Desfiintarea rumaniei Categoria: Referat Istorie
Descriere: In prima jumatate a secolului al XVIII lea,
obligatiile rumânilor (Tara Românească) si a vecinilor (Moldova) fata de
stapanii de mosii au căpătat tot mai mult conţinutul unei adevarate
robii. Absenţa unor reglementări precise privind claca si ramanerea ei
la dispozitia boierilor, vinderea individuală a rumânilor si a
vecinilor, in afara mosiei, duc la accentuarea conflictelor sociale
pănă la radicalizarea lor... |
|
||
|
|
|||
|
1 Reformele lui Constantin Vodă Mavrocordat desfiinţarea rumâniei – Ţara Românească, 1746, august 5 Constantin Mavrocordat , figură reprezentativă în analele domniilor fanariote prin eruduţia şi legăturile sale externe, a dobândit prerogativele de domn din anul 1730, odată cu moartea tatalui său, ocupând de 6 ori tronul Tării Romaneşti si de 4 ori pe cel al Moldovei, in perioada 1730 - 1769 . In prima jumatate a secolului al XVIII lea, obligatiile rumânilor (Tara Românească) si a vecinilor (Moldova) fata de stapanii de mosii au căpătat tot mai mult conţinutul unei adevarate robii. Absenţa unor reglementări precise privind claca si ramanerea ei la dispozitia boierilor, vinderea individuală a rumânilor si a vecinilor, in afara mosiei, duc la accentuarea conflictelor sociale pănă la radicalizarea lor. Degenerarea situaţiei catre conditia robiei s-a remarcat incepand din a doua jumatate a sec. XVII, determinată pe de o parte de abuzurile stapanilor, iar pe de alta de imposibilitatea ţăranilor de a opune rezistenta stăpânilor de pământ. Treptat, dreptul lor de proprietate asupra pamantului a fost convertit doar în drept de folosinta, la care se aduga proprietatea asupra uneltelor de munca , inventarul gospodariei si vitele . Fuga in masa a taranilor şi revoltele /răscoale semnalate pe diverse proprietăţi au impus necesitatea reglementării raporturilor dintre tarani si stapani de mosii . Desfiintarea rumâniei si a veciniei a fost acceptată de domnii celor doua Ţari Romane in primul rand pentru a pune capat fugii in masa a taranilor pe alte mosii,( in paduri, la munte, peste granite) dat fiind că aceasta avea repercursiuni asupra visteriei prin scaderea evidenta a numarului contribuabilor datorita dublei dependente pe care acestia o aveau atat fata de stapanul feudal, cat si fata de domnie( cu podvezi, cai de olac, conace, lucrul domnesc, etc.). Domnia însă, era direct interesata în actiunea de sporire a numarului contribuabililor, dar era constrânsă si de ordinal Portii, care, alarmata de proportiile luate de fuga taranilor, a trimis firman domnului C. Mavrocordat poruncindu-i sa treacă la pedepse mai aspre faţă de cei care se vor opune masurilor prevăzute, atat faţă de taranii care fugeau neplatindu-si darile, cat si faţă de boierii care s-ar fi opus reformelor menite sa-i aduca inapoi pe fugari. Pretenţiile mereu crecânde ale Porţii au dus la cresterea fiscalitatii, influentand raporturile sociale şi impunand schimbari in structura relatiilor agrare din cele două Ţări Române. Reforma lui Mavrocordat a fost consecinta directă a acestei conjuncturi. Au existat şi anterior încercări de reglementare a relaţiilor dintre stăpânii de moşii şi rumânii copleşiţi de dări. Esenta reformei lui C. Mavrocordat din 1746 din Ţara Românească a constat in reglementarea de catre stat a obligatiilor taranilor dependenti, care pana atunci se aflau la discretia stapanilor de mosie. Hotărârea adunării obsteşti a Tării Românesti, primind întăritura domnului la data de 5 august 1746 , era actul juridic cu putere de lege care consfinţea eliberarea din rumânie, stabilind totodată condiţiile de aplicare a prevederilor sale. In preambulul actului boierii încercau să confere hotărârii un sens uman, cu conotaţii religioase, artătând că rumânia nu este de nici un folos, ci şi de mare pagubă sufletului creştinescu şi de mare pagubă sufletului nostru, iar desfiinţarea sa ar fi mai mult pentru uşurarea sufletelor noastre şi a părinţilor, a moşilor şi strămoşilor... 1 Boierii precizau că moşteniseră acest vechiu si rau obiceiu al rumâniei, carele de la mosii si stramosii nostrii pana astazi au ramas asupra capului nostru, cu intenţia desigur de a se dezvinovăţi în ochii contemporanilor. In continuare stabileau că măsura se aplica pentru rumânii ce i-am avut până acum la stăpânirea noastră, fiind vânduţi cu moşiile lor den vremile cele vechi la strămoşii noştrii, adăugând că ori la cine den neamul boierescu sau la mănăstiri vor fi rumâni cu moşiile lor , interveneau cu o formulă restrictivă în sensul că moşiile să rămână la stăpânirea noastră să le stăpânim cum şi până acum…In consecinţă stăpânii de moşii îşi păstrau în continuare privilegiul de a deţine pământul, ţăranii eliberaţi neavând decât dreptul de a-l munci. Actul amintea şi posibilitatea că unii proprietari nu vor fi de acord cu această măsură, de aceea consemna care dintre noi va vrea den bună voiţa lui ca să-i iarte pentru a sa pomenire, bine va face; iar de nu va vrea(…)să aibă a face acei rumâni cum vor putea… Oricare ar fi fost varianta, rumânii eliberaţi aveau obligaţia să dea bani de fieştecare cap câte taleri zece şi să se răscumpere şi, şi cu voe de va fi stăpânului său şi fără voe, ei să facă bani şi să-i dea la stăpânul său.. Se consemna şi soluţia în cazul împotrivirii stăpânilor de moşii şi a refuzului de a primi plata răscumpărării…şi nevrându să-i priimească , va veni de va face jalbă la divan, dar nu li se oferea nici o garanţie juridică de soluţionare, totul rămânând în continuare la discreţia divanelor de judecată, care, după cum se ştie, erau constituite din marii boieri. Actul era contrasemnat de 64 de boieri mari şi mici, dar şi de către reprezentanţii bisericii, direct interesaţi în noua formă de stăpânire a pământului şi de exercitare a obligaţiilor de clacă. Rumânii se transforma in oameni liberi fara pamant, asezati cu invoiala pe mosii, laturasi cu drept de stramutare nelimitat, cu un număr de zile de claca stabilite de stat, neputand fi stramutati fara voia lor si nici vanduti altui stapan. Taranii cu invoiala au fost siliti la un numar mai mare de zile de muncă, ducand la asimilarea fostilor rumani sau vecini cu taranii liberi, sezatori pe mosiile boieresti. Prin reforma lui C. Mavrocordat, rumânii au fost eliberati de munca nelimitata si trecuti la munca reglementata de stat. Cresterea zilelor de claca a taranilor laturasi, asezati pe mosii, are drept consecinta eliberarea serbilor de lucrul fara limita pt stapan , usurandu-se astfel obligatiile lor. Denumirea de rumân însă a mai dainuit pe multe mosii cu toate ca actul de rascumparare din 1746 prevedea fara echivoc aceasta disparitie cu conditia ca toti rumânii sa fi platit taxa de 10 taleri . In practica, rascumpararea nu a fost simpla; unii tarani nu aveau suma de rascumparare sau nu aveau nevoie sa isi schimbe statutul juridic si au ramas in starea initiala. Reforma lui C. Mavrocordat inseamna interventia statului in relaţiile agrare intr-un moment de mare tensiune, cand carmuirea a fost silita sa asimileze pe rumâni si vecini cu oamenii cu invoiala. Boierii au admis eliberarea acestora ca sa opreasca fuga dar mai tarziu au incercat sa revina la situatia de dinainte marind numarul zilelor de claca si chiar au incercat sa anuleze reforma domnitorului. BIBLIOGRAFIE Istoria României, Ed. Academiei RPR, vol 3, Bucuresti, 1964 Relatiile agrare din secXVIII in Tara Românească, Ed. Academiei RSR, Bucureşti, 1968 DRA, Ţara Românească, Ed. Academiei RSR, 1968,vol I, documentul 300 P.P.Panaitescu, Obştea ţărănească în Ţara Românească şi Moldova, Ed. Academiei RPR, Bucureşti, 1964 Florin Constantiniu, Relaţiile agrare în Ţara Românească în sec XVIII, Bucuresti, 1972 V. Mihordea,Relaţiile agrare din sec al XVIII lea în Moldova, Bucuresti, Ed Academiei RSR, 1968 |
|||
| Referat oferit de www.ReferateOk.ro | |||
Varianta Printabila 
Free Download Referat PDF
Free Download Referat Word |
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri |  |
