Leonardo Da Vinci
Categoria: Referat
Istorie
Descriere:
Leonardo da Vinci(1452-1519), artist florentin, unul dintre marii
maeÅŸtri ai RenaÅŸterii, pictor celebru, arhitect, inginer, sculptor ÅŸi om
de ştiinţă. Profunda lui dragoste pentru cunoştinţă şi cercetare a fost
cheia încercărilor sale artistice ÅŸi ÅŸtiinÅ£ifice. InovaÅ£iile sale în
domeniul picturii au influenţat cursul artei italiene pentru mai mult de
un secol după moartea sa, ÅŸi studiile sale ÅŸtiinÅ£iifice – în anamtomie,
optică ÅŸi hidraulică – au anticipat multe dintre realizările ÅŸtiinÅ£ei
moderne... |
|
|
1
Leonardo da Vinci(1452-1519), artist florentin, unul dintre marii
maeştri ai Renaşterii, pictor celebru, arhitect, inginer, sculptor şi
om de ştiinţă. Profunda lui dragoste pentru cunoştinţă şi cercetare a
fost cheia încercărilor sale artistice şi ştiinţifice. Inovaţiile sale
în domeniul picturii au influenţat cursul artei italiene pentru mai
mult de un secol după moartea sa, şi studiile sale ştiinţiifice – în
anamtomie, optică şi hidraulică – au anticipat multe dintre realizările
ştiinţei moderne.
Viaţa timpurie din Florenţa
Leonardo s-a născut în micul oraş Vinci, de lângă Florenţa, în
Tuscania. A fost fiul unui notar florentin bogat şi a unei ţărănci. În
mijlocul anilor 1460, familia s-a stabilit în Florenţa, unde Leonardo a
primit cea mai bună educaţie. A avansat rapid social şi intelectual.
Arăta bine, vorbea uşor, şi era un muzician bun. În 1466 a devenit
ucenicul lui Andrea del Verrocchio, cel mai bun pictor şi sculptor al
acelor timpuri. În atelierul lui, Leonardo a învăţat multe lucruri, de
la pictura altarelor la crearea uriaşelor proiecte sculpturale în
marmură şi bronz. În 1472 a fost admis în ghilda pictorilor din
Florenţa, şi în 1476 era considerat tot ucenicul lui Verrocchio.
În 1478, Leonardo a devenit un artist independent.
Prima lui comandă a fost pictarea altarului capelei primăriei
florentine, pe care nu a executat-o. Prima sa pictură a fost Adoraţia
magilor, începută în 1481 şi neterminată. Alte lucrări atribuite
tinereţii sale au fost portretul lui Ginevra de’ Benci, şi neterminata
Sf. Jerome.
Viaţa în Milan
În jurul anului 1482, Leonardo a intrat în serviciul
lui Ludovico Sforza, ducele Milanului, din cauza unei scrisori în care
îi spunea ducelui că poate construi poduri portabile, că ştia tehnica
construirii tunurilor, că putea construi vehicule blindate, catapulte
şi alte maşini de război, că putea executa sculpturi în marmură, bronz
şi lut. A servit drept inginer şef în numeroasele acţiuni militare,
fiind în acelaşi timp arhitect. În plus, l-a asistat pe matematicianul
Luca Pacioli în scrierea tratatului Divina Proportione.
Probele arată că avea ucenici şi elevi în Milan,
pentru care a scris diverse texte, strânse mai târziu în Tratatul
despre Pictură. Cea mai importantă pictură în timpul şederii la Milan a
fost Fecioara stâncilor. A lucrat la pictură mult timp, dar avea un
obicei de a
nu termina ce începuse. Din 1495 în 1497, Leonardo a lucrat la
capodopera sa, Ultima Cină. Din nefericire, uzul experimental al
uleiului pe tencuială a condus la probleme tehnice, şi până în 1500
pictura a început să se deterioreze.
În timpul şederii sale la Milan, Leonardo a produs
alte picturi şi desene(dintre care cele mai multe s-au pierdut), desene
arhitecturale şi modele pentru domul catedralei din Milan. Cea mai mare
comandă a sa a fost pentru o statuie ecvestră a lui Francesco Sforza,
tatăl lui Ludovico, pentru curtea casteluilui Sforzesco. În decembrie
1499, familia Sforza a fost alungată din Milan de forţele franceze.
Leonardo a făcut modelul din lut, dar metalul destinat statuii a fost
folosit pentru tunuri. Modelul a fost distrus de soldaţii francezi,
care l-au folosit pe post de ţintă. După aceasta, Leonardo s-a întors
în Florenţa.
Cina cea de taină este una dintre cele mai faimoase
picturi religioase ale lui Leonardo. Fresca surprinde momentul în care
Iisus îşi anunţă discipolii că a fost trădat. Deoarece Leonardo a
pictat scena într-un amestec de ulei care nu a aderat la perete, fresca
s-a deteriorat
1
Reîntoarcerea în Florenţa
În 1502, Leonardo a intrat în serviciul lui Cesare Borgia, ducele
Romagniei şi fiul papei Alexandru al VI-lea. În funcţia sa de arhitect
şi inginer, Leonardo a supravegheat munca la fortăreţele de pe
teritoriul papal din centrul Italiei. În 1503 devenea membru al
comisiei de artişti care trebuiau să decidă locul statuiei lui
Michelangelo, David. La sfârşitul anului, Leonardo a început să
proiecteze decorarea marii săli a palatului Palazzo Vecchio. Subiectul
era lupta de la Anghiari, o victorie glorentină în războiul cu Pisa. A
realizat multe desene pentru această pictură şi a realizat o schemă în
mărime naturală, dar nu a terminat pictura. Schema însuşi a fost
distrusă în secolul 17, şi pictura a supravieţuit numai prin copii,
dintre care cea mai faimoasă e cea realizată de Rubens.
În timpul acestei şederi la Florenţa, Leonardo a
realizat mai multe
portrete, dar singurul care a rezistat este faimosul tablou Mona Lisa,
una dintre cele mai renumite picturi care a existat. Este cunoscută şi
drept La Gioconda, după presupusul nume al soţului ei.
Călătoriile sale şi moartea
În 1506, Leonardo s-a dus din nou la Milan, la
chemarea
guvernatorului francez, Charles d’Amboise. Anii următori a fost
pictorul curţii lui Louis al XII-lea al Franţei, care se odihnea atunci
în Milan. Următorii şase ani, Leonardo şi-a împărţit timpul între Milan
şi Florenţa, unde îşi vizita fraţii şi surorile vitrege şi avea grijă
de moştenirea sa. În Milan a continuat proiectele sale inginereşti şi a
lucrat la o statuie ecvestră pentru Gian Giacomo Trivulzio, comandantul
fotţelor franceze din oraş. Chiar dacă statuia nu a fost terminată,
schiţele sale s-au păstrat. Din 1514 în 1516 Leonardo a trăit în Roma
sub patronajul papei Leo al X-lea. A fost găzduit în palatul Belvedere
şi se pare că s-a ocupat în principal cu experimentele ştiinţifice. În
1516 a călătorit în Franţa pentru a lucra pentru Francis I. Şi-a
petrecut ultimii ani ai vieţii în castelul de Cloux, lângă Amboise,
unde a murit pe 2 mai, 1519.
Picturi
Deşi Leonardo a creat un număr mic de picturi,
dintre care multe au
rămas neterminate, a fost totuşi un artist inventiv şi influent. În
primii ani ai vieţii, stilul său s-a apropiat de acela al lui
Verracchio, dar s-a îndepărtat treptat de stilul rigid al învăţătorului
său.
Deoarece nici un proiect al lui Leonardo nu a fost
completat,
apropierea lui către arta tridimensională poate fi judecată doar din
desenele sale. În desenele sale arhitecturale, el demonstrează talentul
său în lucrul cu formele masive.
Drept om de ştiinţă, Leonardo s-a ridicat deasupra
contemporanilor
săi. Teoriile sale artistice, precum inovaţiile artistice, se bazau pe
observarea atentă şi documentarea precisă. A înţeles, mai bine decât
oricine, importanţa observaţiei ştiinţifice precise. Din nefericire, la
fel cum nu reuşea să termine operele sale, tot aşa nu a reuşit să
completeze tratatele despre o varietate de subiecte ştiinţifice.
Teoriile sale sunt păstrate pe multe caiete de notiţe, majoritatea
scrise în oglindă. Deoarece au fost scrise aşa, descoperirile sale nu
au fost descifrate în timpul vieţii sale. Leonardo a anticipat multe
dintre descoperirile timpurilor moderne. În anatomie a studiat
circulaţia sângelui, a făcut descoperiri în metereologie şi geologie, a
înţeles efectul lunii asupra mareelor ş.a. A fost
printre creatorii hidraulicii şi probabil a descoperit hidrometrul.
Schemele sale despre canalizarea râurilor tot mai au valoare practică.
A inventat un mare număr de maşinării ingenioase, dintre care foarte
multe aveau potenţial, una dintre acestea fiind un costum de scafandru.
Dispozitivele sale zburătoare, chiar dacă nu funcţionau, stau la baza
principiilor aerodinamice moderne.
|
Referat oferit de www.ReferateOk.ro |
|