Arheologia - eseu Categoria: Referat Istorie
Descriere: Dupa 1900 , pe langa cercetarile privind antichitatile
greco-romane de pe teritoriul tarii noastre, sub indrumarea lui Vasile
Parvan si a lui I. Andriesescu, atentia cercetatorilor se indreapta
spre istoria noastra straveche. pricipala realizare din aceasta perioada
de pionierat a arheologiei romanesti , o constituie opera lui V.
Parvan, Getica: o protoistorie a Daciei (1927)... |
|
||
|
|
|||
|
1 Cand lipseste scrisul, piertele vorbesc Boucher de Perthes Arheologia ; stiinta,meserie, pasiune Arheologia, ca parte organica a istoriei, se ocupa cu studiul monumentelor culturii materiale, folosind izvoarele nescrise, dar departe a de a fi numai o stiinta a obiectelor sau o stiinta a cazmalei, ea fixand in spatiu si in timp aceste manifestari , le da o semnificatie de viata prin stabilirea contextului istoric care le-a dat nastere . Arheologia este o disciplina istorica cu un camp de cercetare bine precizat si cu metode de investigatie proprii, pentru cunoasterea cat mai deplina a societatii omenesti in anumite epoci . Scopurile principale ale cercetarii arheologice sunt: cronologia (in scopul stabilirii varstei obiectelor), reconstituirea modelelor de organizare si functionare a asezarilor si explicatiile concretizate sub forma teoriilor stiintifice asupra gandirii si compotrtamentului uman. V.G. Childe spunea: Arheologia a facut o adevarata revolutie in istorie. Ea a largit orizonturile istoriei aproape in aceeasi masura in care telescopul mareste campul visual al astronomului. Ea a largit de sute de ori perspective istoriei spre trecut, tot asa cum microscopul a descoperit pentru biologie ca in spatele organismelor mari se acunde viata celulelor infinit de mici. In sfarsit, ea a adus schimbari in dimensiunile si continutul stiintei istorice asemenatoare acelora pe care radioactivitatea le-a adus in chimie. Deoarece cea mai mare parte a istoriei omenirii a avut loc înaintea invenţiei scrisului, arheologia este cea mai importantă metodă de studiu a preistoriei. În plus, deoarece în numeroase cazuri informaţiile istorice sunt incomplete( in trecut, scrisul a fost utilizat de numai de catre aristocraţie sau doar în cadrul religiei, informaţiile scrise oferind date doar despre anumite categorii sociale), arheologia oferă o contribuţie esenţială la studiul istoriei umane si se reflectă şi în cadrul politic prin faptul că studiază cultura materială şi spirituală a predecesorilor, contribuind astfel la patrimoniul naţional şi universal. Din pacate insa, numeroşi cercetători pasionaţi au exagerat latura politică sau ficţională a arheologiei, interpretările lor căzând într-o puternică pantă naţionalistă sau imaginară, aceste devieri fiind încadrate ca pseudo-arheologie. Arheologia a fost inclusa de A. Sacerdoteanu printre stiintele auxiliare majore ale istoriei; ea “imprumuta” istoricului instrumentele de lucru cu izvorul care este materialul arheologic. Arheologia interpreteaza vestigiile materiale ale trecutului istoric si dupa epoca studiata , arheologia poate fi: preistorica, clasica, crestina, medievala, moderna, subacvatica si chiar contemporana. 1 De o mare importanţă este si cercetarea arheologică de salvare în cazul unor lucrări de construcţii, lucrări agricole, etc. Acestea pot distruge pentru totdeauna siturile arheologice, de aceea intervine cercetarea arheologică de salvare. În lumea ştiinţifică anglo-saxonă arheologia este o sub-disciplină a antropologiei, arheologul fiind antropolog şi nu un istoric aşa cum este cazul în general în Europa şi in Romania. In tara noastra, procupari deosebite in domeniul arheologiei incep cu unii colectionari de antichitati, in prima jumatate asecolului al XIX lea, la banul Mihalache Ghica sau generalul N. Mavros. O data cu infiintarea in 1864 a Muzeului de Antichitati si cu activitatea lui Cezar Boliac care publica materiale de arheologie in ziarul sau, Trompeta Carpatilor, se trece la o etapa noua in care se pun bazele arheologiei si in tara noastra. Este perioada in care Alexandru Odobescu initiaza primele cursuri de arheologie si indruma activitatea Muzeului de Antichitati in timp Gr. Tocilescu face cercetari arheologice privind antichitatile romane din Oltenia si Dobrogea. Tot acum incep si cercetarile privind neoliticul prin sapaturile facute la Cucuteni de Gr. Butureanu si G. Diamandi. Dupa 1900 , pe langa cercetarile privind antichitatile greco-romane de pe teritoriul tarii noastre, sub indrumarea lui Vasile Parvan si a lui I. Andriesescu, atentia cercetatorilor se indreapta spre istoria noastra straveche. pricipala realizare din aceasta perioada de pionierat a arheologiei romanesti , o constituie opera lui V. Parvan, Getica: o protoistorie a Daciei (1927). Daca in trecut cele mai interesante descoperiri au fost intamplatoare sau grabite de cautarea obiectelor de arta spectaculoase, astazi arheologia se bazeaza pe observatii sistematice , tehnologii si tehnici de varf. Recunoasterea aeriana si chiar din spatiu, permite descoperirea relicvelor din pamant fara a mai fi necesara saparea prealabila. Marturiile materiale pot fi localizate la nivelul solului de catre radare, prin prospectiuni magnetice sau cu ajutorul detectoarelor de metale. Cu ajutorul acestor detectoare au fost descoperite faimoasele si controversatele bratari dacice de aur si nu mai putin faimosii kosoni. Siturile se cartografiaza cu ajutorul computerelor care totodata alcatuiesc harti bi / tridimensionale utile in planificarea sapaturilor. O alta metoda, fotografia aeriana este de folos pentru identificare siturilor greu observabile la nivelul solului. Fotografiile in infrarosu ofera imagini cu ceeace se afla sub scoarta pamantului si combinate cu scanerele termale pot detecta prezenta pietrei din pamant care este pusa in legatura cu prezenta constructiilor ingropate . Au fost arheologi care au sapat ani de zile la cate un sit(ex. Barry Cunliffe a sapat 20 de ani in estul Angliei)acest lucru oferindu-le prestigiu lor si institutiilor care îi finantau. Din cauza costurilor mari si a problemelor legate de conservare a obiectelor sau a siturilor, astazi se lucreaza la proiecte mici pe perioade scurte de timp. O etapa importanta a muncii arheologului pe santier o constituie inregistrarea meticuloasa a locatiei artefactelor, fosilelor sau a altor obiecte de interes, pentru a le putea regasi ulterior, atat pe orizontala (in relatie cu cu celelalte obiecte din contextul respectiv) cat si pe verticala (ordinea geologica a straturilor in care a fost gasit). O mare parte din obiectele descoperite , care sunt de mare interes şi valoare, au fost incluse in categoria tezaur a patrimoniului nostru cultural ; in baza de date CIMEC exista în prezent, la categoria arheologie , peste 800 de obiecte clasate . Puterea de evocare a relicvelor ascunse in adâncurile pamatului, care ridica valul întunericului de pe civilizaţii străvechi, cândva dezvoltate, acum stinse, va aprinde mereu imaginaţia arheologilor care, cu şpaclul in mana isi vor da întâlnire cu obiectul pe un teren de multe ori neprimitor, dar care ,ascunde in tăcerea sa, povesti ce se vor descoperite… BIBLIOGRAFIE Aurelian Sacerdoteanu, Indrumari in cercetarile istorice, Bucuresti, 1943 Dumitru Berciu, La izvoarele istoriei, Bucuresti, 1967 |
|||
| Referat oferit de www.ReferateOk.ro | |||
Varianta Printabila 
Free Download Referat PDF
Free Download Referat Word |
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri |  |
