Batalia din Ardeni
Categoria: Referat
Istorie
Descriere:
Ultima ofensiva se soldase cu marea infrangere de la
Kursk-Orel-Belgorod, infrangere prin care Wermacht-ul cedase definitiv
initiativa pe frontul de est. Coplesite numeric atat la vest cat si la
est, armatele germane nu pareau a mai fi capabile de o ofensiva de
amploare. Factorul surpriza avea sa fie una din principalele
caracteristici ale bataliei din Ardeni... |
|
|
1
Batalia din Ardeni
CUPRINS
1. Introducere
2. Armamentul
2.1. Wehrmacht
2.2. Aliati
3. Comandantii
4. Planul ofensivei
5. Sangele Ardenilor
6. Cauzele infrangerii germane
1. INTRODUCERE
In toamna lui 1944, trupele germane se
cofruntau cu o situatie disperata. Luptand pe un front intins pe mii de
km. si aflandu-se in razboi cu aproape toate statele lumii , Wermachtul
era obligat la o defensiva continua, incepand cu 1943. Kriegsmarine si
Luftwaffe erau complet infrante iar armata de uscat suferea infrangeri
pe toate fronturile. Nefiind in stare sa obtina victorii defensive ca
la Stalingrad ori Kursk, strategii germani apeleaza la ultima solutie :
ofensiva. Avand inca in memorie rasunatoarele victorii din 1939-1940,
Hitler joaca ultima carte pe mana blitzkrieg-ului, tactica preferata a
masinii de razboi germane.
Ultima ofensiva se soldase cu marea infrangere de la
Kursk-Orel-Belgorod, infrangere prin care Wermacht-ul cedase definitiv
initiativa pe frontul de est. Coplesite numeric atat la vest cat si la
est, armatele germane nu pareau a mai fi capabile de o ofensiva de
amploare. Factorul surpriza avea sa fie una din principalele
caracteristici ale bataliei din Ardeni.
Decizia ofensivei a fost luata de Hitler la 26 septembrie
1944. Intr-o discutie cu Jodl, acesta spune : “Situatia noastra este
disperata. Nu avem nimic de castigat ramanand in defensiva.” Planul
Fuhrerului prevede o ofensiva ca in ’40, cu trecerea Meusei intre Namur
si Liege si apoi o actiune spre nord, pana la Bruxelles si Anvers.
Tinta finala era deci portul Anvers, vital pentru aprovizionarea aliata.
La jumatatea lui octombrie, Hitler ii convoaca pe
comandantii frontului de vest, maresalii Von Rundstedt si Model, pe
care-i pune la curent cu planurile ofensivei. Desi acestia se pronunta
categoric impotriva actiunii, aratand ca nu dispun de aviatie si ca
trupele disponibile nu ajung nici macar pentru o ofensiva limitata, nu
mai este nimic de facut : Hitler luase decizia. Ofensiva va incepe pe
15/16 decembrie si va fi declansata de Grupul de Armate B. Comanda
generala a operatiunii este incredintata maresalului von Rundstedt.
2.ARMAMENTUL
2.1) Wehrmacht
Infanteria – Dupa ’43, calitatea infanteriei germane avea
sa scada serios, armatele decimate nu mai pot fi inlocuite cu
contingente de aceeasi valoare, asa ca Inaltul Comandament German este
silit sa recurga la recrutari masive, luand astfel nastere Diviziile de
Volksgreadieri. Aceste divizii mediocru echipate si prost instruite vor
forma grosul infanteriei germane in batalia din Ardeni. Restul
infanteriei este intr-adevar de elita : trupe veterane echipate cu arme
noi cum ar fi mitraliera MG-42 si arma antitanc Faustpatronen. Oricum,
in ansamblu, infanteria germana este inferioara celei aliate.
Artileria – Artileria de care dispuneau germanii era putin
numeroasa insa redutabila. Pe langa tunurile “clasice” de 105, 150 si
170 mm, Wermachtul mai avea si tunuri de asalt mobile cum ar fi Hummel,
Wespe sau SIG 38M. Acestea erau tunuri de 105 sau 150 mm montate pe
sasiul tancurilor mai vechi. Aceasta ducea la o arma teribila, care pe
langa putere de foc si blindaj, dispunea si de o excelenta mobilitate,
ideala pentru ofensiva.
Tancurile – Tancurile erau punctul forte al armatei
germane. Nici un tanc aliat nu se putea masura cu puternicele Tiger 2,
Panther G sau cu antitancul JagdTiger. Pe langa acestea, nemtii aveau
in dotare si modele mai vechi ca P IVH, Panther A, Panther D, Tiger I
sau antitancurile Elephant, Nashorn, Hertzer, JagdPanther, toate
redutabile. Bine organizate si echipate, diviziile germane de “Panzere”
reprezentau o remarcabila forta de soc.
Aviatia – Luftwaffe fusese practic eliminata de pe cer
odata cu debarcarea din Normandia. Totusi, toate fortele ei vor fi
concentrate in aceasta batalie decisiva. Oricum, net inferioara
numeric, aviatia germana nu putea spera sa sprijine ofensiva terestra
prin bombardamente. Avioanele germane aveau sa incerce ca macar sa-si
protejeze propriile trupe de bombardamentele inamice.
2.2) Aliati
Infanterie – Numeroasa si foarte bine inarmata si
aprovizionata, infanteria aliata suferea numai printr-o oarecare lipsa
de experienta. Totusi, infanteria avea sa fie cea mai importanta arma a
aliatilor in aceasta faimoasa batalie.
Artileria – Aliatii aveau tunuri de 105 si 155 mm, la fel
ca germanii. De calibru mai mic decat cea germana, artileria aliata era
in schimb mult mai numeroasa.
Tancurile – Tancurile erau marea problema a armatei
aliate. Nici un tanc englez sau american, in special modelul principal
Sherman III, nu putea invinge intr-o confruntare directa cu tancurile
germane. In zona Ardenilor existau chiar tancuri complet depasite, cum
ar fi Stuart sau Churchill II. Numai tancul britaic Firefly, dispunand
de un tun puternic insa insuficient blindat, se putea opune cu oarecare
succes Panzerelor.
Aviatia – Aviatia aliata era cea mai eficace arma a
acestora. Avioanele engleze Spitfire XIV, Hurricane VI ,Mosquito IV,
Typhoon sau cele americane P47 Thunderbolt, P38 Lightning, P51 Mustang,
B17 FF, B24 Marauder, B29 SFF reprezentau o forta in stare sa schimbe
soarta unei batalii. Atacand in grupuri mari si dispunand de cantitati
enorme de munitie, aviatia aliata avea doua roluri : tactic si
strategic.
Rolul tactic : distrugere de tancuri, tunuri, etc
Rolul strategic : dezorganizarea spatelui frontului inamic
(trenuri, depozite de munitii, uzine, drumuri, poduri, gari)
3. COMANDANTII
Karl Rudolf Gerd von Rundstedt, nascut in 1875, a fost
unul dintre cei mai importanti comandanti germani in al II-lea razboi
mondial. Membru al unei vechi familii aristocratice prusace, ofiter de
stat major in primul razboi mondial, von Rundstedt avea 69 de ani.
Vazuse totul, cunoscuse totul, trecuse prin toate furtunile. Comandant
in 1932 al corpului de armata care ocupa Berlinul, asistase pasiv la
ascensiunea lui Hitler : politica nu este treaba militarilor. In 1938
se opune invadarii Cehoslovaciei si indepartarii unor generali
capabili, fiind trecut in rezerva. In 1939 este rechemat si comanda o
parte din armatele care invadeaza Polonia. In mai 1940, trupele conduse
de el rup frontul la Sedan, provocand Frantei cea mai mare infrangere
din istoria sa. Un an mai tarziu ajunge pana la Rostov in fruntea
Grupului de Armate Sud, moment in care ii propune lui Hitler o
retragere strategica datorata apropierii iernii. Ca rezultat, este din
nou trecut in rezerva. Rechemat pentru a doua oara in martie 1942 este
numit comandant al frontului de Vest. In iunie 1944 este din nou
inlaturat pentru ca isi exprimase neincrederea in victoria finala a
Germaniei. Peste cateva luni, Hitler realizeaza greseala facuta si il
numeste din nou comandant in Vest. Von Rundstedt, cel mai capabil
strateg german (alaturi de Erich Von Manstein si Erwin Rommel) este cel
care va comanda ofensiva din Ardeni.
Walter Model a fost al doilea comandant german al
ofensivei. Scurt, indesat, cu alura de buldog, nazist incoruptibil,
Model este unul dintre preferatii lui Hitler. Indraznet si grabit in
ofensiva, fara sa tina seama de pierderi, Model era omul potrivit
pentru blitzkrieg, desi incapacitatea sa organizatorica si logistica
devenise legendara. La inceput general de divizie, apoi comandant de
armata, Model fusese numit in final maresal al unui grup de armate in
est. Luase parte la multe batalii importante, inclusiv infrangerea de
la Kursk. In 1944 opreste pe Vistula marea ofensiva de vara a rusilor.
Numit la 31 iunie comandant in vest, va lua parte la Batalia din Ardeni
ca sef al Grupului de armate B.
1
Dwight David Eisenhower , nascut in 1890, a fost principalul comandant
aliat in timpul razboiului. A luat parte la primul razboi mondial,
organizand prima unitate americana de tancuri. Desi in 1941 se gandea
serios sa se retraga din armata pentru o alta meserie, ascensiunea sa
va fi uluitoare. In iulie 1942 este numit la comanda trupelor aliate
care debarca in Africa de Nord (operatiunea Torch). Succesul obtinut il
promoveaza in functia de Comandant Suprem al trupelor aliate (decembrie
1943), functie in care va ramane pana la sfarsitul razboiului. Excelent
organizator, Eisenhower era insa un strateg foarte slab, de aceea nu a
comandat niciodata in mod efectiv trupele americane. A coordonat
fortele aliate si in Ardeni.
George Patton. General american, asemanator in toate
privintele cu
Walter Model. Deviza sa era : “Trebuie sa atacam si sa atacam pana la
epuizare, si apoi sa atacam din nou.” Foatre impulsiv si hotarat,
Patton a comandat toate ofensivele blindate americane, inclusiv pe cea
care a dus la respingerea ofensivei din Ardeni.
Nelson Omar Bradley. General american, colaborator
apropiat al lui
Eisenhower, l-a urmat peste tot pe acesta. In 1944 este numit comandant
general al trupelor americane din Europa. A coordonat armatele din
Ardeni pe toata durata bataliei.
4. PLANUL OFENSIVEI
Planurile germane preveduau ca ofensiva sa se declanseze
pe 16
decembrie. Grupul de armate B al lui Model, format din Armata a 6-a
Panzer SS a lui Sepp Dietrich, Armata a 5-a Panzer a lui Manteuffel si
Armata a 7-a infanterie (Von Brandemburger), in total 29 divizii, din
care 12 blindate (Eisenhower citeaza 24 divizii din care 10 blindate),
se va confrunta cu 8 divizii (1 blindata) conduse de Bradley. Alte doua
operatiuni sunt organizate in sprijinul ofensivei : un desant aerian
(1200 parasutisti sub comanda lt-col Von der Heydte) si o infiltrare in
spatele liniilor inamice cu scopul de a ocupa 3 poduri peste Meuse
(Brigada 150 blindate a lui Otto Skorzenny). Obiectivul lui Manteuffel
– Anvers. Obiectivul lui Dietrich – Liege. Obiectiv general –
distrugerea unei treimi din diviziile aliate din vest.
5. SANGELE ARDENILOR
Marea padure a Ardenilor este una dintre cele mai
misterioase din
lume. Ea acopera un platou intins taiat de vai si torente si presarat
cu rape. Putinele sate sunt mici si insirate pe varfurile colinelor.
Drumurile sunt proaste si aproape impracticabile iarna. Pare a fi cel
mai prost loc pentru declansarea unei ofensive motorizate.
In noaptea dintre 15-16 dec. 1944, putinii locuitori ai
satelor din
Ardeni aud zgomotul infundat al unor formatii de avioane care zburau
incet de la est la vest. De data asta nu era insa vorba de bombardiere
americane ci de avioane germane, din cele care transportau parasutisti.
La 5.30 dimineata, pe ceata si fara proiectoare, Model ataca pe un
front de 140 km. Tancurile grele trec liniile americane in timp ce mii
de tunuri pulverizeaza spatele frontului. Operatiunea “Wacht am Rhein”
(Straja la Rin) fusese declansata.
Pentru inceput, inaintarea este destul de lenta. Dietrich
si
Manteuffel nu-si ating la timp obiectivele fixate. Parasutistii germani
sunt lansati gresit, nu se pot regrupa si sunt capturati fara lupta.
Totusi in unele zone se obtin succese insemnate. Pe 19 decembrie
divizia 101 parasutisti este incercuita la Bastogne. Divizia 1 Panzer
SS ajunge la 40 km de Liege. La 21 decembrie sunt cucerite Saint-Vith,
Saint-Hubert, Libramont si Rochefort. Bastogne rezista cu incapatanare,
in schimb germanii inainteaza in toate directiile. Vremea proasta ii
lipseste pe americani de puternica lor aviatie. Pe 22 decembrie un tanc
german din varful avangardei ajunge la Dinant, atingand fluviul Meuse.
Va fi singurul. Pentru moment, in ciuda puternicelor atacuri germane in
zona Malmedy-Stavelot si asupra orasului Bastogne, frontul se
stabilizeaza.
Intr-adevar, strategii aliati isi revenisera in sfarsit
din socul
surprizei. Desi in “Cruciada in Europa”, Eisenhower incearca sa ne
convinga ca lucrurile au stat altfel, la un moment dat recunoaste : “Ar
fi stupid si fals sa pretind ca prima saptamana a ofensivei din Ardeni
nu ar fi provocat o stare de tensiune si ingrijorare in randul fortelor
aliate, la toate treptele ierarhice.” Maresalul sovietic Jukov
intareste aceasta afirmatie in memoriile sale : “Din zgarcitele lor
relatari rezulta totusi ca lovitura executata de trupelegermane in
Ardeni a constituit o surpriza pentru statul major al Inaltului
Comandament Aliat si pentru comandamentul Grupului 12 de armate al
generalului Bradley.” La 22 decembrie, data la care tancurile germane
se opresc din lipsa de combustibil, aliatii au reusit sa aduca
suficiente intariri pentru a prelua superioritatea numerica.
In dimineata zilei de 23 decembrie, Von Rundstedt primeste
stirea ca
cerul se inseninase pe toata lungimea frontului si ca mii de avioane
aliate se afla deja in aer. Drumuri, poduri si convoaie de
aprovizionare sunt distruse. Totul este pierdut. Combustibilul nu va
ajunge niciodata la tancuri. A doua zi, multi comandanti germani care
credeau ca merg spre victorie primesc in locul cisternelor cu benzina
ordinul stupefiant de a distruge vehiculele ramase fara carburant si de
a incepe retragerea in grupuri spre est. In acest timp, aliatii ataca.
Corpul 3 blindat american condus de Patton este primul
care
declanseaza contraofensiva si, pe 26 dec., ajunge la Bastogne si rupe
incercuirea germana. Diviziile Wermacht-ului se retrag lent pe toata
lungimea frontului, macinate de bombardamente aeriene. Vanatoarea
germana nu reactioneaza.
Totusi, in dimineata de 1 ianuarie 1945, Luftwaffe
incearca marea
lovitura, concomitent cu o diversiune terestra in Alsacia (atacul a 8
divizii spre Strasbourg). In zori 1035 de aparate germane de vanatoare
ataca 27 de aerodroame aliate. Aliatii pierd cca. 800 de avioane,
nemtii in jur de 300, insa Luftwaffe si-a consumat tot combustibilul in
aceasta actiune si nu va putea specula victoria obtinuta.
Cat despre operatiunea speciala a lui Skorzenny, aceasta
nu va mai
fi pusa in aplicare. Cateva batalioane de nemti deghizati in americani
patrund in spatele liniilor inamice cu scopul de a captura intacte
podurile de peste Meuse. Cum insa nemtii nu vor ajunge niciodata la
fluviu, oamenii lui Skorzenny se vor multumi cu mici diversiuni :
taierea cablurilor telefonice, sabotaje, plantarea unor indicatoare
gresite, dezinformarea inamicului. Efectul va fi mai mult psihologic
(multi americani autentici sunt aruncati in puscarie crezandu-se ca
sunt nemti deghizati).
La 30 ianuarie 1945, dupa o retragere lenta si
costisitoare pentru
ambele parti, trupele germane revin pe pozitiile de plecare. Ofensiva
din Ardeni se incheie cu un esec. Hitler a pierdut ultima carte
castigatoare.
6. CAUZELE INFRANGERII GERMANE
Printre cauzele infrangerii germane se numara :
- proasta aprovizionare cu combustibil si munitii
- moralul scazut al trupelor
- activitatea aviatiei aliate
- incapacitatea unor comandanti (de exemplu generalul
Von Bayerlein, cel care a condus asediul orasului Bastogne)
|
Referat oferit de www.ReferateOk.ro |
|