Romanitatea romana
Categoria: Referat
Istorie
Descriere:
Mai încet s-a desfăşurat procesul de romanizare la sate. Aici dacii
formau majoritatea poporului. Cu vremea însă, au început să se aÅŸeze ÅŸi
romanii în sate. Venea câte un colonist, îÅŸi făcea o aÅŸezare sau o
villa, împrejurul căreia se ridicau alte aÅŸezări ale muncitorilor, până
ce villa ajungea un adevărat vicus sau pagus, adică un sat care purta,
de cele mai multe ori, numele întemeietorului... |
|
|
1
Romanitatea romana
Romanizarea poporului geto _getilor reprezinta procesul istoric complex
si indelungat prin care un popor cucerit de romani invata limba
Latina si preia obiceiurile si cultura romana .
Etapele romanizarii:
Cucerirea Daciei a fost pregătita de o serie de masuri cu
caracter militar si administrativ care a făcut posibila transformarea
acesteia in provincie romana.
Procesul de romanizare a avut loc in trei etape:
Prima fiind cea preliminară 102. cand Dacia pierdea BANATUL, OLTENIA si
o parte din MUNTENIA
A doua faza este romanizarea propriu-zisa care s-a făcut masiv.La
11 august 106 dacia este proclamata provincie romana cu capitala la
Ulpia Traiana Sarmizegetusa . Romanizarea are loc nu numai in Dacia ,
ci si in Moesia care cuprindea si Dobrogea cucerita de romani in anul
46 d Hr.
A treia etapa este după 271, după retragerea aureliană. Pe
teritoriul Daciei a rămas o populaţie puternic si ireversibil
romanizata iar la sud de Dunăre s-au retras doar armata si
administraţia.
Factorii romanizarii
Procesul de romanizare a început cu oraşele, unde romanii predominau .
În relaţiile cu administraţia, cu armata, cu coloniştii, dacii au
început a desprinde limba latină. Negustorii şi meşteşugarii erau
profesional obligaţi să invete limba latina . Altfel, n-ar fi putut
să-şi continue afacerile. Administratia Daciei era condusa dupa modelul
roman fiind impartita in provincii condusa de prefecti vorbitori de
limba latina.Se mai adaugă şi moda, spiritul de imitaţie care, în toate
vremurile şi la toate popoarele, a găsit adepţi.
Mai încet s-a desfăşurat procesul de romanizare la sate. Aici dacii
formau majoritatea poporului. Cu vremea însă, au început să se
aşeze şi romanii în sate. Venea câte un colonist, îşi făcea o aşezare
sau o villa, împrejurul căreia se ridicau alte aşezări ale
muncitorilor, până ce villa ajungea un adevărat vicus sau pagus, adică
un sat care purta, de cele mai multe ori, numele întemeietorului.
Muncitorii daci care lucrau pe moşiile acestor colonişti, au început să
înveţe limba latină. Le folosea şi pentru a se înţelege cu
autorităţile, cu perceptorii, cu funcţionarii administrativi, cu toţi
cei care reprezentau statul. Un rol important l-au avut si veteranii
care dupa terminarea stagiului de 25 de ani primeau cetatenie romana
,un lot de pamant si o suma de bani ,isi intemeiau pe teritoriul Daciei
familii mixte si romaneau in provincie.
1
Crestinismul s-a raspandit in spatiul Carpato-Danubiano-Pontic din sec
IV in limba latina.In 313 Constantin cel Mare ridica
crestinismul la
rang de religie de stat,fara a interzice celelalte culte pagane.
Prima dovada crestina este DONARIUL de la BIERTNAM cu inscriptzia ,,EGO
ZENO VIUS VOTUM POSUI”
La Histria sec IV intalnim o inscriptzie despre un decebalus crestinat
si ca prima Basilica crestina se afla la Niculitel.
Crestinismul s-a raspandit in Dacia latina,unele dintre cuvintele
latine sunt : basilica=biserica , domine-deus = Dumnezeu ,
cristiamus-crestini , domenica = Duminica , crux = cruce , augetus =
inger.
Poporul roman si limba romana s-a format intr-un process istoric de
lunga durata care reprezinta etnogeneza.
Etnogeneza (din greacă, etnos înseamnă "popor",
genesis - "naştere"),
Limba romana este formata dintr-un :
Strat dacic in ansamblul său, acest fond de cuvinte –
substantive,
adjective, verbe, adverbe – denumesc o mare diversitate de obiecte,
stări, fapte acţiuni, fenomene. Aceşti termeni privesc o arie foarte
largă, începând cu corpul omenesc (buză, ceafă, grumaz, guşă), cu
familia (copil, prunc, zestre), cu locuinţa (vatră, cătun), cu
îndeletnicirile agricole, păstoreşti, viticole şi piscicole (mazăre,
ţarină, baci, mânz, strungă, ţarc, urdă, butuc, curpen, strugure,
baltă, gard), cu mediul fizic (măgură, mal), cu flora (brad, copac), cu
fauna (balaur, barză, mistreţ, şopârlă, viezure). S-au mai păstrat:
nume de ape (Dunărea = Dunaris, Someşul = Samus, Oltul = Aluta, Mureşul
= Maris); nume de oraşe (Apulum = Alba-Iulia, Drobeta = Drobeta
Turnu-Severin, Napoca = Cluj-Napoca, Potaisa = Turda).
Pentru toate categoriile esenţiale ale vieţii omeneşti întrebuinţăm
termeni dintr-un substrat latin
Exemple: om – homo, părinte – parentem, fiu – filius, frate – frater,
socru – socer. Multe din însuşirile trupeşti şi sufleteşti: bun –
bonus, frumos – formosus, tânăr – tener, batrân – veteranus.
Îndeletniciri precum şi cereale: a ara – arare, a semăna – seminare, a
secera – sicilare, grâu – granum, secară – secale, spic – spicum, paie
– palea. Unelte: furcă – furca, jug – jugum. În viticultură: vie –
vinea, viţă – vitea, vin – vinum. Mulţi pomi fructiferi: măr – melum,
păr – pirus, piersic – persicus, gutui – cutoneus, prun – prunus. Alţi
termeni: oaie – ovem, vacă – vacca, taur – taurus, cal – caballus,
staul – stabulum, caş – caseum, săgeată – sagitta, cetate – civitas,
domn – dominus.
Slavii au influentat într-o anumită măsură etnogeneza românilor,
alcătuind adstratul (sau suprastratul) procesului de desăvârşire în
constituirea neamului românesc (secolele VI-IX). Slavii, fiind
agricultori şi crescători ^de animale sedentari, au convieţuit mai
îndelungat cu autohtonii, lăsând în limba română cuvinte de origine
slavă (plug, prieten, drag, iubire etc.), care denotă multiple contacte
umane.
|
Referat oferit de www.ReferateOk.ro |
|