1
HITLER SI
NAZISMUL
Promitand
refacerea puterii Germaniei, Adolf Hitler si Partidul Nazist au impus
un regim
dictatorial. Politica indrazneata si lipsita de scupule a lui Hitler a
avut
cateva succese, dar a aimpins Europa in razboi.
Dupa infrangerea
Germaniei in Primul Razboi Mondial, aliatii victoriosi au obligat-o sa
accepte
conditii umilitoare, pe care le-au redactat in detaliu la Versailles,
in
Franta. Germania a pierdut teritorii intinse, ii era interzis sa se
reinarmeze
si i s-a impus sa plateasca sume enorme de bani pentru presupusa vina a
declansarii razboiului.
Germania in haos
Aliatii au
ptretins intotdeauna ca lupta impotriva Kaiserului si a sistemului
imperial
german si nu impotriva poporului german. Dar, desi Kaiserul abdicase si
Germania devenise o republica democratica, germanilor le erau impuse
aceleasi
conditii dure si razbunatoare. In consecinta, noua replica si-a inceput
existenta cu dezavantaje importante. In primii ani dupa razboi,
conditiile din Germania
erau haotice, iar supravietuirea republicii nu era sigura. Dispute si
lupte
repetate au avut loc intre comunisti si grupurile nationaliste de
extrema
dreapta. Atata extrema stanga, cat si extrema drapta doreau sa impuna
regimuri
nedemocratice.
Un adin zonele in care disputa s-a dus cu mare
inversunare a
fost Bavaria, cu speranta de a dobandi putere sau de a-i obliga pe
conservatori
sa declanseze o revolta impotriva republicii. O astfel de grupare era
cea
national socialista, sau Partidul Nazist in frunte cu Adolf Hitler,
viitorul
dictator al Germaniei.
Partidul Nazist
Hitler era de
fapt austriac si nu german. Fiul unui perceptor, era inteligent, dar
indisciplinat, nedescurcandu-se la scoala, esuand in toate ambitiile
sale
artistice, traind de pe o zi pe alta in cartierele sarace ale Vienei.
Dupa ce
s-a mutat in 1913 in capitala bavareze Munchen, s-a oferit voluntar in
armata
germana, cand a izbugnit Primul Razboi Mondial, pe care a servit-o cu
devotament. Capitularea Germaniei a insemnat o lovitura
teribila pentru
el, dar s-a autoconvins repede ca armata germana nu a fost infranta, ci
tradata
– “injunghiata pe la spate” de evrei, socialisti, comunisti, precum si
de alte
grupuri “straine”.
Reintorcandu-se la Munchen, dupa razboi, Hitler
s-a alaturat
Partidului Muncitorilor Germani, de extrema dreapta. Abilitatile sale
politice
si talentul remarcabil de orator l-au facut in curand conducatorul
partidului
(Fuhrere), pe care l-a transformat intr-o organizatie de tip fascist,
preluand
multe idei de la liderul fascist italian, Benito Mussolini. Partidul
sau a fost
redenumit Partidul Muncitoresc National Socialist German. Au fost
adoptate
unele simboluri, cum ar fi svastica. Miscarea nazista era intensificata
cu
ajutorul steagurilor, marsurilor si paradelor cu torte aprinse. Partidul
a format o aripa militara, camasile brune SA, care operau in calitate
de armata
privata, interventiile sale publice si
tacticile violente la intalnirile publice contribuind la crearea unei
atmosfere
explozive, favorabile extremismului politic.
Puterea Fuhrer-ului
Sub conducerea
lui Hitler, nazismul a devenit o forta importanta in politica bavareza.
Insa,
cand a venit vremea sa actioneze impotrica republicii, partidul nu era
inca
destul de puternic pentru a face singur
acest lucru, formandu-se in cele din urma o coalitie de grupuri de
extrema
dreapta. Aceasta s-a intamplat in dezastruosul an 1923, cand francezii
au cupat
centrul industrial german, zona Ruhr, pentru neplata datoriilor, iar o
inflatie
rapida a micsorat rapid valoarea monedei germane, spulberand
majoritatea
economiilor populatiei. Hitler si aliatii sai au vrut sa profite de
acest
moment pentru a declansa o revolta, insa politia din Munchen a stat pe
pozitii
si a deschis focul, iar incercarea acestora a esuat.
Deoarece
autoritatile bavareze aveau o simpatie secreta fata de ideile lui
Hitler,
acesta a primit doar o sentinta usoara, facand o impresie foarte buna
in timpul
dicursurilor sale in salile de judecata; insa la eliberarea sa, in
1924,
perspectivele pentru Partidul Nazist erau descurajante. Germania isi
revenea de
pe urma crizei, iar sfarsitul anului 1924 s-a dovedit a fi o
perioadaoptimista
in care imprumuturile acordate de americani au incurajat prosperitatea
Germaniei; vechiul antagonism dintre Franta si Germania parea sa
inceteze.
Republica a fost acceptata, fiind improbabil ca oamenii sa voteze in
favoarea
unui nationalism extrem, abandonand astfel ideile neobisnuite ale lui
Hitler.
Acetse idei au
fost elaborate in cartea lui Hitler, Mein Kampf (Lupta Mea), pe care a
dictat-o
secretarului sau Rudolf Hess, in timp ce se afla la inchisoare. Cum era
de
asteptat, Hitler voia sa distruga prevederile de la Versailles, sa-i
zdrobeasca
pe comunisti si pe socialisti si sa faca din Germania o tara puternica.
Acesta,
insa, era doar preludiul unei viziuni sinistre mai largi, inspirata din
politica rasista bizara a lui Hitelr. El considera ca istoria
reprezenta mai
intai de toate o lupta pe viata si pe
moarte intre rase, desfasurata fara mila sau sentimente, si incare
folosirea
fortei sau minciuna sunt justificate. Germanii erau considerati neamul
cel mai
mare si mai pur – o rasa ariana de verf, superioara tuturor celorlalte.
Arienii
erau inconurati de dusmani – evreii, care voiau sa-i corupa si sa-i
domine – si
nu isi asigurasera inca propria suveranitate asupra raselor
“inferioare”, cum
ar fi slavii, care populau cea mai mare parte a Europei de Est. Prin
urmare,
evreii trebuiau eliminati, insa nu se stia inca evident cum dorea
Hitler sa
faca acest lucru.
Filosofia lui Hitler
Bazat pe
fantezii, nu fapte, si pe glorificarea fortei, autoritatea brutala si
intoleranta, filosofia lui Hitler era opusul a tot ce era civilizat si
rational; iar unul dintre avantajele luir era faptul ca, dupa ce a
ajuns la
putere, multi oameni refuzau sa creaza da va lua in serios propriile
idei.
Majoritatea germanilor care votasera in favoarea
nazistilor
aveau motive simple – dorinta de a gasi un tap ispasitor pentru
suferintele lor
si atractia fata de un conducator si un partid ce reprezentau o
schimbare
dinamica, in locul “afacerilor obisnuite” Acest lucru a devenit
important in
anul 1930, cand “afacerile obisnuite” s-au prabusit, iar lumea a fost
zguduita
de Marea Criza, deosebit de grava in Germania, unde imprumuturile
americane
care adusesera prosperitate au fost cerute inapoi si peste sase
milioane de
oameni si-au pierdut locurile de munca.
Pe masura ce numarul somerilor crestea, crestea si
numarul
voturilor in favoarea Partidului Nazist. Pana in 1932 a devenit cel mai
mare
partid indeoendent din Reichsrag (parlamentul german), insa era inca
departe de
a obtine majoritatea voturilor si de a forma un guvern. Exista tot timpul pericolul ca sprijinul lui
Hitler va disparea daca se imbunatateau conditiile economice, iar
innoiembrie
1932 voturile in favoarea nazistilor au inceput sa scada. Hitler a
respins
ideea de a incerca o ridicare la lupta: fiind hotarat sa nu repete
greselile pe
care le facuse in anul 1923, intentiona sa dobandeasca putere in mod
legal si
sa se foloseasca apoi de aceasta pentru a declansa o revolutie.
1
Ocazia i s-a ivit
cand cei doi conducatori conservatori ce controlau guvernul german au
intrat in
conflict. Unul dintre acestia, Franz von papen, s-a oferit sa formeze o
coalitie cu nazistii, crezand ca acestia pot si “imblanziti”. Astfel,
in
ianuarie 1933, Hitler a devenit cancelar (prim-ministru), insa
nazistilor li
s-au oferit doar cateva posturi in guvern. Cu toate acestea,
conservatorii au
ajuns la concluzia ca subestimasera metodele brutale si dure prin care
nazistii
manevrau puterea statului si politia impotriva rivalilor lor; de
exemplu,
incendierea Reichstangului a fost folosita drept pretext pentru a ataca
numerosul Partid Comunist German. Apoi, o intelegere cu Partidul de
Centru
Catolic a conferit nazistilor suficiente voturi pentru aprobarea unui
Act de
Imputernicire, prin care Hitler sa detine puteri dictatoriale timp de
patru
ani.
Ridicarea celui de-al treilea Reich
Conform
planurilor sale, Hitler putea acum sa se foloseasca de puterile pe care
le
dobandise in mod legal pentru a crea o noua Germanie, Al Treilea Reich.
Toate
partidele politice, cu exceptia Partidului Nazist, au fost dizolvate,
la fel
s-a intamplat cu sindicatele, publicatiile anti-naziste si cu alte
elemente de
opozitie. Nazismul a devenit doctrina oficiala a celui de-al Treilea
Reinch,
iar Hitler era glorificat in calitatea de Fuhrer atotputernic al
acestuia. Cand
SA-ul parea sa scape de sub control, acesta a fost drobit in “Noaptea
Cutitelor
Lungi”, lasand puterea in mainile politiei politice in uniforme negre
(SS).
Adversarii politici era adunati in lagare de concentrare, evreii erau
persecutati si privati de majoritatea drepturilor.
Revigorarea economiei
Cu toate acestea, Hitler se bucura de sprijin in Germania, mai ales datorita faptului ca un
program de
reinarmare si construirea de strazi au oferit noi locuri de munca,
revigorand
economia: muncitorii germani si-au pierdut o mare parte din drepturi,
dar macar
aveau de lucru. Propaganda
nazista afisa imaginea unui popor care
urma o anumita directie, iar succesele lui Hitler in ceea ce privea
politica
externa au dus la cresterea prestigiului si a popularitatii acestuia.
Prin reinarmare
si introducerea recrutarii,Hitler a incalcat fatis restrictiile impuse
de
tratatul de la Versailles. Apoi, in 1936, a trimis trupe in Rhineland.
Acesta
era teritoriu german, dar si zona demilitarizata – in care, incepand cu
anul
1914, Germania nu ar mai fi avut voie sa plaseze forte militare.
Reinarmarea
Germaniei se afla doar in primele etape si, daca Franta ar fi atacat,
Germania
ar fi fost nevoita sa accepte o infrangere umilitoare. Insa
acest lucru
nu s-a intampat. Statagema lui Hitler functionase, iar succesele pe
care le-a
avut l-au convins ca puterile occidentale erau “delasatoare” , slabe,
fiindu-le
teama sa poarte un nou razboi.
Marea Britanie si
Franta nu doreau declansarea unui Razboi pe plan european, fiind
convinse ca
Germania a fost tratata prea dur in Tratatul de la Versailles. Astfel,
in 1938,
devenind din ce in ce mai puternic, Hitler a anexat Austria si a
cultivat apoi
cu abilitate nemultumirile inrandul minoritatii germane din zona Sudeta
in
Cehoslovacia. Amenintarile lui Hitler au adus Europa in prag de razboi,
insa,
din nou, Franta si Anglia s-au dovedit mai ingaduitoare, iar la
negocierile
duse la Munchen, o zona substantiala a Cehoslovaciei a fost cedata
Germaniei.
Pana acum
castigurile lui Hitler pareau justificate, de vreme ce teritorile
cucerite erau
populate de germani, care pur si simplu “se intorceau la Reich”. Insa
in martie
1939 Hitler a constrans Cehoslovacia – o tara non-germana – sa accepte
un
“protectorat” german. Acest lucru a intarit atitudinea
puterilor
vestice, iar in momentul in care Hitler a inceput o noua campanie
diplomatica,
bazata pe revendicarile minoritatii germane din Polonia, Franta si
Anglia l-au
avertizat pe acesta ca, in cazul in care Polonia va fi atacata, ele vor
lupta
de partea ei.
Pe masura ce tensiune crestea, Hitler a reusit
sa-i
manipuleze pe rivalii sai, prin incheierea unui pact de neagresiune cu
Uniunea
Sovietica, in ciuda urii pe care o nutrea fata de acest stat comunist,
in
majoritate slav. Eliberat de riscul unei posibile aliante intre tarile
vestice
si Uniunea Sovietica, Hitler a ordonat atacarea Poloniei la 1
septembrie 1939,
in cazul in care polonezii refuza sa faca compromisuri. In urma
invadarii
Poloniei de catre Hitler, Marea Britanie si Franta s-au tinut de cuvant
si au
declarat razboi Germaniei.
DATE IMPORTANTE:
1918
Razboiul se incheie cu infrangerea Germaniei.
Germania
devine republica.
1919
Tratatul de la Versailles
1923
Trupele franceze ocupa Ruhr-ul. Insurectia nazista
de la
Munchen da gres.
1924
Hitler scrie Mein Kampf
1929
Prabusirea de pe Wall Street aduce cu sine Marea
Criza a
anului 1930
1932
Partidul Nazist devine cel mai mare partid politic
1933
Hitler devine cancelarul Germaniei
1934
Nopatea Cutitelor Lungi
1936
Trupele germane ocupa Rhineland-ul
1938
Uniunea
Germanieie si a Austriei. Acordul de la Munchen
1939
Protectoratul
german asupra Boemiei si Moraviei. “Pactul de Otel” intre Germania si
Italia.
Pactul nazi-sovietic. Invadarea Poloniei de catre Germania duce la
izbucnirea
razboiului pe plan european.
|