Imbracamintea la romani
Categoria: Referat
Istorie
Descriere:
Romanii umblau cu capul descoperit, iar când ploua, îsi puneau o gluga.
Vara, pentru a se apara de razele soarelui prea puternice, purtau o
palarie cu boruri largi. Pentru sclavii eliberati, semnul dinstinctiv
era bereta. Evantaiul si umbrela de soare, purtate de sclava
însotitoare, si poseta erau articole indispensabilefemeii elegante... |
|
|
1
Îmbrăcămintea la romani
Îmbrăcămitea romanilor se caracteriza, înainte de toate, prin
simplitate: nu necesita nici croială aproape deloc şi nici cusătură,
intervenţia croitorului de profesie era minimă.
Veşmântul naţional şi oficial al romanilor, dar care era interzis
ţăranilor, muncitorilor simpli şi sclvilor, era toga: o bucată de stofă
albă groasă de lână albă, tăiată în formă de elipsă sau de semicerc cu
un diametru care putea ajunge până la şase metri. În epoca imperială se
purta tot mai mult toga colorată – potrivit unor anumite norme : toga
împăratului era roşie, a generalilor victorioşi era de purpură cu
broderii aurite, iar a copiilor sub 17 ani, precum şi a înalţilor
magistraţi sau a unor categori de sacerdoţi era tivită cu o fâşie de
purpură. Îmbrăcarea togei, potrivirea elegantă a cutelor, era o
operaţie foarte complicată. În casă, bărbaţii purtau tunica – largă şi
lungă până sub geninchi, strânsă la mijloc cu o centură. Iarna se
îmbăcau chiar două sau trei tunici una peste alta. Confecţionată din
două bucăţi de stofă, cusute între le, dar lăsând loc pentru braţe şi
cap, tunica nu avea mâneci – cel puţin până în secolul al II-lea e.n.;
pentru ca un secol mai târziu să se poarte tunica cu mâneci chiar
lungi. În oraş, se purta peste tunică toga, dar oamenii săraci şi
sclavii umblau numai în tunică.
Femeile purtau, direct pe piele, o cămaşă de in, iar în jurul bustului
o fâşie de pânză. În timpurile vechi îmbrăcau şi ele toga, la fel ca
bărbaţii, dar încă din secolele republicii toga era rezervată numai
femeilor de moravuri uşoare. În locul ei, peste peste cămaşă purtau o
tunică lungă până la pământ, numită stola, cu mâneci lungi sau fără
mâneci, prinsă cu un cordon. Peste stola, un fel de şal din lână
colorată, numit palla, acoperea umerii; un capăt al pallei se înfăşura
pe un braţ, celălalt cădea până la pământ, iar cu un fald al pallei,
femeia îşi acoperea capul, căci o remeie romană nu ieşea niciodată în
oraş cu capul descoperit. Aranjarea pallei penrtu a fopma un drapaj
frumos şi elegant era o operaţie tot atât de comlicată ca cea pe care o
cerea toga bărbaţilor. În epoca Imperiului, femeile au adoptat o
îmbrăcăminte de o mare varietate.
Încălţămintea de rigoare a bărbaţilor când purtau toga era un fel de
ghete din piele subţire, fără tocuri, fixate pe picior cu şase
curele.Însă mult ami comode, mai practoce şi mai puţin costisitoare
erau sandalele. În casă, atât bărbaţii, cât şi femeile, ale căror
tipuri de încălţăminte nu se deosebeau de cele ale bărbaţilor, puratu
papuci de stofă, în diferite culori. Ţăranii şi soldaţii purtau saboţi.
Romanii umblau cu capul descoperit, iar când ploua, îşi puneau o glugă.
Vara, pentru a se apăra de razele soarelui prea puternice, purtau o
pălărie cu boruri largi. Pentru sclavii eliberaţi, semnul dinstinctiv
era bereta. Evantaiul şi umbrela de soare, purtate de sclava
însoţitoare, şi poşeta erau articole indispensabilefemeii elegante.
Gama bijuteriilor romane era de o infinită varietate. Inele pe toate
degetele, care erau mult mai fin lucrate la femei decât la bărbaţi,
agrafe, brăţări purtate pe braţe, la încheietura mâinii ţi la glezne;
şi apoi diademe de aur, eventual cu pietre preţioase, şi bijuteria cea
mai scumpă - cerceii - , pendantivi, câteva perechi purtate deodată,
spre a atrage atenţia către clinchetul lor. În schimb, bărbaţii aveau
ca singură podoabă inelul. În perioada republicană nu era îngăduit
decât un singur inel, dar din epoca imperiului, cei bogaţi îşi încărcau
degetele cu inele de o valoare enormă. Inelul bărbaţilor servea drept
sigiliu, întipărirea lui având valoarea unei semnături autografe.
|
Referat oferit de www.ReferateOk.ro |
|