1
Arta greaca
Arta greacã reprezintã productia artisticã a
civilizatiei grecesti , cu toate cã este dificil sã se
stabileascã cu precizie limitele cronologice ale acesteia.
Artele care s-au dezvoltat în Grecia anticã , cea
minoicã si cea micenianã reprezintã baza artei grecesti.
Se plaseazã nasterea artei grecesti în jurul secolului IX I.C. ,
odatã cu aparitia perioadei geometrice. S-a convenit cã dupã ce
apogeul acestei arte a fost atins în secolul V , Î.C. în perioada
clasicã, ultimele sale manifestãri urmând sã se stingã în pragul
bãtãliei de la Aetium , din anul 31, Î.C. În realitate lucrurile sunt
putin altfel deoarece si dupã bãtãlia de la Aetium este observatã
influenta artei grecesti în producþiile orientale si cele occidentale.
Imensa expansiune a culturii grecesti poate explica importanþa
acestei arii de influentã .
Datoritã acþiunii de colonizare din secolele VIII ºi
VII î.e.n. arta greacã se impune treptat de la cadrul
restrâns al Mãrii Egee în toatã regiunea din jurul Mãrii
Mediterane. La sfârºitul secolului IV datoritã cuceririlor lui
Alexnadru cel Mare lumea greacã este limitatã la est de India iar
la sud înglobeazã tot Egiptul ºi mai ales Imperiul Persan. Totuºi
la aceastã diversitate geograficã se adaugã profunde diviziuni
politice.
Este adevãrat cã în faþa duºmanului oraºele greceºti se gãsesc unite
dar în rãzboaiele din secolul V , Î. C. sau în cadrul
participãrii comune la Jocurile panelenice ele nu au nici un sentiment
de apartenenþã la aceaºi entitate. Cu toate acestea în aceastã
diversitate rezidã o identitate culturalã comunã care face posibil sã
se vorbeascã despre arta greacã.
Originile artei greceºti au rãmas învãluite în mister pânã la începutul
secolului al XX-lea deoarece în Grecia nu au fost gãsite urme ale
epocii de piatrã. Dar acum se ºtie cã naºterea artei greceºti îºi aflã
originea în confruntarea mai multor civilizaþii ce se aflau în
bazinul oriental al Mãrii Meditaerane.
Arta cicladicã este cea mai veche mãrtuire a artei greceºti . S-a
desfãºurat în epoca bronzului vechi. Cele mai frumoase manifestãri ale
Cicladelor , pe lângã numeroasele obiecte din bronz ºi argint , le
constituie „idolii“ cicladici. Aceste statuete din marmurã reprezentau
personaje puternic stilizate . La realizarea lor s-a þinut seama
riguros de pãstrarea proporþiilor, care le-a conferit un superb
echilibru. Este încã imposibil sã cunoaºtem semnificaþia lor exactã.
Spre sfârºitul mileniului al II-lea Î.C., se diminueazã producerea lor.
Arta minoicã corespunde perioadei de dominaþie a Cretei în jurul anului
1800 Î.C. Se realizeazã construirea primei generaþii de
palate , printre care ºi cele din Cnossos ºi Malia. Palatele sunt
puternic inspirate din modelele orientale. Aceste construcþii au în
alcãtuire o curte rectangularã , în jurul cãreia se aflã o serie
de încãperi , de sãli de ceremonii ºi de culoare pentru procesiuni. A
doua serie de palate cretane este reconstruitã în secolul
VI Î.C. pe aceleaºi locuri ale palatelor din prima generaþie
distruse brutal.
Construcþiile sunt similare primelor, pereþii sunt acoperiþi cu fresce
magnifice în culori strãlucitoare . Prin intermediul subiectelor
religioase sau a motivelor floarle se exprimã bucuria de a trãi ºi
spontaneitatea. Cermica pictatã reia stilul naturalist ºi vesel
delectând prin repezentãri de elemente marine. Cretanii fabricã pe
scarã largã obiecte mici din metal, lemn sau fildeº ºi creeazã niºte
piese de orfevrãrie foarte frumoase.
Arta micenianã rãsare atunci când civilizaþia minoicã mai strãluceºte
încã , fiind construite la Micene , în secolul XVI Î.C.
douã morminte mari , probabil princiare. Opulenþa lor uimeºte în acel
mediu sãrac. S-a descoperit cã aceste morminte conþin obiecte din
metal preþios cum ar fi : elemente de podoabã a capului, arme de
ceremonie, cupe, vase, multe provenind din Europa.
Creaþiile autohtone sunt decoarte cu scene voit violente într-un stil
aproape brutal ce se obserpã ºi lal frumoasa mascã a lui Agamemnon.
Micenienii construiesc puternice citadele fortificate, ale cãror aspect
contrasteazã cu deschiderea amplã, spre naturã, a palatului. Aceste
construcþii au început sã aparã prin anul 1400 Î.C. dupã
nimicirea Cretei. Pereþii sunt formaþi din blocuri enorme de piatrã, pe
care dupã legende doar ciclopii le-ar fi putut duce. Aceasa face ca
arhitecturii sã i se atribuie ºi numele de „ciclopicã“. Palatele din
interiorul citadelelor au dimensiuni reduse . Principala salã a
lor este construitã dupã principiulmegaronului aflat la baza viitoarei
arhitecturi greceºti . De asemenea la micenieni se gãsesc clãdiri
funerare în formã de „cãpãþâni de zahãr“ arãtând rodul unei mãiestrii
tehnice deosebite , ce impun prin amploarea lor. Fabricarea obiectelor
mici este încurajatã dupã forma literelor F Y T (
phi, psi, tau).
Pierderea cunoºtinþelor tehnice dobândite se face odatã cu dispariþia
civilizaþiei miceniene care cauzeazã de altfel ºi diminuarea
producþie artistice.
|