Napoleon Bonaparte
Categoria: Referat
Istorie
Descriere:
Nici un membru al familiei Buonaparte nu a fost niciodată soldat
profesionist. Tatăl său, Carlo, a fost un avocat care a luptat pentru
independenÅ£a Corsicii, dar după ce FranÅ£a a ocupat insula în 1968, el a
servit drept judecător ÅŸi a intrat în aristocraÅ£ia franceză drept conte... |
|
|
1
Napoleon Buonaparte (1769 – 1821)
A fost împăratul Franţei, a consolidat şi a iniţializat multe reforme
ale Revoluţiei Franceze. Unul dintre cei mai buni conducători militari
ai tuturor timpurilor, a cucerit o mare parte din teritoriul Europei şi
s-a ocupat de modernizarea naţiunii pe care o conducea.
El s-a născut la 15 august 1769 la Ajaccio în Corsica, primind numele
de Napoleon care în franceză a devenit Napoleon Buonaparte. A fost al
doilea din cei opt copii ai lui Carlo (Charles) Buonaparte şi al
Letiziei Ramolino Buonaparte.
Nici un membru al familiei Buonaparte nu a fost niciodată soldat
profesionist. Tatăl său, Carlo, a fost un avocat care a luptat pentru
independenţa Corsicii, dar după ce Franţa a ocupat insula în 1968, el a
servit drept judecător şi a intrat în aristocraţia franceză drept conte.
Sub influenţa familiei sale Napoleon a fost educat pe cheltuiala
regelui Louis al XVI-lea la Brienne şi la Şcoala Militară din Paris. El
a terminat şcoala în 1785, iar la 16 ani s-a alăturat artileriei ca
locotenent II.
După ce revoluţia a început, a devenit locotenent colonel (1791) în
Garda Naţională Corsicană. În 1793, Corsica declară independenţa şi
Bonaparte, un patriot francez şi un republican, se alătură Franţei
împreună cu familia sa. I s-a dat gradul de căpitan într-o armată care
se lupta cu Toulonul, o bază navală, care ajutată de flota britanică,
era în război cu Republica. Înlocuind un general de artilerie rănit, el
şi-a aşezat tunurile în aşa fel încât flota Britanică a fost
învinsă şi Toulonul a căzut. Ca rezultat Bonaparte a fost promovat ca
general de brigadă la vârsta de 24 de ani.
În 1795 el a salvat guvernul revoluţionar prin dispersarea
insurgenţilor din Paris.
În 1796 s-a însurat cu Josephine de Beauharnais, văduva unui aristocrat
ghilotinat în Revoluţie, şi mamă a 2 copii.
În 1796 Bonaparte a fost promovat comandant al armatei franceze în
Italia. S-a luptat cu patru generali austrieci succesiv, fiecare cu un
număr superior de soldaţi şi a forţat Austria şi aliaţii săi să facă
pace.
Tratatul de la Campo Formio a stabilit ca Franţa să păstreze cele mai
multe din cuceririle sale. În nordul Italiei a format Republica
Cisalpină (cunoscută mai târziu ca Regatul Italiei) şi şi-a întărit
poziţia în Franţa, trimiţând comori în valoare de milioane de franci,
guvernului.
În 1798 pentru a riposta comerţului Britanic cu estul, a condus o
expediţie în Egipt prin Turcia, pe care l-a şi cucerit. Cu toate
acestea flota lui a fost distrusă de amiralul englez Horatio Nelson.
Bonaparte a reformat guvernul şi legile egiptene, abolind sclavia şi
feudalismul şi garantând drepturile de bază.
Cercetătorii francezi pe care i-a adus cu el au început studiul
ştiinţific al istoriei antice egiptene. În 1799 nu a reuşit să
captureze Siria, dar a reuşit o victorie zdrobitoare asupra Turciei la
Abu Qir.
Dar Franţa se afla în faţa unei noi coaliţii: Austria, Rusia şi Anglia.
Bonaparte, nefiind un suflet modest, s-a decis să-şi părăsească armata
şi să se reîntoarcă cu bine în Franţa. În Paris s-a alăturat
conspiraţiei împotriva guvernului. În lovitura de stat din 9 – 10
noiembrie 1799, împreună cu colegii săi au preluat puterea şi au
stabilit un nou regim, Consulatul. Bonaparte , primul consul, avea
aproape puteri dictatoriale. Constituţia a fost refăcută, în 1802
făcându-l pe Napoleon consul pe viaţă iar în 1804 făcându-l împărat. În
1800 şi-a consolidat puterea traversând Alpii şi învingându-i pe
austrieci la Marenga. După aceea el a negociat o pace generală
europeană, pace ce a stabilit râul Rin ca graniţă de est a Franţei.
În Franţa administraţia a fost reorganizată, sistemul de justiţie a
fost simplificat şi toate şcolile au fost puse sub control centralizat.
Legea franceză a fost standardizată sub forma Codului Napoleonian sau
codul civil şi încă alte şase coduri.
Acestea garantau drepturile la libertate câştigat în revoluţie,
incluzând egalitatea în faţa legii şi libertatea religiei.
|
Referat oferit de www.ReferateOk.ro |
|