Cultura si traditia chineza
Categoria: Referat
Istorie
Descriere:
"In domeniul cultural, in epoca Shong s-au facut mari progrese
remarcabile. Scrierile s-au raspandit enorm, in mase tot mai largi,
gratie inventiei tiparului, care din secolul XI devine de uz general.
Poezia nu s-a ridicat niciodata la nivelul artistic al epocii
precedente; dar acum apare genul poeziei scrise, pentru a fi cantata
"ci", precum si un gen literar nou,.. |
|
|
1
CULTURA SI traditia CHINEZA
“Incearca sa patrunzi in simplitate. Identifica-te cu lipsa de
diferenta. Urmeaza natura lucrurilor si renunta la orice impuls
personal si astfel lumea va fi armonioasa.” -Zhuan Zi.
Pe valea fluviului Huang-Go, acum aproximativ 4000
de ani se nastea o civilizatie infloritoare, mistica, ce avea sa
impresioneze peste veacuri cultura europeana. Izolata in mod
natural de restul Orientului: in vest, lanturi de munti dintre cei mai
inalti din lume au legat-o si totodata au separat-o de vasta zona a
Tibetului, in nord, gigantica constructie, Marele Zid Chinezesc, Marea
Galbena in est, si Marea Chinei in sud, adapostita de un cadru
geografic vast (de la “munti abrupti, desert sau stepa, la imense
campii fertile, jungla sau zone mlastinoase) dificultatile de acces in
spatiul Chinei, i-au permis tarii sa dezvolte o civilizatie in cadrul
careia influentele straine si popoarele navalitoare au fost repede
asimilate.”
In majoritatea tarilor, ”vechiul organism social a disparut, urmele
vietii de alta data nu se mai pastreaza in mod viu, traditii si forme
de cultura noi le-au inlocuit pe cele vechi.
In China insa, aceste solutii de continuitate
exista, pot fi urmarite pe parcursul a aproape patru milenii.
Traditiile, obiceiurile, formele vechi de cultura se pastreaza in
modalitati de expresie evoluate, evident, dar asemanatoare celor
antice. Pentru chinezi, traditia a ramas un rezervor spiritual activ.
Civilizatia creata in mileniul al doilea i.e.n. in valea Fluviului
Galben prezinta inca de atunci trasaturi distincte fundamental chineze;
iar in scrierea chineza de azi se recunoaste stilizarea pictogramelor
de pe “oasele de ghicit”de acum aproape 3500 de ani.”
“Traditia situeaza la inceputurile istoriei chineze
un numar de imparati legendari. Astfel, primul imparat, Fu-xi ar fi
inventat plasa de pescuit si laturile vanatorilor; el a inceput cel
dintai sa coaca alimentele, sa imparta tara in clanuri si sa
domesticeasca animale. Celui de-al doilea, Sheng-nong, i se atribuie
inventia plugului, cultura cerealelor, stabilirea targurilor si
descoperirea proprietatilor curative ale plantalor. Urmeaza Huang-Ji,
care ar fi inventat caruta si barca, arcul si sagetile, mortarul si
construirea caselor, scrierea si cele 12 tonuri muzicale; el ar fi
instituit riturile mortuare si sitemul preturilor, a impartit tara in
provincii si a initiat cresterea viermilor de matase. Un caracter mai
putin mitic, mai putin vag, au ultimii trei:Yao, Shun si Yu; primului i
s-ar datora inventia imbracamintii, muzica liturgica, determinarea
astronomica a lunilor si anotimpurilor, lupta contra triburilor Miao,
instituirea celor 5 pedepse si a sistemului functionaresc; iar
ultimilor doi-organizarea statului, reglarea cursului fluviilor si
turnarea primelor trepieduri de bronz.”
Dinastiile Chinei, au influientat de-a lungul
secolelor cultura si civilizatia acestei tari. Astfel, cea mai veche
dinastie a carei existenta este incontestabila, este dinastia Xia(sau
Hia;2205-1766 i.e.n.), succedata de dinastia Shang, din timpul careia
dateaza inscriptiile pe oase si pe carapace de broasca testoasa. Forma
de exprimare este foarte laconica ( intre 10 si 65 cuvinte). Un profund
sentiment religios dateaza din aceasta epoca, bazat pe cultul
stramosilor. Regele imparte tara in feude pe care le imparte familiei
sale, prietenilor si unor capetenii tribale, in schimbul obligatiei de
a-i furniza trupe in caz de razboi. Regele era seful cultului de stat.
Se construiesc orase fortificate, fara importanta economica insa caci
societatea chineza era una agricola, prin excelenta, iar cresterea
animalelor va avea o importanta secundara de-a lungul istoriei.
Cresterea viermilor fiind de mult cunoscuta, matasea devine, inca de la
inceputul acestei epoci, un produs tipic al economiei chineze. Statul
Shang, primul stat chinez cu o fizionomie politica si culturala
definita, si care a exercitat o influenta civilizatorica si in afara
frontierelor sale, s-a prabusit din cauza miscarilor sociale interne,
dar si in urma presiunii triburilor Zhou.”
Desi inferiori din punct de vedere al culturii,
regii Zhou au tinut sa fie considerati drept urmasi ai dinastiei Shang,
iar ultimul rege al acestei dinastii a fost tinut pe tron, dar
considerat vasal.
Exista o perioada de decadenta, careia ii urmeaza
instalarea la conducere a regilor Qin, care introduc o serie de
reforme; astfel, Marele Zid a fost reconstruit, cu mari sacrifici
umane, pe o mare distanta, de peste 2500 km, cu numeroase fortarete si
turnuri de paza-cea mai impresionanta opera de constructie a lumii,
intrecand chiar piramidele Egiptului. S-au construit drumuri regale,
rezervate exclusiv curtii, largi de 75 m, cu pini plantati pe margine,
numeroase palaturi, parcuri, resedinte de vara. Aceasta dinastie
a fost insa impotriva culturii si a intelectualitatii, distrugand
carti, suprimand gandirea libera, scolile private, instructiunea
devenind monopol de stat.
Epoca Tang a fost perioda de apogeu a
civilizatiei chineze. Toleranta religioasa de care a dat dovada aceasta
dinastie, a carei ilustru reprezentant a fost Tai-Zong, a permis
raspandirea doctrinelor buddhiste, precum si a zoroastrismului, a
manizeismului si a misionarilor crestini nestorieni. Viata culturala a
capatat un puternic impuls, impuls pe care in acest timp China l-a
transmis si Japoniei, tinand-o sub influeenta sa. A fost epoca de aur a
poeziei, epoca in care au trait cei mai mari poeti ai Chinei: Li Taibo,
Du Fu, Wang Wei, si in care au aparut marile scoli de pictura. In
secolul al-VIII-lea, biblioteca imperiala numara peste 54.000 de volume
(cand Carol cel Mare nu stia nici macar sa citeasca!). Sculptura se
elibereaza acum de schemele religioase; iar pictura, in special cea de
influenta buddhista, culmineaza cu celebrele fresce de la Dunhuang. In
arta portelanului se defineste stilul caracteristic Tang al “celor trei
culori”(decoratia in galben si verde ,pe fond alb). Textele clasicior
gravate pe stele de piatra sunt transferate, cu ajutorul cernelei, pe
hartie. Gravura in lemn (xilografia) devine o arta foarte populara, iar
pe la mijlocul secolului al-XI-lea se inventeaza de catre Pi Sheng
caracterele tipografice mobile”.
“In domeniul cultural, in epoca Shong s-au facut
mari progrese remarcabile. Scrierile s-au raspandit enorm, in mase tot
mai largi, gratie inventiei tiparului, care din secolul XI devine de uz
general. Poezia nu s-a ridicat niciodata la nivelul artistic al epocii
precedente; dar acum apare genul poeziei scrise, pentru a fi cantata
“ci”, precum si un gen literar nou,
asemanator romanului. In arta(mai ales in pictura, cu peisajul
monocrom) perioada Shong a fost perioada de aur, asa cum perioada Tang
fusese epoca de aur a poeziei. Epoca Shong este reprezentata de artisti
care picteaza flori , pasari, figuri umane; dar mai ales de pictori
care, folosind tehnica monocroma, intalnita tot mai frecvent, vor duce
peisajul la cele mai inalte culmi ale genului. Astfel este Xing-Hao,
pictor de munti maiestuosi si autor al unui celebru tratat de pictura;
Li sheng, care picteaza cu vigoare arborii si cu o volubila
spontaneietate scenele; sau Xu Tao -ning, ale carui peisaje de iarna au
o extraordinara profunzime spatiala. Cel mai mare peisagist chinez este
considerat insa Guo Xi :”picturile lui sunt dramatice,abundand in
episoade povestite cu vigoare …o exaltare celebrativa a fortelor
grandioase ale naturii mai ales a muntilor, figurati eroic si ocupand
scena asemenea unor protagonisti uriasi…”(A.Gingamino). Estetica
picturii chineze , principiile, canoanele si procedeele ei tehnice sunt
fundamental diferite fata de cele ale picturii europene. Apropiata
picturii chineze este doar pictura japoneza care , de alminteri, s-a
nascut din pictura chineza. Potrivit conceptiei confuciene, un pictor
nu poate atinge in arta sa sublimul daca el insusi, ca persoana, nu
este un caracter eminamente moral observa G.Rowley; adaugand ca, spre
deosebire de arta europeana, cea chineza nu leaga aceasta conditie
etica inderogabila de o premisa de ordin religios. Si citeaza in acest
sens semnificativele versuri pe care le adresa artistului un cunoscut
poet chinez:
“Purifica-ti inima si iti vei spulbera framantarile
vulgare;
Citeste mult, spre a patrunde in taina regescului
taram al principiilor;
renunta la faima ta de odinioara si te vei implini,
puterea ta de cuprindere fiind acum
mult mai mare;
Intovaraseste-te cu oameni cultivati, pentru ca
astfel sa iti imbogatesti manierele si stilul.”
(Shen
Tsung-chien, sec. XVIII)
Pentru chinezi, natura intreaga este patrunsa de o
esenta divina; in ea se integreaza si din ea se desprinde si natura
umana cereasca si ea, in ultima instanta. Un principiu comun de ordine
regleaza atat mersul Universului, cat si cel al societatii umane.
Natura si societatea alcatuiesc o societate intima. Omul trebuie sa isi
conformeze comportamentul potrivit ritmului ordinei cosmice.
”Muzica reflecta armonia naturii si bazele morale
ale societatii umane; principiul uman sta la baza legilor universului
“(R.I.Gruber). Si in China este evidenta legatura stransa intre muzica
si lirica; cu atat mai mult cu cat fonetica limbii chineze, unde
intelesul cuvantului se schimba in functie de intonatie, obliga muzica
vocala sa urmeze intr-un mod perfect adecvat intonatiile vorbirii.
Prezenta la ceremonii religioase si civile, cat si
in procesul de munca, muzica chineza s-a pastrat in Cartea Cantecelor
sub forma unor melodii datand din secolul VI i.e.n., caci chinezii
posedau inca din antichitate un adevarat sistem muzical. In acest
sistem vechi, care folosea numai 5 sunete, s-au introdus ulterior alte
doua trepte suplimentare, ajungandu-se in cele din urma la un sistem
muzical de 12 sunete. Muzica chineza se distinge printr-o foarte mare
melodicitate; predomina registrele inalte si de multe ori sunete
stridente. Foarte des chinezii foloseau un ritm liber, sincopat, precum
si alternarile de masuri pare cu masuri impare. Dar, in principal,
caracterul timbrelor este determinat de marea varietate a materialelor
folosite pentru confectionarea instrumentelor: piatra, argila, arama,
pielea instrumentelor, lemnul, matasea, ceea ce da o mare bogatie de
culori paletei sonore. Intre instrumentele cele mai raspandite, un loc
principal il ocupa kin-ul, un instrument de percutie constand in
diferite pietre sonore, care dau un sunet dulce. De asemenea,
instrumentul de suflat Cheng, o cutie de rezonanta cu 12 pana la 17
tuburi de bambus cu ancii de metal. Numeroase sunt tipurile de
instrumente cu coarde-cu arcus, ciupite sau de percutie (clopote,
gonguri, tobe, bete de lemn, lame de fier; instrumente de suflat:
flaute diferite, trompete, goarne, ocarina, teracota.
|
Referat oferit de www.ReferateOk.ro |
|