Nicolae Milescu
Categoria: Referat
Istorie
Descriere:
Contemporan cu Miron Costin ÅŸi cu Dosoftei, Nicolae Milescu este una din
personalităţile de seamă ale secolului al XVII-lea, cărturar, diplomat,
teolog, istoric, geograf, etnograf, filolog, scriitor, memorialist mai
ales, de circulaÅ£ie mondială. După propria-i mărturisire s-a născut în
1636 la moÅŸia MicleÅŸti lângă Vaslui, ca fiu al unui boier Gavril,
originar din Peloponez... |
|
|
1
Nicolae Milescu Spatarul
Nicolae Milescu, cunoscut şi ca Nicolae Milescu Spătarul (n. 1636, la
Micleşti, judetul Vaslui- d. 1708)
Nicolae Milescu
Contemporan cu Miron Costin şi cu Dosoftei, Nicolae Milescu este una
din personalităţile de seamă ale secolului al XVII-lea, cărturar,
diplomat, teolog, istoric, geograf, etnograf, filolog, scriitor,
memorialist mai ales, de circulaţie mondială. După propria-i
mărturisire s-a născut în 1636 la moşia Micleşti lângă Vaslui, ca fiu
al unui boier Gavril, originar din Peloponez.A studiat istoria,
teologia şi filosofia la Şcoala Patriarhiei din Constantinopole cu
profesori vestiţi ca Gabriel Vlasios şi Ion Cariofilis, învăţând
limbile: latină, elenă, slavonă, turcă şi neogreacă.
La 17 ani îl găsim grămătic la curtea domnitorului Gheorghe Ştefan, în
Moldova. În 1655 îl însoţeşte pe Gheorghe Ştefan în Ţara Românească,
descoperind, în trecere pe la Mănăstirea Neamţ, importante documente
legate de domnia lui Alexandru cel Bun. În 1659, noul domn moldovean,
Gheorghe Ghica, îi acordă rangul de spătar. În acelaşi an, la 20
noiembrie, îl urmează pe Gheorghe Ghica în Ţara Românească (acesta
venind la domnie ca urmaş al lui Mihnea al-II-lea.) Aici este numit
mare spătar. În 1660 Nicolae Milescu trece în Moldova unde domnea
Ştefăniţă Lupu. După unele mărturisiri reiese că în acest an a fost
pedepsit, pentru uneltire împotriva domniei, cu tăierea nasului.
La 10 ianuarie 1661 termină de tradus din greceşte Catehismul ortodox
al patriarhului Afanasie al Alexandriei, "Carte cu multe întrebări,
foarte de folos, pentru multe treburi ale credinţei noastre", în care
afirmă originea latină a creştinismului la noi şi latinitatea limbii
române. În 1664, aflat la Constantinipol, traduce din "elineşte"
folosind, se pare, şi vechi versuri slavone, "Vechiul Testament" şi
scrierea filosofică "Despre singurul ţiitoru gând" (Tratatul despre
raţiunea dominantă) în 1671, ianuarie. Această dată îl găseşte pe
Nicolae Milescu la Constantinopol. Este recomandat ţarului Alexei
Mihailovici de Mitropolitul Dosoftei al Ierusalimului ca bun teolog şi
poligot. Este primit la curtea ţarului, la Departamentul solilor, ca
interpret de greacă, latină şi română. În 1672, Nicolae Milescu scrie
din porunca ţarului un "Aritmologhion" în limba slavonă şi o "povestire
despre Sibile" (Cartea Sibilelor).
Dar faima lui europeană i-a venit de la misiunea încredinţată în 1675
de ţarul Alexei Mihailovici de a conduce o împortantă solie în China,
soldată pe plan diplomatic, literar şi ştiinţific cu trei scrieri de o
excepţională însemnătate în cadrul cel mai larg al contactelor dintre
Europa şi Asia: "Cartea în care e descrisă călătoria prin Siberia, din
oraşul Tobolsc până la hotarul Chinei", "Raportul soliei în China" şi
"Descrierea Chinei", care au atras atenţia nu numai autorităţilor,
savanţilor şi literaţilor ruşi, ci şi a lumii ştiinţifice europene. De
altfel aceste lucrări îl aşează pe Nicolae Milescu între marii
etnografi ai lumii şi între pionierii sinologiei.
Opera lui nu este numai jurnalul plin de peripeţii al unei ambasade
trimise în misiune diplomatică în China, ci este în acelaşi timp o
carte modernă de explorare ştiinţifică a unor ţinuturi până atunci mai
puţin cunoscute europenilor . Călătorind pe drumuri necunoscute,
printre popoare şi rase diferite, vâslind pe râuri pe care nu mai
vâslise nici un european până la el, curiozitatea, veşnic trează a
acestui moldovean din sec. al XVIII-lea, se opreşte asupra
configuraţiei solului descris în amănunţime, râurilor pe care le
străbate; notează aspectul particular al munţilor, face măsurători
topografice. Privirea lui iscoditoare a prins şi viaţa specific
omenească pe care o trăiesc popoarele aşa de diferite ca înfăţişare:
ocupaţia, armele, manifestările religioase, superstiţiile. În 1708,
Nicolae Milescu Spătarul moare , în vârstă de 72 de ani, lăsând
posterităţii multiple dovezi ale prodigioasei sale personalităţi.
Surse de informare: Ion Neculce: “O sama de cuvinte”;
Internet.
|
Referat oferit de www.ReferateOk.ro |
|