea din teritoriu. Cabinetul indonezian a fost
preocupat de rezolvarea noilor crize aparute, deoarece si alte
teritorii cereau o autonomie mai mare fata de Jakarta. In Timorul de
Est independent a inceput reconstructia. Aceasta este o problema
greu
rezolvabila in cea mai saraca tara a Asiei, in care industria este
subdezvoltata si care are putine resurse naturale descoperite. Pe langa
reconstructia oraselor si satelor aflate in ruine este nevoie si de o
puternica reorganizare politica si juridica, care sa poata garanta
linistea publica si sa atraga investitori straini in teritoriu.
Speranta tanarului stat este o portiune de la tarmul insulei, bogata in
gaze naturale.
|
Referat oferit de www.ReferateOk.ro |
|