Reforma religioasa in franta
Categoria: Referat
Istorie
Descriere:
Reforma reprezinta o miscare social-politica si ideologica de la
inceputul secolului al XVI-lea, indreptata impotriva Bisericii catolice.
Numita drama a constiintei europene, Reforma a dus la scindarea
unitatii Bisericii catolice, din care s-au desprins Bisericile reformate
sau protestante. Ea a fost rezultatul unor evolutii in cadrul Bisericii
catolice, dar si al unor cauze mai generale... |
|
|
1
REFORMA RELIGIOASA IN FRANTA
Cuprins:
1. Introducere
2. Cauzele Reformei
3. Reforma si raspandirea ei
4. Contrareforma
1. Introducere
Prefacerile sociale si economice care au avut loc in
secolele XIV-XV au generat o criza si in plan religios: Reforma.
Originea acesteia trebuie cautata in decaderea
morala a clerului si in refuzul comunitatilor din Germania de a mai
finanta o Biserica venala si corupta.
Cel care a declansat miscarea impotriva Bisericii
catolice a fost Martin Luther. Acesta considera ca numai Dumnezeu poate
asigura mantuirea pacatosilor
Ideile sale au determinat ruptura de Biserica Romei si nasterea
Bisericii Luterane.
O alta miscare a Reformei s-a manifestat in Elvetia: calvinismul.
2. Cauzele Reformei
Reforma reprezinta o miscare social-politica si
ideologica de la inceputul secolului al XVI-lea, indreptata impotriva
Bisericii catolice. Numita drama a constiintei europene, Reforma a dus
la scindarea unitatii Bisericii catolice, din care s-au desprins
Bisericile reformate sau protestante. Ea a fost rezultatul unor
evolutii in cadrul Bisericii catolice, dar si al unor cauze mai
generale.
Secolele XIV-XV au fost bantuite de razboaie
mistuitoare, de foamete si ciuma. O stare de angoasa a cuprins
sufletele tuturor.Ideea mortii, a sfarsitului si infernului era
dominanta .Biserica s-a dovedit incapabila sa rezolve aceste nelinisti.
Mai mult, descoperirea Lumii Noi a aratat ca oamenii puteau trai
fericiti si fara a cunoaste crestinismul. Decaderea morala a clerului
inalt este o alta cauza. Acesta uitase de preceptele crestinismului
primitiv, care cerea smerenie si simplitate. Multi dintre clerici,
urmand modelul nobililor, traiau inconjurati de o veritabila curte,
ducand un trai plin de lux. Veniturile acestora proveneau din
beneficii, din cumulul mai multor functii. Acestea nu erau insa
atribuite celor mai merituosi oameni ai Bisericii, fiind obtinute prin
cumparare si trafic de influenta. A reaparut astfel simonia si
nepotismul.
Reforma a fost urmarea directa a slabirii
autoritatii papale. Dupa ce, intre secolele XI-XIII, papalitatea fusese
in conflict cu imparatii germani, la inceputul secolului al XIV-lea, un
nou conflict se nastea intre papa Bonifaciu al VIII-lea si regele
Frantei, Filip cel Frumos. Biserica a intrat atunci intr-o perioada
critica. Umilit, papa si-a parasit scaunul pontifical, cedand astfel
locul candidatului adus de rege. Centrul catolicismului s-a mutat la
Avignon, o data cu noul papa.
Schimbarea resedintei a compromis prestigiul
papalitatii. Tutela Frantei si o reforma a Bisericii apareau necesare.
Autoritatea Bisericii a fost subrezita si mai tare cand, dupa 1377,
papa s-a reintors la Roma. Alegerea, in 1378, a unui nou papa a
declansat a doua mare schisma. Cardinalii francezi nu l-au recunoscut
pe noul papa, desemnand unul francez, la Avignon. Criza s-a incheiat
de-abia in 1414, cand, prin Conciliul de la Constance, a fost ales un
papa, Martin al V-lea, recunoscut de toti.
Comportarea unor papi lasa mult de dorit: Alexandru
al VI-lea Borgia a dus o viata scandaloasa, iar urmasul acestuia, Iuliu
al II-lea, desi a reimpus demnitatea si sobrietatea , a lasat ca
pontificatul sau sa fie in intregime absorbit de intrigi diplomatice si
de operatiuni razboinice; Leon al X-lea, din familia de Medici, a fost
mai mult preocupat de arta si literatura.
Renasterea si umanismul au contribuit la adancirea
crizei religioase, prin eliberarea spiritului uman de sub tutela
Bisericii.
Umanistii au inoculat in spirite gustul criticii.
Acest mod de a gandi venea in contradictie cu doctrina oficiala care se
baza pe autoritatea Scripturii si pe traditia apostolilor. Prin exegeza
filosofica , ei au repus in circulatie textele primare ale
crestinismului, iar prin tiparirea acestora le-au facut cunoscute unui
numar mare de persoane. S-a constatat ca Biserica interpretase in
favoarea ei unele pasaje ale Bibliei, iar unele documente pe care se
sprijineau pretentiile ei de dominatie, intre care si celebrul
Donatio Constantini, erau false.
Situatia economica a Bisericii catolice a constituit
un motiv de nemultumire, Biserica fiind unul dintre cei mai mari
propietari si dispunand de importante venituri. In Germania, ea detinea
o treime din suprafata arabila, iar englezii erau profund nemultumiti
de sumele foarte mari trimise la Roma. Curia papala se transformase
intr-o uriasa masina de stors bani,destinata cheltuielilor pentru fast
si chiar militare. Bogatiile imense ale Bisericii si clerului, averile
manastirilor au dus la aparitia unui curent care sustinea necesitatea
redistribuirii marilor proprietati ecleziastice.
In pofida numeroaselor avantaje economice, Biserica
catolica a introdus practica vanzarii indulgentelor, cuparate de cei
carora li se ptomitea iertarea pacatelor. Aceasta practica contravenea
spiritului Bibliei si submina esenta invataturii lui Hristos.
Dezvoltarea burgheziei, interesata in acumularea de
capital, venea in contradictie cu existenta unui cler neproductiv si
corupt. Burghezia dorea o Biserica saraca, simplificrea ceremonialului
religios si un calendar mai simplu, cu mai putine sarbatori.
Acelasi sentiment il nutreau si taranii si orasenii
saraci, care doreau o Biserica necostisitoare. Dezvoltarea unei
burghezii locale a determinat conturarea, intr-o forma incipienta, a
sentimentului national si a incurajat contestarea autoritatii
universale a papei.
Reforma a avut si cauze politice, legate de
progresele inregistrate in organizarea statelor in urma incheierii
procesului de centralizare. Monarhia centralizata, cum a fost cea
engleza, nu a acceptat implicarea papalitatii in problemele ei.
Amenintata de erezii, Biserica catolica devine tot
mai intoleranta.Prin Constitutia din 1231, papa Grigore al IX-lea a
decis cum sa actioneze agentii sai (inchizitorii), pentru identificarea
ereticilor. Alesi dintre dominicani, apreciati pentru formatia lor
intelectuala riguloasa, acestia se deplasau din localitate in
localitate. Cand soseau intr-o asezare, ei ii informau pe locuitori ca
aveau la dispozitie 30 de zile pentru a-si marturisirea ratacirea, timp
in care acestia nu aveau de suportat decat o pedeapsa usoara. Suspectii
care nu abjurasera erau adusi in fata unui tribunal ecleziastic.
In 1252, Inocentiu al IV-lea a legalizat tortura. In
principiu, aceasta pedeapsa se aplica o singura data, dar, cu timpul,
inchizitorii au eludat aceasta prevedere, prezentand torturile
ulterioare drept continuari ale celei dintai. De multe ori, ereticii
erau predati autoritatilor civile care ii pedepseau prin arderea pe rug.
Evul Mediu a fost marcat de numeroase luari de
pozitie impotriva Bisericii catolice. In sec. al XV-lea, larga difuzare
a cartilor tiparite in limbile nationale, tratand subiecte religioase
si adresate laicilor, a dus la intarirea pietatii populare. Unii
predicatori se adresau direct poporului, aratand abaterile Bisericii
catolice de la invatatura Bibliei si necesitatea reformarii ei.Inca din
sec. al XIV-lea isi face loc ideea introducerii unei reforme radicale a
Bisericii, care sa duca la regasirea mesajului initial al
crestinismului. Actiunile unor predicatori tempera sensibilitatea
religioasa populara: foarte bine pregatiti si inzestrati cu o mare
influenta asupra maselor, ei isi ilustrau predicile cu exemple din
viata cotidiana. Se dezvolta astfel un curent popular, Devotio moderna
(credinta moderna), care corespundea sentimentul popular de pietate,
axat pe suferintele fizice si morale ale lui Iisus si ale Fecioarei.
Acest curent era sustinut si de umanisti, deoarece ii considerau ca
esenta a crestinismului comunicarea, prin Hristos, a omului cu Dumnezeu.
John Wyclif (1328-1384), preot si profesor la
Universitatea din Oxord, avocat ecleziastic al Coroanei, a formulat o
teorie a puterii si una a celei ecleziastice, sustinand ca membrii
clerului nu pot dezlega de pacate si nu sunt intermediari intre
credincios si Dumnezeu; el a criticat sever avutiile si abuzurile
Bisericii catolice si a propus regelui Anglei sa confiste bunurile
acesteia. El afirma ca enoriasii pot sa interpreteze ei insisi Sfanta
Sriptura, fara sa o accepte pe cea oficiala. Pentru a cunoaste direct
mesajul Bibliei, Wyclif a inceput traducerea acesteia in limba engleza.
Mai multe dintre ideile lui vor fi preluate de protestanti in secolul
al XVI-lea.
3. Reforma si raspandirea ei
Calvinismul
In Franta,s-a resimtit, deasemenea, necesitatea
reformarii Bisericii si reinvierii surselor initiale ale credintei.
Regele Francisc I parea favorabil noilor idei, pana la afacerea
afiselor (1534), cand luteranii au lipit pana la usa camerei regelui,
afise prin care se cerea inlaturarea messei (liturghia). Scandalul la
obligat pe rege sa ia masuri impotriva protestatantilor. Unul dintre
acestia, Jean Calvin, instalat la Geneva dupa 1515, a transformat
orasul intr-un oras-biserica. El a devenit un veritabil tiran,
reglementand, dupa bunul sau plac, intreaga viata politica, religioasa
si morala. Orasul era condus de un mare consiliu, desemnat prin alegeri
dirijate de Calvin. Au fost impuse reguli puritane: putine petreceri si
reuniuni mondene, mai putine spectacole de teatru; cerceii de aur si
hainele de matase au fost interzise.
1
Reforma in alte tari
Ideile Reformei s-au raspandit in scurt timp si-n
alte tari.
Tanarul rege al Suediei, Gustav Vasa, a creat o Biserica luterana si a
proclamat independenta tarii, desprinzandu-se de sub hegemonia
Danemarcei. Aceasta din urma a trecut si ea la Reforma, in 1539. Spre
1560 toata Europa de Nord a fost castigata de ideile Reformei.
Calvinismul a castigat teren in Franta, Suedia, Tarile de Jos, Ungaria.
4. Contrareforma
Progresele realizate de protestantism au inceput sa
nelinisteasca
biserica romana. Reforma reusise sa divizeze unitatea crestina a
Occidentului si sa saraceasca Biserica catoilica. Daca in prima
jumatate a sec. al XVI-lea, catolicii au asistat cu oarecare pasivitate
la raspandirea protestantismului, incepand cu mijlocul veacului,
acestia au simtit nevoia sa opreasca aceasta revolutie religioasa
Biserica a simtit nevoia sa se reinnoiasca si, prin noile transformari,
sa se opuna expresiunii protestantismului. Aceasta miscare s-a numit
Contrareforma (Reforma catolica).
Papa Paul al III-lea a convocat un Conciliu la
Trento, care s-a
desfasurat de-a lungul mai multor ani. Conciliu fusese gandit sa puna
fata in fata catolicismul si pe Luther, dar si-a desfasurat, in prima
faza, activitatea in absenta protestantilor.
Singura traducere a Bibliei recunoscuta era cea
facuta de Sf.
Ieronim, numita Vulgata , fara insa a se interpune si alte versiuni.
Conciliul a adoptat unele masuri, avand ca scop
combaterea
protestantismului si eliminarea abuzurilor care au promovat Reforma.
Acestea au vizat:
a) precizarea doctrinei bisericesti: salvarea prin
credinta si prin
binefaceri, dreptul exclusiv al Bisericii de a interpreta Evangheliile,
cultul Fecioarei, adorarea sfintilor. Au fost luate masuri de intarire
a disciplinei clerului si a acelei din manastiri, iar episcopilor li
s-a impus sa faca vizite anuale in propriile parohii;
b) masuri de intarire a Bisericii. Papa era
recunoscut ca singurul
conducator al Bisericii catolice, caruia trebuiau sa I se supuna
clericii din intreaga lume. Limba de cult a ramas latina;
c) masuri de eliminare a sinoniei, nepotismului,
cumulului de
functii ecleziastice, mentinerea celibatului preotilor si reducerea
fiscalitatii pontificale;
d) masuri de reorganizare a invatamantului
bisericesc. S-a pus
accentul pe profilul moral al slujitorilor Bisericii. Aceasta a fost
chemata sa creeze efecte dramatice care sa-I impresioneze pe
credinciosi si sa-I faca sa retraiasca patimile martirilor.
Transpunerea in practica a hotararilor luate de consiliu s-a facut cu
greutate
Suveranii erau ingrijorati de proclamarea suprematiei papei asupra
clerului, in timp ce acesta din urma nu era dispus sa renunte la unele
favoruri.
Tara catolica, in care influenta Reformei aproape nu
s-a simtit, a fost Spania.
Pentru a preintampina raspandirea ideilor Reformei,
Biserica
catolica a creat Congregatia Indexului, care avea ca obiectiv
examinarea tuturor scrierilor cu caracter religios sau laic si
alcatuirea unor liste cu cele interzise catolicilor, numite Index .
In acest Index au fost cuprinse nu numai carti
religioase ci si in
alte domenii, inclusiv stiintifice intre care lucrarile lui Copernicus
sau René Descartes.
Compania lui Iisus
Pentru a combate Reforma, catolicii au format, in 1534, un ordin
religios, Compania lui Iisus .Intemeietorul sau a fost Ignatiu de
Loyola, fost ofiter. Ordinul avea o organizatie militareasca. Membrii
sai, iezutii, trebuiau sa se supuna superiorului ordinului, precum
soldatii capitanului. Disciplina era impinsa atat de departe, incat
membrii ordinului isi pierdeau orice personalitate sau vointa. Creat
pentru evanghelizarea musulmanilor, ordinul si-a indreptat, in curand,
activitatea contra protestantilor.
Iezuitii au primit importante privilegii de la
papa Paul al III-lea.
Avand de luptat contra ereziilor si pentru
propagarea
catolicismului, iezuitii nu traiau izolati, ci in asezari umane.
Mijloacele de actiune erau:
a) predicile - in care era denuntata erezia luterana
si calvina;
b) spovedaniile - numerosi iezuiti au fost confesorii
suveranilor
ceea ce le-a permis sa dobandeasca un rol politic considerabil;
c) invatamantul - iezuitii au intemeiat scoli de mare
valoare ;
d) mesianismul - iezutii au mers in acest scop prin
Extremul Orient sau America de Sud, unde predicau crestinismul.
Ei propagau credinta crestina, dar mentineau si foloseau traditiile
religioase si culturale indigene.
Reforma protestanta a avut efecte benefice asupra Bisericii catolice,
deoarece a obligat-o sa introduca reforme in trei planuri: al unor
masuri disciplinare si reinnoirii pastorale, al unor intense activitati
misionare si pe planul reflectiei teologice.
Ordinul iezuitilor a jucat un rol important in Reforma catolica.
Cu toate aceste masuri, unitatea Bisericii romano-catolice nu a mai
putut fi refacuta. Dimpotriva, noile Biserici reformate au inceput
actiuni de atragere a unor noi adepti din alte tari europene sau chiar
din Lumea Noua.
|
Referat oferit de www.ReferateOk.ro |
|