Familia de Hohenzolern-Sigmaren
Categoria: Referat
Istorie
Descriere:
La 10 Mai 1866, Carol a sosit la Bucuresti, capitala Romaniei,
intampinat de multimi entuziaste. Acest moment a reprezentat nastera
Dinastiei, si in acelasi timp inceputul unei perioade de profunde
schimbari in societatea romaneasca. Romania avea inca, la acea vreme,
statut de tara aflata sub suzeranitate turca. Principele Carol a primit
titlul de Domnitor si a jurat credinta in fata adunarii parlamentare... |
|
|
1
Familia Regala a Romaniei de Hohenzollern- Sigmaringen
(apoi de Romania)
Carol I, Domnitor si Rege al Romaniei
(n.1839 - d.1914)
Atunci cand a avut loc consultarea romanilor cu privire la viitorul
celor doua Principate, Moldova si Muntenia, in cadrul asa numitelor
"divane ad-hoc", s-a hotarat unirea Principatelor si aducerea la
conducere a unui Principe dintr-o familie domnitoare straina. Dupa
domnia de scurta durata a lui Alexandru Ioan Cuza, in anul 1866,
Locotenenta Domneasca l-a adus la putere pe tanarul de numai 27 de ani,
Carol de Hohenzollern-Sigmaringen.
Carol s-a nascut la Sigmaringen, in ziua de 7/20 aprilie 1939, fiind al
doilea fiu al Principelui Carol Anton de Hohenzollern-Sigmaringen si al
sotiei sale, Josefina. Dupa terminarea cursurilor secundare, Carol a
urmat la scoala de cadeti din Munster, iar apoi, in 1857, scoala de
artilerie de geniu din Berlin. El s-a remarcat, pe cand avea gradul de
locotenent, in razboiul austro-germano-danez, participand la asediul
cetatii Fredericia.
In 1866, dupa ce Contele de Filip de Flandra refuzase tronul
Principatelor Unite, Ion C. Bratianu a plecat in Germania pentru a-l
aduce in tara pe Principele Carol. Dupa o calatorie incognito plina de
peripetii, cu trenul pe ruta
Duseldorf-Bonn-Freiburg-Zurich-Viena-Budapesta, pe data de 8 mai 1866,
Carol a ajuns la Bazias, unde s-a imbarcat pe un vapor dunarean care
l-a dus pana la granita cu Romania. El avea un pasaport fals,
calatorind deghizat ca om de afaceri, pentru ca intre Germania si
Austria exista la acea data o stare conflictuala.
La 10 Mai 1866, Carol a sosit la Bucuresti, capitala Romaniei,
intampinat de multimi entuziaste. Acest moment a reprezentat nastera
Dinastiei, si in acelasi timp inceputul unei perioade de profunde
schimbari in societatea romaneasca. Romania avea inca, la acea vreme,
statut de tara aflata sub suzeranitate turca. Principele Carol a primit
titlul de Domnitor si a jurat credinta in fata adunarii parlamentare.
In 1869 Domnitorul Carol s-a casatorit cu Elisabeta de Wied, iar in
1871 se nastea Maria, prima principesa romana din Dinastia de
Hohenzollern. Din pacate, Maria a murit de scarlatina la numai 3 ani.
Primii ani ai domniei, nu au fost prea usori pentru Carol. Domnitorul
s-a adaptat destul de greu la agitata viata politica a Principatelor
Unite, fiind, in jurul anului 1870, la un pas de abdicare. Nu avea,
insa, sa treaca prea mult timp pana cand Carol avea sa se remarce,
conducand armatele ruso-romane in timpul razboiului pentru
independenta. Proclamarea Independentei Romaniei pe 10 Mai 1877 a
constituit un moment extrem de important in dezvoltarea statului modern
roman, moment la care Carol a avut o contributie esentiala.
Afirmarea Romaniei ca tara europeana independenta a facut necesara
schimbarea statului ei de Principat. Astfel, in 1881, Carol I primeste
titlul de Rege iar Romania devenea Regat. Dupa proclamarea Regatului,
Carol I l-a desemnat ca mostenitor al tronului pe Ferdinand, cel de-al
doilea fiu al fratelui sau mai mare. Prin aceasta se asigura
continuitatea Dinastiei de Hohenzollern pe tronul Romaniei.
Cei 48 de ani de domnie ai lui Carol au dus la schimbari majore in
viata statului roman. Regele era un om extrem de sever si disciplinat,
cu o moralitate impecabila. El a incercat toata viata sa impuna
colaboratorilor stilul sau meticulos si exact. Regina Elisabeta spunea
despre sotul ei ca "si in somn el poarta Coroana pe cap". Romania a
parcurs o perioada de dezvoltare marcata, atat in domiul
economico-social cat si in cel al culturii.
La declansarea Primului Razboi mondial, Regele Carol nu s-a opus
hotararii Consiliului de Coroana de a nu se alatura Germaniei, dar
acest moment a insemnat pentru el o grea lovitura. In 1914, Regele
Carol I avea sa inchida ochii, la varsta de 75 de ani, lasandu-l pe
nepotul sau, Ferdinand, sa infaptuiasca ceea ce el nu a putut sa faca:
pornirea la lupta, in fruntea armatelor romane, impotriva tarii sale
natale si unirea provinciilor romanesti intr-un singur stat.
Carol se odihneste la Curtea de Arges, in Biserica Episcopala, unde
dupa numai doi ani de la moartea sa, a fost inmormantata si
credincioasa lui sotie, Elisabeta.
Regele Ferdinand
(b.1865 - d.1927)
La moartea Regelui Carol I, tronul a fost mostenit de catre Ferdinand,
fiul fratelui mai mare al defunctului Rege. Ferdinand, dupa cum ne
spune Nicolae Iorga in "Istoria Romanilor", "era pentru cei mai multi
un necunoscut si un netinut in seama, pentru cativa o taina, aproape
pentru nimeni o certitudine". Timiditatea sa innascuta nu lasa sa se
intrevada prea usor faptul ca era un om de o vasta cultura, pasionat
botanist si vorbitor curent de mai multe limbi straine, intre care
greaca veche si ebraica. Insa in numai 13 ani de domnie, dintr-un
"necunoscut", Ferdinand avea sa devina un mare Rege, supranumit fie
"Intregitorul", fie "Lealul" pentru felul in care si-a dedicat viata
tarii sale.
Ferdinand s-a nascut la Sigmaringen, in anul 1865, fiind al doilea fiu
al Principelui Leopold de Hohenzollern, fratele mai mare al Regelui
Carol, si al Principesei Antoaneta, infanta Portugaliei. El a venit
pentru prima oara in Romania la numai 19 ani, in 1884, dupa care s-a
reintors in Germania pentru a-si continua studiile liceale si
universitare. In 1889, dupa terminarea Universitatii din Lipsca si a
Scolii Superioare de Stiinte Politice si Economice din Tubingen,
Principele s-a stabilit la Bucuresti pentru a-si putea indeplini
atributiile de mostenitor al tronului Romaniei.
Dupa o idila cu poeta Elena Vacarescu, domnisoara de onoare a Reginei
Elisabeta, relatie intrerupta prin interventia Consiliului de
Ministrii, care a reamintit Principelui ca nici un membru al Familiei
Regale nu se poate casatori decat cu Pricncipese de origine straina,
Ferdinand s-a insurat, pe data de 10 ianuarie 1893, cu Maria de
Edinborough, din Familia Regala a Angliei. Impreuna au avut 6 copii,
cel mai mare, botezat Carol, urmand sa devina Regele Carol al II-lea.
Frumusetea fizica cu care Ferdinand fusese din plin inzestrat, avea sa
fie de foarte scurta durata. In 1897, Principele s-a imbolnavit de
febra tifoida, scapand cu viata ca printr-o minune. "Din ruina fizica a
lui Ferdinand, nu supravietui decat doar neasemuita frumusete a
mainilor sale" scrie Sterie Diamandi in cartea sa "Galeria oamenilor
politici".
In 1914, Ferdinand a devenit Rege al Romaniei, la 49 de ani, depunand
juramantul solemn si promitand ca va fi "un bun roman". In timpul
razboilului mondial Regele Ferdinand s-a alaturat curentului favorabil
Antantei, si, in 1916, pe 14 august, a prezidat Consiliul de Coroana in
cadrul caruia a luat o hotarare dramatica: intrarea Romaniei in razboi
impotriva tarii sale natale, Germania. Cu tot entuziasmul romanilor,
situatia de pe campul de lupta nu a fost favorabila, o buna parte din
teritoriul Romaniei fiind ocupat de catre trupele Puterilor Centrale.
Ferdinand si intregul guvern roman s-au refugiat, in noiembrie 1916, la
Iasi. Pentru Rege si Familia sa a fost o perioada extrem de grea,
perioada in care toate planurile pareau sa se naruie. In plus, in 1917,
murea de febra tifoida, la numai 4 ani, Principele Mircea, cel de-al
saselea copil al cuplului regal. Desi familia sa din Germania l-a
renegat, la Castelul Hohenzollernilor arborandu-se steagul de doliu,
Ferdinand nu si-a pierdut sperantele. Astfel, el a refuzat sa ratifice
pacea separata intre Puterile Centrale si Romania. In cele din urma,
situatia avea sa se schimbe in cursul anului 1918, anul de nastere al
Romaniei Mari. Ferdinand s-a intors triumfal la Bucuresti, in fruntea
armatei sale eroice, trecand pe sub arcul de triumf, intampiant fiind
de populatia entuziasta.
Regele Ferdinand nu a fost insa scutit necazuri. Fiul sau cel mai mare,
mostenitorul tronului, traia o viata scandaloasa si, incalcand ordinea
monarhica, s-a casatorit clandestin la Odessa, cu Ioana Lambrino.
Tribunalul Ilfov a anulat insa casatoria, iar Ioana Lambrino a fost
exilata impreuna cu fiul nelegitim al lui Carol. Principele a fost
trimis intr-o lunga calatorie in jurul lumii, pentru "a o uita" pe
Ioana Lambrino. Pe 10 mai 1921, Carol s-a casatorit la Atena cu Elena,
fiica Regelui Constantin al Greciei.
In 1921, Ferdinand va avea bucuria sa traiasca nasterea nepotului sau,
Mihai, fiul lui Carol si al Elenei. Cu toate acestea, mariajul dintre
Carol si Elena nu avea sa reuseasca, mostenitorul tronului parasindu-si
sotia si fiul, fugind la Paris impreuna cu amanta sa, Elena Lupescu. In
cele din urma, cu inima tulburata, Regele il desemneaza ca urmas la
tron pe nepotul sau, Mihai, dezmostenindu-l, in acelasi timp, pe fiul
sau Carol.
Dupa o domnie ilustra de 13 ani, Ferdinand s-a stins la Sinaia, la
numai 62 de ani, in umra unei lungi suferinte, pricinuite de un cancer
de colon. In timpul vietii sale, Regele a vazut faurindu-se Romania
Mare, a infaptuit reforma agrara, impartind pamant taranilor, capatand
pentru aceasta si numele de "Rege al Taranilor", a promulgat
Constitutia din 1923, lege fundamentala liberala si democratica. A fost
inmormantat la Curtea de Arges, alaturi de unchiul sau, Regele Carol I,
si Regina Elisabeta, pe lespedea sa de mormant stand scris:
"Aici odihneste robul lui Dumnezeu Ferdinand I, Rege al Romaniei,
nascut la 24 august 1865, rapostat la 20 iulie 1927 la castelul
Pelisor. Luand carma tarii la 11 octombrie 1914, a tras sabia la 15
august 1916 pentru dezrobirea romanilor de peste vechile hotare,
infaptuind intregirea neamului si incoronandu-se la 15 octombrie 1922
la Alba Iulia ca primul Rege al tuturor romanilor"
Regele Carol al II-lea
(n.1893 - d.1953)
Cel mai controversat dintre cei patru Regi ai Romaniei este, fara
indoiala, Carol al II-lea. Foarte multi au vazut in el principalul
vinovat pentru dezmembrarea statului roman la inceputul celui de al
doilea razboi mondial. Carol al II-lea a instaurat prima dictatura din
Romania secolului al XX-lea. Viata lui aventuroasa a fost criticata de
catre toti contemporanii sai, indignandu-i pana si pe cei mai loiali
sustinatori ai monarhiei.
Fiu al Principelui Mostenitor Ferdinand si al Principesei Maria, Carol
s-a nascut in anul 1893, pe 3 octombrie, la Sinaia, fiind primul Rege
din dinastia de Hohenzollern nascut in Romania, botezat conform
constitutiei, in religia ortodoxa. Mama lui il descria ca pe un "copil
frumos, cu bucle aurii". De educatia lui s-a ocupat insusi Regele Carol
I, pentru a-i asigura pregatirea necesara unui viitor suveran.
Principele Carol s-a dovedit a fi un tanar inteligent si sarguincios,
cu o personalitate debordanta.
Problemele nu au intarziat, insa, sa apara. Odata cu accederea la tron
a tatalui sau, Regele Ferdinand, Carol devenea, la 21 de ani,
mostenitorul direct al tronului Romaniei. Tot la aceasta varsta, el
devenea si senator de drept in Parlamentul Romaniei. In timpul Primului
Razboi Mondial, in 1918, cand intreg guvernul si Casa Regala erau in
refugiu la Iasi, Carol a parasit garnizoana in care se afla, fugind la
Odessa, impreuna cu iubita lui, Ioana (Zizi) Lambrino, fiica unui maior
din anturajul curtii. Acolo cei doi s-au casatorit pe ascuns.
Inevitabil, un imens scandal s-a iscat. Carol a fost trimis in "arest"
la Manastirea Horaita-Neamt, iar casatoria a fost ulterior anulata de
catre Tribunalul Ilfov. Cu toate acestea, Carol a continuat sa se
intalneasca cu iubita lui, astfel ca, in 1920, Ioana Lambrino a ramas
insarcinata. In 1920 se nastea Mircea, fiul nelegitim al lui Carol.
Toate acestea au dus la trimiterea lui Carol intr-o lunga calatorie in
jurul lumii, pentru a o uita pe Ioana Lambrino.
In 1921, Carol a cunoscut-o pe Elena, fiica Regelui Constantin al
Greciei. Cei doi aveau sa se casatoreasca in acelasi an. Pe 25
octombrie 1921, se nastea Mihai, viitorul Rege al Romaniei. Nasterea
copilului a marcat starea de sanatate a principesei Elena, ceea ce a
dus la o racire a relatiilor dintre cei doi. Intre timp, Carol avea sa
o cunoasca pe Elena (Magda) Wolf Lupescu. Principele s-a indragostit
foarte puternic de ea, Elena Lupescu reusind sa-l domine practic toata
viata. Un al doilea scandal avea sa se declanseze atunci cand Carol a
fugit impreuna cu amanta sa la Paris, renuntand din nou la drepturile
sale de mostenitor al Coroanei. De data aceasta, Regele Ferdinand l-a
indepartat din Familia Regala, desemnandu-l ca mostenitor pe
nevarstnicul sau nepot, Mihai.
In 1927 Regele Ferdinand s-a stins, tronul revenindu-i lui Mihai,
tutelat de o Regenta. Insa pe fondul unei situatii politice interne
instabile si al crizei mondiale, Carol s-a reintors in tara, pe 6 iunie
1930, inlaturandu-si fiul de pe tron si proclamandu-se Rege. Cu toate
promisiunile solemne facute lui Iuliu Maniu, pe atunci prim-ministru,
ca va inceta relatia cu Elena Lupescu, dupa numai putin timp, Carol isi
readucea amanta inapoi.
Regele Carol al II-lea a domnit zece ani, intre 1930 si 1940. Acesti
ani au fost marcati pe de-o parte de o crestere economica marcata, de o
intensa dezvoltare culturala, iar pe de alta parte de o destramare a
vietii politice democratice. Un rol insemnat in faramarea partidelor
l-a avut si abilul joc politic al Regelui Carol al II-lea, care de la
inceput avea sa-si manifeste tendintele autoritare. In plus, camarila
care s-a format in jurul sau, camarila controlata de catre Elena
Lupescu, a jucat un rol nefast in culisele scenei politice romanesti.
In 1938, Regele Carol a dizolvat partidele politice, a abolit
constitutia democratica din 1923 si a instaurat regimul de dictatura
personala. Asumandu-si responsabilitati atat de extinse, Carol si-a
pregatit practic, fara voia lui, propria abdicare. Lipsa de suport
extern din parte aliatilor traditionali, Anglia si Franta, debutul
razboiului mondial, si, in 1940, destramarea Romaniei Mari, prin
ocuparea Basarabiei, de catre rusi, si a Transilvainei de nord-vest de
catre Ungaria, au dus la erodarea completa a sprijinului politic pentru
regimul lui Carol al II-lea. Pe fondul tulburarilor interne, el este
nevoit sa abdice, in septembrie 1940, lasand tronul fiului sau, Mihai,
iar puterile dictatoriale generalului Ion Antonescu.
Carol al II-lea a parasit tara, impreuna cu amanta sa, intr-un tren cu
12 vagoane, care adapostea imense bogatii, intre care 41 de tablouri
semnate de mari artisti precum Tizian, El Greco sau Grigorescu. Dupa ce
a locuit in mai multe tari latino-americane, Carol s-a stabilit in
Portugalia. In timpul razboilui, si imediat dupa aceea, se pare ca el a
avut unele tentative de a-si recapata tronul, luand contact si cu
sovieticii, ceea ce a creat unele probleme Regelui Mihai, in perioda de
negocieri pentru armistitiu cu fortele aliate. Insa nici un partid sau
om politic, cu exceptia lui Gh. Tatarascu, nu a fost de acord sa
discute o astfel de posibilitate.
In cele din urma, fostul Rege se casatoreste, in 1949, cu Elena
Lupescu. In 1953, Carol al II-lea, suferind de cancer, s-a stins din
viata. Imensa lui avere a fost mostenita de catre Elena Lupescu, care
i-a supravietuit aproape 25 de ani.
Carol al II-lea a fost inmormantat in capela Regilor Portugaliei din
Estoril.
Majestatea Sa Regele Mihai I de Romania
(n. 1921)
•
Introducere
Nici o alta persoana nu simbolizeaza mai bine tragedia romanilor din
ultima jumtate de secol, decit Regele Mihai. El s-a nascut sa devina un
mare rege intr-o tara a carei dezvoltare era comparabila cu cea a
Belgiei. Dar istoria a fost potrivnica lui si poporului sau. Intii a
trebuit sa lupte impotriva nazistilor, iar mai apoi impotriva
comunistilor. El a fost un monarh constitutional, intr-o vreme in care
Europa era dominata de dictatori.
Aceste pagini contin istoria unui rege si a poporului sau, istorie cu
mult mai dramatica decit al oricarui alt rege european din ultimul
secol. Este o istorie despre eroism si modestie, despre victorii si
infringeri, dar inainte de toate, este parte din istoria unui popor
care a dat lumii nu numai pe Dracula si Ceausescu. Este istoria
Majestatii Sale Regelui Mihai I de Romania.
Inaintasii (1866-1921)
Familia regala romana provine din una dintre cele mai proeminente case
domnitoare din istoria Europei: Dinastia Hohenzollern (vezi
genealogia). Familia Hohenzollern a jucat un rol extrem de important in
Germania evului mediu. Ramura principala a familiei Hohenzollern,
singura supravietuitoare pina in zilele noastre, ramura Nurenmberg, s-a
impartit in anul 1200 in doua linii: linia Franconica si cea Svaba.
Fondatorul Familiei Regale Romane, Carol de Hohenzollern-Sigmaringen a
fost descendent al liniei Svabilor si s-a nascut in Sigmaringen (in
sudul Germaniei de azi), in aprilie 1839. Carol a venit in Romania in
1866, incognito. Aceasta precautie era necesara, deoarece a trebuit sa
traverseze Austria, care era in relatii de tensiune cu Prusia la acea
vreme. El a fost proclamat 'domnitor' al Romaniei in acelasi an, iar in
1881 el devenea primul Rege al Romaniei.
Ferdinand, unul din nepotii lui Carol (care nu a avut mostenitori
directi) a succes unchiului sau la tron. In timpul domniei sale, visul
romanilor de a se uni intr-un singur stat a devenit realitate. El a
fost incoronat Rege al Romaniei Mari in 1922.
Regele Ferdinand si regina Maria au avut mai multi copii, cel mai mare
dintre ei, principele Carol, urmand sa mosteneasca coroana de otel a
Romaniei. Carol a fost primul Hohenzollern nascut in tara noastra.
Inteligent si cultivat, cu o personalitate debordanta, Carol ar fi
putut sa fie un mare rege, insa defectele i-au umbrit calitatile, au
zdruncinat dinastia si au subrezit democratia din Romania.
In timpul primului razboi mondial, parasindu-si indatoririle de
militar, Carol a fugit impreuna cu Zizi Lambrino, fiica unui maior din
anturajul Curtii, la Odessa, unde cei doi s-au si cununat in anul 1918.
Casatoria lor morganatica a fost insa anulata, astfel ca, in 1921, dupa
o lunga calatorie in jurul lumii, principele Carol urma sa o cunoasca
pe Elena, din familia regala a Greciei. In acelasi an, Carol si Elena
s-au casatorit, iar pe 25 octombrie 1921 se nastea, la Sinaia, in
Castelul Foisor, Mihai, viitorul Rege al Romaniei.
Copilaria. Prima domnie (1927-1930)
Nasterea unui nou principe a fost vestit in toata tara prin salve de
tun. Acest eveniment asigura intarirea dinastiei si implicit a
institutiei monarhice. Iata cum anunta regele Ferdinand venirea pe lume
a lui Mihai: " Ferdinand I prin gratia lui Dumnezeu si vointa Nationala
Rege al Romaniei. La toti de fata si viitori sanatate!
Astazi Pronia Cereasca a harazit Dinastiei un nou vlastar.
Alteta Sa Regala Principesa Mostenitoare Elena a Romaniei a dat nastere
unui fiu, care a primit numele de Mihai.
Sunt incredintat ca intreg poporul roman, care atat in clipele de
bucurie ca si in cele de griji a fost intotdeauna sprijinul Tronului si
Dinastiei, va sarbatori cu insufletire fericitul eveniment impreuna cu
Mine si Familia Mea.
Dragostei poporului Meu prea iubit incredintez pe principele nou
nascut.
Dat la Palatul Regal in ziua de 25 octombrie 1921, No 4266"
["Universul", vineri, 28 octombrie 1921].
Nu trecusera decat putini ani de la incetarea primului razboi mondial
iar in Romania aveau loc mari reforme politice si sociale. Reforma
agrara promisa de catre Regele Ferdinand ostasilor de pe campurile de
lupta a fost pusa in aplicare, astfel ca sute de mii de tarani deveneau
proprietari de pamant; in 1923, Parlamentul Romaniei aproba o noua
Constitutie, considerata a fi una din cele mai liberale din Europa
acelor vremuri. In aceasta Constitutie se stipula ca Tronul Romaniei
este mostenit din tata in fiu, cu excluderea perpetua femeilor de la
succesiune. Astfel, Mihai devenea al doilea in linia directa a
succesiunii la tron.
Copilaria lui Mihai a fost insa marcata de neintelegerile aparute intre
parintii sai. Nu dupa mult timp de la nasterea sa, tatal sau,
principele Carol, a inceput o aventura cu Elena Lupescu. Aceasta
relatie avea sa se dovedeasca mai mult decat un simplu amor pasager.
Carol s-a indepartat tot mai mult de sotia lui, si, dupa trei ani de la
prima intalnire cu Elena Lupescu, fuge cu aceasta, in 1925, in
strainatate, la Paris. De acolo, il anunta pe Rege ca renunta la titlul
de principe mostenitor si la toate drepturile si obligatiile ce decurg
din acesta.
Regele Ferdinand a trebuit sa-si modifice prevederile testamentare, si
sa-l inlature pe Carol din familie. In 1926, Mihai ajungea, la numai
cinci ani, mostenitorul tronului Romaniei, iar tatal sau devenea un
"simplu" cetatean cu numele de Carol Caraiman, locuind la Paris
impreuna cu amanta lui.
Din pacate, dupa numai 13 ani de domnie, Regele Ferdinand se stinge din
viata la numai 62 de ani, rapus de o necrutatoare boala. Chiar daca nu
a fost lunga, domnia sa a marcat enorm istoria Romaniei. Cand a preluat
Coroana, in anul 1914, Romania avea mai putin de 150 de mii de km
patrati si aproximativ 7.7 milioane de locuitori. La moartea sa
suprafata Romaniei atingea 295 de mii de km patrati si o populatie de
peste 17 milioane de locuitori. Transformarile nu au fost numai
cantitative ci poate in primul rand calitative, Regele Ferdinand lasand
mostenire o tara cu un regim de democratie parlamentara in care votul
universal luase locul votului censitar practicat in Romania dinaintea
primului razboi mondial.
La 20 iulie 1927, plecand de la Sinaia, micul Rege Mihai soseste,
impreuna cu mama sa, la Bucuresti, fiind intampinat de primul ministru
Ionel Bratianu. Membrii Regentei depun juramantul in fata parlamentului
iar in toate garnizoanele din tara se jura credinta noului Rege.
Regenta era constituita din trei membri: principele Nicolae, unchiul
lui Mihai, Miron Cristea, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane si
Gheorghe Buzdugan, presedintele Inaltei Curti de Casatie. Prin decesul
ultimului, in Consiliul de regenta a intrat ulterior George Sarateanu.
Regele-copil isi incepe scoala primara la Castelul Peles, din Sinaia,
resedinta de vara a familiei regale, avandu-l ca mentor pe profesorul
Nicolae Saxu.
Inca de mic copil, Mihai avea sa se arate pasionat de automobile si de
mecanica, pasiuni care aveau sa-i fie de folos mai tarziu in viata.
Prima sa masina cu motor, primita de la mama sa, se numea "Gandacul
rosu" si era propulsata cu ajutorul unor baterii electrice. "... am
inceput sa conduc un Rolls Royce, care apartinuse bunicului meu, Regele
Ferdinand" avea sa-si aminteasca Regele Mihai. "Asta se intampla insa
pe un fel de islaz, in apropiere de Bucuresti ... uneori si la Sinaia"
[Andrei Savulescu - "Regele Mihai-automobilist, mecanic, pilot
profesionist"]. Toate acestea se petreceau in 1927, cand Mihai avea
numai 6 ani.
In 1930 insa, tatal sau avea sa revina in tara pe calea aerului, si la
numai doua zile, pe data de 8 iunie 1930, Carol a fost proclamat Rege
in fata camerelor reunite ale parlamentului.
Mihai, Mare Voievod de Alba-Iulia (1930-1940)
La reintoarcerea lui Carol a contribuit din plin situatia din tara,
viata politica fiind marcata de numeroasele divergente existente intre
partidele politice ale acelor vremuri. Introducerea votului universal
nu a adus numai foloase prin posibilitatea tuturor cetatenilor de a-si
exprima optiunile ci a generat si o faramitare a vietii politice. Daca
inainte de primul razboi mondial in Romania existau doua partide
puternice -liberalii si conservatorii- a caror alternanta la putere
asigura stabilitatea sistemului politic, dupa razboi situatia s-a
schimbat radical. Partidul conservator s-a dezintegrat, locul sau pe
scena politica fiind luat de alte partide. In schimb, partidul liberal
condus cu o mana de fier de catre Ionel Bratianu a ramas o buna bucata
de timp la guvernare, fiind de altfel si principala grupare politica ce
se opunea reintoarcerii lui Carol pe tron.
Insa moartea lui Ionel Bratianu, la scurt timp dupa aceea a Regelui
Ferdinand in anul 1927, a diminuat mult din autoritatea guvernului. In
acelasi timp, Regenta nu avea nici ea autoritatea necesara si aceasta
in primul rand pentru ca Principele Nicolae, fratele lui Carol si
unchiul lui Mihai, care ar fi trebuit sa fie stalpul Regentei, era
total dezinteresat de politica. Nicolae considera obligatiile sale de
regent ca pe un sir de corvezi. Spiritul sau impulsiv, renumit de
altfel in epoca, ca si relatia sa cu Ioana Dumitrescu, sotia unui
avocat pe nume Radu Saveanu, a daunat mult imaginii Regentei. De
altfel, principele Nicolae nici nu avea sa se opuna reintoarcerii
fratelui sau pe tron, ba din contra, a favorizat discret curentul
"carlist".
Anul 1928 avea sa marcheze venirea la putere pentru prima oara a
Partidului National Taranesc, partid format din fuziunea Partidului
National din Ardeal, condus de Iuliu Maniu, cu Partidul Taranesc din
vechiul Regat, condus de Ion Mihalache. Noul guvern venea la putere cu
un enorm capital de popularitate, insa criza economica mondiala, ca si
probemele interne, au facut ca instabilitatea politica din Romania sa
se accentueze. Pe acest fond, curentul "carlist" a inceput sa se
mareasca, din ce in ce mai multa lume vazand in Carol omul care ar
putea pune capat certurilor politice dintre partide. Astfel, spre seara
zilei de 6 iunie 1930, dupa un zbor plin de peripetii, Carol ajunge
incognito la Bucuresti. Pe data de 8 iunie, Parlamentul decidea
anularea legilor care il indepartau pe Carol de la succesiune, acesta
fiind proclamat Rege. Pentru prima oara in istoria moderna a Europei un
tata urma la tron fiului sau...
Cand tatal sau a venit pe tron, Mihai era elev de scoala primara.
Pentru el acest eveniment a insemnat o adevarata drama personala. Si
aceasta nu pentru ca a fost indepartat de pe tron, capatand in schimb
un titlu pompos de "Mare Voievod de Alba-Iulia", ci in primul rand
pentru ca avea sa fie practic despartit de mama lui. Desi Carol ii
promisese solemn lui Iuliu Maniu, primul ministru, ca va intrerupe
legatura cu amanta sa, Elena Lupescu, la scurt timp dupa ce a devenit
Rege, el a readus-o in tara. Din aceasta cauza, Principesa Elena a fost
nevoita sa paraseasca Romania, in anul 1932, stabilindu-se in Italia,
la Florenta. Mihai nu avea voie sa o vada decat de doua ori pe an, cate
trei saptamani, cand mergea sa o viziteze. Principesa Elena avea sa se
intoarca in tara abia in 1940, cand fiul ei avea sa redevina Rege.
Dupa terminarea scolii primare la Castelul Peles, Mihai si-a continuat
studiile intr-o clasa special organizata pentru el, condusa de
generalul Traian Grigorescu. Elevii care urmau sa fie colegii
Principelui mostenitor au fost selectati dintre cei care avusesera
media 10 la admiterea in liceu (pe atunci cursurile liceale durau 8
ani, din clasa a 4-a pana in clasa a12-a). Clasa speciala a fost
alcatuita din copii din toate categoriile sociale, de la fiul unui
mecanic de locomotiva pana la fiul unui mare industrias, incluzand si
cate un reprezentant al principalelor minoritati din Romania, adica un
secui si un sas. Lista profesorilor includea multe nume sonore, savanti
cu recunoastere internationala, cum ar fi istoricul Nicolae Iorga sau
geograful Simion Mehedinti. La sfarsitul anilor de studiu s-au
organizat excursii in intreaga tara, combinate cu lectii de sinteza din
domeniul geografiei si istoriei. Acestea au oferit viitorului Rege
posibilitatea de a cunoaste pe viu multe din lucrurile studiate in
orele de curs si, in primul rand, cultura, religia si obiceiurile
locuitorilor din toate provinciile istorice romanesti. Mihai era tratat
lafel ca si ceilalti elevi, fara a fi protejat in vreun fel. Intre cei
12 elevi ai clasei speciale s-au stabilit relatii de adevarata
prietenie, relatii intarite si de faptul ca isi petreceau o buna parte
din vacantele de vara impreuna, la Sinaia. De altfel, unul dintre ei,
pe nume Mircea Ionnitiu, avea sa devina secretarul particular al lui
Mihai, insotindu-l pe Rege si in exil, in anul 1948.
Evolutia situatiei Romaniei in timpul domniei lui Carol, devenit Regele
Carol al II-lea, intre 1930 si 1940, a fost marcata pe de-o parte de
avantul economic ce a urmat crizei mondiale, Romania atingand in anul
1938 cel mai inalt nivel economic din perioada interbelica, iar pe de
alta parte, domnia lui Carol a insemnat si dezintegrarea sistemului
democratiei parlamentare, ceea ce a dus la instauarea in acelasi an
(1938) a dictaturii regale. Este bine de amintit ca in timp ce in
Romania mai functiona inca, la mijlocul anilor '30, o constitutie
democratica si liberala, in majoritatea tarilor de pe continent
conducerea se afla de mai multi ani in mana unor dictatori. Instaurarea
dictaturii Regelui Carol a fost mult facilitata atat de contextul
european cat si de dezamagirea populatiei fata de partidele politice
acelor vremuri. In acelasi timp, au inceput sa se exprime si in Romania
miscari extremiste, dintre care cea mai importanta a fost Miscarea
Legionara, ceea ce a dus la aparitia violentei ca mijloc de rezolvare a
rafuielilor politice. In timpul lui Carol al II-lea au fost asasinati
nu mai putin de doi prim-ministri, I.G. Duca, prim ministru liberal si
Armand Calinescu, initial membru taranist, devenit ulterior sef al unui
guvern autoritar in timpul dictaturii regale. In acelasi timp, deasupra
Europei incepeau sa se adune nori negri prevestitori ai unui nou
razboi.
In 1938, Regele Carol a instaurat un regim de dictatura personala,
decretand desfiintarea partidelor politice, creand totodata un partid
unic. Sperantele acestuia de a se transforma in "Regele renasterii
nationale" (partidul unic se numea initial Frontul Renasterii
Nationale) s-au dovedit a fi desarte. Inconjurat de o camarila
alcatuita din tot felul de personaje dubioase care ii erau introduse de
catre amanta sa, Elena Lupescu, Carol al II-lea devenea din ce in ce
mai nepopular.
1
Anii care au urmat aveau sa aduca mari nenorociri pentru Romania: in
august 1939 s-a semnat intre Germania hitlerista si URSS-ul lui Stalin
un protocol secret care prevedea printre altele si impartirea
teritoriala a Romaniei. Aceasta intelegere a fost pusa in aplicare un
an mai tarziu cand URSS a ocupat Basarabia si Bucovina de Nord iar
Ungaria, sprijinita de catre germani, a luat si ea Ardealul de
Nord-Vest.
Pierderea unor parti atat de insemnate din teritoriul tarii, fara sa se
fi tras nici un foc de arma a fost considerata o rusine natioanala,
toata lumea facandu-l raspunzator pe Regele Carol. Lipsit de sprijin
intern si international, trebuind sa faca fata manifestatilor de
nemultumire din tara, Carol s-a vazut nevoit, in septembrie 1940, sa
cedeze o buna parte din prerogativele sale generalului Antonescu, pe
care l-a numit prim ministru. Ba mai mult, atributiile ce mai ramaneau
monarhului erau mai mici chiar decat cele inscrise in constitutile
democratice anterioare instauraririi dictaturii regale. Romania se afla
deja in sfera de influenta a Germaniei, iar generalul Antonescu
devenise practic noul dictator. A doua zi, 6 septembrie, la presiunile
generalului, Regele Carol semneaza actul de renuntare la prerogativele
regale, lasand pe umerii fiului sau, Mihai, de numai 19 ani povara
domniei. Este de precizat ca Regele Carol a evitat sa pronunte in vreun
fel cuvantul abdicare in actul de renuntare la tron, probabil
gandindu-se la o eventuala reintoarcere. Pe 7 septembrie, Carol a
parasit Romania impreuna cu Elena Lupescu, cu un tren special cu 12
vagoane.
Mihai I, Rege al Romaniei (1940-1947)
A doua domnie a Regelui Mihai a inceput in conditii dramatice, intr-o
Romanie mica, ciuntita din toate partile, intr-o Europa in razboi.
Prerogativele regale fusesera drastic limitate, intreaga putere
executiva aflandu-se in mainile lui Ion Antonescu si a guvernului sau
compus in mare parte din membrii miscarii legionare.
Generalul venise la putere cu ajutorul legionarilor si, in consecinta,
primul decret dat sub domnia Regelui Mihai a fost practic o consfintire
a acestei stari de fapt aparute in ultimele zile dinaintea abdicarii
tatalui sau:
"Art.1. Statul roman devine stat national legionar;
Art.2. Miscarea legionara este singura miscare recunoscuta in noul stat
(...);
Art.3. Domnul general Ion Antonescu este conducatorul statului legionar
si seful regimului legionar;
Art.4. Domnul Horia Sima este conducatorul miscarii legionare."
Si pentru ca miscarea legionara era o miscare extremista care uza de
mijloace violente pentru a-si impune vointa, crimele politice ale
noului regim nu au intarziat sa-si faca "aparitia". Legionarii nu erau
de fapt la primele atentate, pentru ca cei doi prim-ministri asasinati
in timpul lui Carol al II-lea au fost ucisi tot de catre acestia.
Aflati la putere, legionarii si-au indreptat "atentia" in principal
impotriva acelor oameni politici sau personalitati ale vietii publice
care s-au remarcat prin atitudinea lor anti-legionara. Intre cei ucisi
s-au numarat marele savant Nicolae Iorga, care a fost si profesorul de
istorie al Regelui Mihai, si profesorul Virgil Madgearu, om politic
national-taranist si remarcabil economist.
Pe plan extern Romania a devenit practic un satelit al Germaniei atat
din punct de vedere politic cat si din punct de vedere economic.
Situatia Regelui Mihai in acea perioada era una foarte stranie. Desi
era formal seful Armatei si suveran al Romaniei, participarea sa la
decizile politice si militare ale guvernului a fost sistematic
impiedicata de catre Antonescu. Maresalul (intre timp Antonescu fusese
inaintat la rangul de maresal) l-a inconjurat pe Rege cu oameni care il
informau despre toate miscarile tanarului suveran. Multi dintre
aghiotantii regali trimiteau rapoarte scrise maresalului, rapoarte care
duceau la schimbari permanente ale personalului din jurul Regelui.
In mijlocul acestor sicane zilnice, Regele Mihai a trait si un moment
de bucurie prin reintoarcerea din exil a mamei sale. Regina-Mama Elena
fusese practic alungata de catre Carol al II-lea, insa Antonescu a
considerat oportuna reintoarcerea ei in primul rand pentru a desavarsi
educatia fiului ei. Mihai si mama sa au reusit sa schimbe atmosfera de
la Curtea regala, reducand din fastul costisitor impus de catre Carol
al II-lea. De asemenea aleile din jurul Castelului Peles au fost
redeschise accesului publicului.
In acest timp, pe fondul violentelor si asasinatelor comise de catre
legionari, conflictul dintre Ion Antonescu si Horia Sima a devenit tot
mai acut, indreptandu-se cu pasi rapizi catre o confruntare deschisa.
Astfel, in luna ianuarie a anului 1941, legionarii lui Sima au
declansat o rebeliune armata cu scopul de a-l inlatura pe Antonescu si
a pune mana pe intreaga putere. Insa Antonescu, primind "suport moral"
din partea lui Hitler, a trecut, cu ajutorul armatei, la inabusirea
rebeliunii. Nereusind in tentativa lor de a-l atrage pe Regele Mihai de
partea lor, legionarii au fost inlaturati de la putere, Horia Sima
refugiindu-se tocmai in Germania, unde Hitler avea sa-l "tina" ca
modalitate de santaj la adresa lui Anotnescu.
La 27 ianuarie 1941 Antonescu a constituit un guvern militar, din care
legionarii au fost complet eliminati. S-a instaurat, in acest fel, al
treilea regim autoritar din istoria moderna a Romaniei, dupa cel al lui
Carol al II-lea si cel national-legionar. Mijloacele de propaganda ale
acelor vremi il elogiau zi de zi pe maresalul Antonescu, semnificativa
in acest sens fiind o statistica a presei (evident oficiale pentru ca
presa libera practic nu exista) anului 1943 care a publicat peste 1290
de articole elogioase la adresa maresalului fata de numai 261 despre
Rege.
Anul 1941 avea sa marcheze intrarea Romaniei in razboi. La 22 iunie
Antonescu a ordonat armatei sa treaca Prutul. In acest fel, Romania s-a
alaturat din prima zi Germaniei in razboiul contra Uniunii Sovietice,
cu speranta redobandirii teritoriilor pierdute nu numai in est ci si in
vest. Antonescu credea ca prin angajarea in razboi alturi de germani ii
va face pe acestia din urma sa sprijine Romania in redobandirea
Ardealului de nord ocupat de catre Ungaria, tot in 1940. Aceasta
speranta s-a dovedit desarta, pentru ca in spatele unor false
promisiuni, Hitler cauta sa se foloseasca atat de Romania cat si de
Ungaria in realizarea scopurilor sale.
Intrarea Romaniei in razboi a fost bine primita atat de catre populatie
cat si de catre armata, Rege sau oamenii politici democrati din
opozitie, Iuliu Maniu si Constantin Bratianu, cu toate ca Antonescu a
ordonat declansarea luptelor fara sa se consulte cu nici un factor
politic. Ba mai mult, Antonescu nici macar nu incheiase vreun tratat
sau vreo conventie cu Germania care sa stipuleze conditiile si limitele
colaborarii. Edificator despre felul in care vedea maresalul conducerea
tarii este faptul ca Regele Mihai nici macar nu a fost anuntat despre
inceperea razboiului, afland despre aceasta de la radio BBC.
Daca recucerirea Basarabiei si Bucovinei de nord au fost actiuni fara
indoiala populare, continuarea razboiului dincolo de raul Nistru, care
reprezenta granita de est a Moldovei istorice si a Romaniei mari, a
fost intampinata cu ostilitate. Regele Mihai i s-a opus cu hotarare, ca
si unii generali din armata sau oamenii politici democrati. Iuliu Maniu
a adresat nenumarate memorii in care atragea atentia maresalului
Antonescu asupra marii greseli pe care a facut-o trimitand trupele sa
lupte pe teritorii care nu au apartinut niciodata Romaniei. Campania
din est a adus nenumarate complicatii si in relatiile tarii noastre cu
Anglia si Statele Unite, in cele din urma, la presiunile Rusiei, cele
doua puteri aliate raspunzand in cele din urma anterioarelor declaratii
razboi ale Romaniei. Cu toate aceste conditii, reprezentantii Statelor
Unite au precizat ca ei considera participarea la razboi a romanilor ca
nefiind expresia liberei vointe, ci o constrangere din partea Germaniei
naziste.
Treptat, pe masura ce trupele romane se afundau din ce in ce mai adanc
pe teritoriul sovietic, opozitia din tara incepea sa se coaguleze iar
eforturile diplomatice ale acesteia incep sa se indrepte catre gasirea
unor solutii de scoatere a Romaniei din razboiul impotriva aliatilor.
Discursul Regelui Mihai cu ocazia anului nou 1943, rostit la radio, a
avut o semnificatie aparte:
"Urarea ce fac cu acest prilej poporului meu, caruia istoria i-a
harazit pana acum atatea suferinte, intretatiate doar de rare
luminisuri de dreptate, este ca sfarsitul framantarilor sangeroase care
sfasie omenirea sa-i aduca consfintirea definitiva a drepturilor sale
nepieritoare". Tot atunci, pe 1 ianuarie 1943, Regele a declarat
public, in fata intregului corp diplomatic venit sa-l felicite, ca
spera intr-o "pace bazata pe dreptate, libertate si intelegere".
Aceasta scurta conologie acopera perioada 1856-1997 si reflecta
evenimente legate, intr-un fel sau altul, de monarhia si membrii
familiei regale din Romania
• 18 martie 1856 - Tratatul de la Paris. Pe baza
acestui tratat se
convoaca adunarile ad-hoc care hotarasc unirea principatelor Moldova si
Tara Romaneasca (Muntenia) sub conducerea unui principe ereditar
strain. Principatele se aflau sub suzeranitate turca.
• 4 ianuarie 1859 - Unirea principatelor romane sub
domnia lui Alexandru Ioan Cuza, luptator roman in revolutia din 1848.
• 11 spre 12 februarie 1866 - Cuza este inlaturat,
formandu-se o
Locotenenta domneasca. Membrii acesteia incep demersurile pentru
aducerea unui print strain la conducerea Principatelor Unite.
• 30 martie 1866 - dupa ce Filip de Flandra refuza
tronul
Principatelor, Locotenenta Domneasca a publicat o Proclamatie prin care
recomanda alegerea prin plebiscit a lui Carol-Ludovic de
Hohenzollern-Sigmaringen ca domn al Romaniei cu numele de Carol I.
• 10 Mai 1866 - Carol I soseste in Bucuresti,
capitala Romaniei.
Depune juramantul in fata Parlamentului. Aceasta zi va deveni
Sarbatoarea nationala a Regatului Romaniei pana in 1947.
• 29 iunie 1866 - O noua Constitutie, care instituie
principile
monarhiei parlamentare, a separaririi puterilor in stat si votul
censitar.
• 3 noiembrie 1869 - Carol se casatoreste cu
Elisabeta de Wied.
• 20 august 1870 - Se naste Maria, fiica cuplului
princiar, care
moare de scarlatina in 1877. Carol si Elisabeta nu au mai avut copii.
• 12 aprilie 1877 - Incepe razboiul ruso-turc.
Romania permite
trecerea trupelor rusesti pe teritoriul sau. Turcii bombardeaza
localitatile romanesti de la Dunare.
• 26 aprilie 1877 - Romanii riposteaza la Calafat,
deschizand foc asupra orasului Vidin, de pe malul opus al Dunarii.
• 10 Mai 1877 - dupa ce cu o zi inainte Parlamentul
dezbate
problema, Carol I proclama solemn Independenta absoluta a Romaniei.
Comunistii, dupa 1947, au incercat sa inlature orice urma a monarhiei
din istoria tarii, "mutand" sarbatorirea independentei pe 9 mai.
• 16 august 1877 - Are loc la cartierul imperial
rusesc intalnirea
lui Carol cu tarul Alexandru al II-lea, si marele duce Nicolae. Carol I
preia conducerea reunita a trupelor romane si ruse. Dupa lupte grele,
turcii cer armistitiu.
• 19 februarie 1878 - Pacea de la San Stefano. Rusii
refuza
participarea Romaniei la tratative. Ba mai mult, ocupa judetele de sud
ale Basarabiei, teritoriu romanesc.
• 14 martie 1881 - Se aproba proiectul de lege prin
care Romania
devine din Principat Regat, iar Carol primeste titlul de Rege al
Romaniei.
• 10 Mai 1881 - Romania este proclamata Regat.
• 19 aprilie 1889 - Principele Ferdinand, nepotul
Regelui Carol I, soseste in tara ca viitor mostenitor al tronului.
• 29 decembrie 1892 - Ferdinand se casatoreste cu
Maria de Edinborough, nepoata Reginei Victoria a Marii Britanii.
• 15 octombrie 1893 - Se naste Carol, fiul lui
Ferdinand si al
Mariei, viitorul Rege Carol al II-lea. Dupa el au mai urmat cinci
copii: Elisabeta, viitoare Regina a Greciei, Maria, viitoare Regina a
Iugoslaviei, Nicolae, Ileana (Maica Alexandra- dupa ce se va calugari)
si Mircea care avea sa moara de febra tifoida la numai 4 ani in timpul
primului razboi mondial.
• 16 iunie 1913 - declansarea celui de-al doilea
razboi balcanic. Pe
27 iunie, Romania declara razboi Bulgariei. In urma acestui razboi
Romania primeste sudul Dobrogei (Cadrilaterul).
• 1914 - declansarea primului razboi mondial. Romania
ca aliat al
Austro-Ungarei si Prusiei ar fi trebuit sa intre in razboi alaturi de
puterile centrale.
• 21 iulie 1914 - Consiliul de Coroana proclama
neutralitatea
Romaniei. Regele Carol, desi fidel intelegerilor cu puterile centrale,
se supune in cele din urma hotararii consiliului.
• 27 septembrie 1914 - Regele Carol I moare, la 75 de
ani (dupa doi
ani moare si Regina Elisabeta, sotia sa). Principele Ferdinand devine
Rege.
• 28 septembrie 1914 - Regele Ferdinand I depune
juramantul. El
promite ca va fi "un bun roman", ceea ce insemna ca nu se va opune
intrarii in razboi impotriva Austro-Ungariei si Prusiei.
• 14 august 1916 - In Consiliul de Coroana se
hotaraste intrarea
Romaniei in razboi de partea Antantei. Se declara razboi Austro
Ungariei, iar trupele romane intra in Transilvania. Riposta Puterilor
Centrale este foarte puternica.
• noiembrie 1916 - Regele si Guvernul isi muta sediul
la Iasi.
Bucurestiul ca si o buna parte din Romania este ocupata de trupele
germane.
• vara 1917 - Lupte eroice la Marasesti, Oituz,
Marasti. Trupele romane obtin memorabile victorii.
• octombrie-noiembrie 1917 - retregerea Rusiei din
razboi ca urmare a revolutiei bolsevice.
• 27 martie 1918 - Sfatul Tarii de la Chisinau,
capitala provinciei
ocupate de rusi (Basarabia), proclama unirea cu regatul Romaniei.
• 24 aprilie 1918 - Se semneaza pacea partiala intre
Romania si
Puterile Centrale. Regele Ferdinand nu a ratificat acest tratat de
pace, care devenea astfel nul.
• 15 noiembrie 1918 - Bucovina, provincie aflata sub
ocupatie austriaca, se uneste cu Romania.
• 1 decembrie 1918 - Marea Adunare de la Alba Iulia
proclama unirea
Transilvaniei cu Regatul Romaniei. Tratatele de pace de dupa incheierea
primului razboi mondial aveau sa valideze aceste acte.
• august 1919 - dupa ce in timpul razboiului Carol
fugise cu Ioana
Lambrino la Odessa, acesta renunta pentru a doua oara la tron. In cele
din urma, in februarie 1920 Carol revine asupra deciziei.
• 10 martie 1921 - Principele Carol se casatoreste cu
Elena, Principesa din familia regala a Greciei.
• 25 octombrie 1921 - Se naste Mihai, fiul lui Carol
si al Elenei, viitorul Rege al Romanilor.
• 15 octombrie 1922 - Regele Ferdinand si Regina
Maria sunt
incoronati la Catedrala din Alba Iulia ca Suverani ai Romaniei
Intregite.
• 28 martie 1923 - Regele Ferdinand promulga
"Constitutia din 1923",
una din cele mai democratice constitutii ale vremii, act care
consfintea votul universal. Tot in perioada de dupa razboi, are loc si
reforma agrara promisa de Rege.
• 30 decembrie 1925 - In urma plecarii Principelui
Carol cu amanta
sa, Elena Lupescu, la Paris, si a scrisorii acestuia de renuntare
pentru a treia oara la tron, Consiliul de Coroana convocat de Ferdinand
il proclama pe Mihai mostenitor al tronului Romaniei.
• 20 iulie 1927 - Moare Regele Ferdinand, dupa numai
13 ani de
glorioasa domnie. Mihai devine pentru prima data Rege, sub obladuirea
Regentei formate din Patriarhul Miron Cristea, Principele Nicolae,
fratele lui Carol, si George Buzdugan.
• 6 iunie 1930 - Carol se intoarce in tara, si dupa
doua zile este
proclamat Rege, cu numele de Carol al II-lea. Dupa scurt timp, revine
in Romania si amanta Regelui.
• 1 noiembrie 1932 - Divortul dintre Carol si Elena.
Mama lui Mihai este nevoita mai apoi sa paraseasca Romania.
• 10 februarie 1938 - Regele Carol al II-lea abroga
Constitutia din 1923 si instaureaza "dictatura regala".
• 1 septembrie 1939 - Inceperea celui de-al doilea
razboi mondial.
• 26 iunie 1940 - URSS adreseaza un ultimatum
Romaniei prin care cere cedarea Basarabiei. Dupa doua zile Romania
cedeaza.
• 19-21 august 1940 - Tratative romano-bulgare prin
care Romania cedeaza Cadrilaterul.
• 30 august 1940 - Dictatul de la Viena. Romania
pierde in favoarea
Ungariei Transilvania de Nord-Vest, teritoriu locuit in majoritate de
romani.
• 5 august 1940 - In urma tulburarilor din tara,
Carol al II-lea cedeaza majoritatea puterilor generalului Antonescu.
• 6 august 1940 - Carol abdica in favoarea fiului
sau, Mihai, care
devine pentru a doua oara Rege. Se instaureaza statul national-legionar
condus de Ion Antonescu si Horia Sima. Regele are puteri pur simbolice.
• 20-27 ianuarie 1941 - Rebeliunea legionara. Dupa
infrangerea
legionarilor, se instaureaza dictatura militara a lui Ion Antonescu.
• 22 iunie 1941 - Romania intra in razboi impotriva
URSS, alaturi de Germania.
• 1 ianuarie 1943 - In mesajul sau de anul nou,
Regele Mihai ia
pozitie impotriva razboiului, ceea ce starneste furia germanilor.
• 1943-1944 - In urma infrangerilor suferite in
Rusia, Regele Mihai,
alaturi de partidele de opozitie, poarta tratative secrete cu
reprezentantii Puterilor Aliate.
• martie 1944 - Trupele rusesti (sovietice) intra pe
teritoriul Romaniei.
• 23 august 1944 - In urma refuzului lui Antonescu de
a incheia
armistitiul cu aliatii, Regele Mihai il demite, numind apoi un guvern
militar condus de generalul Sanatescu si sprijinit de partidele
democrate, inclusiv de minusculul partid comnunist. In cursul serii
Regele transmite prin radio o proclamatie catre popor, prin care
anunata acceptarea armistitiului cu Aliatii. Au loc lupte grele intre
romani si germani, in urma carora Capitala Romaniei este eliberata fara
nici un ajutor din partea sovieticilor.
• 30 august 1944 - Trupele rusesti (sovietice) ajung
in Bucurestiul eliberat complet de carte trupele romane.
• 12 septembrie 1944 - Semnarea la Moscova a
armistitiului.
• 25 octombrie 1944 - Transilvania este eliberata in
inrtegime chiar in ziua de nastere a Regelui Mihai.
• 2 decembrie 1944 - Sanatescu isi da demisia din
functia de
premier. Este numit ca sef al guvernului generalul Nicolae Radescu.
• 6 martie 1945 - In urma amenintarilor rusesti, la
putere vine un guvern procomunist, condus de Petru Groza.
• 20 august 1945 - Regele Mihai, sprijinit de Iuliu
Maniu si
Constantin Bratianu, liderii principalelor partide democratice, cere
demisia guvernului procomunist. Cu sprijinul sovieticilor, Petru Groza
refuza sa demisioneze si isi continua activitatea de premier.
• 21 august 1945 - Regele refuza colaborarea cu
guvernul procomunist
si declanseaza "greva regala". Regele inceteaza a mai promulga actele
si legile emise de guvern. Greva va dura pana in ianuarie 1946.
• 8 noiembrie 1945 - Cu ocazia onomasticii Regelui,
are loc o mare
manifestatie promonarhista si anticomunista. Guvernul deschide focul si
opereaza nenumarate arestari.
• ianuarie 1946 - In urma lipsei de suport din partea
SUA si a
Angliei, Regele inceteaza greva, insa numeste in guvern doi membrii ai
partidelor democratice.
• 19 noiembrie 1946 - Alegeri parlamentare. In urma
victoriei
covarsitoare a democratilor lui Maniu si Bratianu guvernul procomunist
falsifica grosolan rezultatele.
• 29 iulie-4 noiembrie 1947 - In urma unei inscenari,
sunt arestati
si judecati Iuliu Maniu si alti lideri democrati. Maniu este condamnat
la temnita pe viata.
• noiembrie 1947 - Regele Mihai, participand la nunta
Elisabetei a
Angliei, actuala Suverana, cauta sprijinul liderilor occidentali pentru
actiunile sale impotriva comunistilor si sovieticilor. Mihai se
logodeste cu Ana de Bourbon-Parma, cu care se va casatori un an mai
tarziu, in exil. Comunistii sperau ca Mihai nu se va mai intoarce in
tara, Insa Regele revine in Romania, anuntand guvernul si de intentile
sale de a se casatori. Toate acestea duc la precipitarea evenimentelor.
• 30 decembrie 1947 - Palatul Regal este inconjurat
de trupe
sovietice si unitati romane fidele comunistilor. Sub santaj si
amenintarea cu pistolul din partea lui Petru Groza, Regele este nevoit
sa abdice. Comunistii proclama Republica Populara.
• 3 ianuarie 1948 - Regele paraseste Romania cu
trenul, alaturi de mama sa si de cativa apropiati.
• martie 1948 - Regele Mihai declara la Londra ca
abdicarea sa a
fost obtinuta prin forta si in consecinta este nula. Ca urmare a
acestor declaratii, guvernul comunist retrage cetatenia romana Regelui
si membrilor Familiei Regale. Sunt confiscate toate proprietatile
regale.
• 1948-1989 - Dupa ce a locuit o vreme in Anglia,
Mihai se
stabileste in Elvetia, la Versoix. De aici va superviza activitatea
Comitetului National Roman, principala organizatie a exilului roman,
condus de Nicolae Radescu, fostul prim ministru si ulterior de C.
Visoianu, fost ministru de externe. In fiecare an Regele Mihai
transmite Mesaje catre tara si tine legaturile cu refugiatii care vin
din Romania.
• 22 decembrie 1989 - Dictatorul Nicolae Ceausescu
este inlaturat de
la putere in urma revoltei populare de la Timisoara si apoi din
Bucuresti si din alte orase. Puterea este preluata de un grup de
comunisti condus de Ion Iliescu.
• ianuarie 1990 - Regele Mihai solicita organelor
provizorii ale
puterii reinstaurarea constitutiei democratice din 1923. Acestea refuza
si ii interzic Regelui sa se intoarca in tara cu ocazia Pastelui.
• 20 mai 1990 - Alegeri in urma carora Iliescu se
legitimeaza ca
presedinte, iar guvernul este condus in continuare de Petre Roman.
• 24 decembrie 1990 - Dupa ce initial Regelui i se
permite sa intre
in Romania, guvernul condus de Iliescu si Roman organizeaza o ambuscada
pe autostrada Bucuresti Pitesti. Regele Mihai este ridicat de catre
trupe de politie inarmate si dus la Otopeni de unde este expulzat.
• 23 aprilie 1992 - Regele Mihai revine cu ocazia
Pastelui in
Romania. Este intampinat (conform CNN) de peste un milion de romani. In
urma acestei primiri triumfale, puterea de la Bucuresti interzice orice
alta vizita a Regelui in tara, de teama popularitatii in crestere a
opozitiei democratice si a monarhiei.
• septembire 1992 - alegeri castigate din nou de
carte Ion Iliescu si FSN.
• 11 noiembrie 1995 - Moare Corneliu Coposu,
creatorul unificarii
opozitiei democrate, fost secretar al lui Iuliu Maniu pana in 1947, si
fost detinut politic cu 17 ani petrecuti in inchisorile comuniste,
presedinte al Partidului National Taranesc Crestin Democrat. Corneliu
Coposu a fost unul din prinicipalii apropiati si colaboratori ai
Regelui Mihai.
• 1992-1996 - Regelui i se interzice sistematic sa
revina in tara.
• 17 noiembrie 1996 - Turul doi al alegerilor
prezidentiale il aduce
la putere pe Emil Constantinescu. Alegerile parlamentare au fost
castigate de CDR, formatiunea infiintata de Corneliu Coposu.
• 28 februarie1997 - Regele Mihai revine din exil,
reprimind un
pasaport romanesc. Regele este intampinat de zeci de mii de romani cu
ocazia calatoriilor sale prin tara.
• martie-mai 1997 - Regele Mihai sustine in tarile
occidentale cauza Romaniei in privinta intrarii in NATO.
• Regele doreste sa se restabileasca in Romania, desi
nu a primit
inapoi nici una din proprietatile pe care le-a avut in tara.
Nota:
1. Datele pana la anul 1918 inclusiv, sunt consemnate conform
calendarului iulian, in vigoare in Romania acelei perioade. Dupa 1918
datele apar conform calendarului gregorian, corespunzand datelor din
Europa occidentala.
2. Cronologia se bazeaza pe cartile "Istoria Romanilor de la origini
pana in prezent" de Vlad Georgescu, ed. Humanitas, Bucuresti 1992 si
"Monarhia in Romania 1866-1947" de Ioan Scurtu, ed. Danubius, Bucuresti
1991, si pe presa romana de dupa 1989.
|
Referat oferit de www.ReferateOk.ro |
|