Frecventmetru digital
Categoria: Referat
Informatica
Descriere:
Lucrarea cuprinde descrierea componentelor schemei, funcţionarea
schemei, lista de piese cablaj, calculul tehnico-economic, N.T.S.M.,
bibliografie... |
|
|
1
Grup Şcolar Industrial Metalurgic Reşiţa
Frecvenţmetru digital de 1MHz
Elev:
Îndrumător:
Năvală Alexandru
Ing. Păun Lucian
Promoţia 2004
Cuprins
Memoriu
justificativ
pag. 3
Rezistorul
electric
pag. 4-5
Condensatorul
electric
pag.
5-6
Dispozitive
semiconductoare
pag. 6-7
Tranzistoarele
bipolare
pag. 8
Famili
C.I.L.
pag. 9-11
Frecvenţmetru
pag. 12-14
Lista de
piese
pag. 15
Calculul
tehnico-economic
pag. 16
Schema
electrică
pag. 17-18
Bibliografie
pag. 19
N.T.S.M. la utilizarea
curentului
electric
pag. 20
Memoriu justificativ
Frecvenţmetrul digital este un aparat de
măsură util în laboratorul şcolar pentru măsurarea frecvenţelor.
Aparatul este de gabarit redus deoarece
foloseşte C.I.T.T.L.
Domeniul de frecvenţă este de la 0 la 1 MHz
pentru diferite forme ale semnalelor.
Lucrarea cuprinde descrierea componentelor
schemei, funcţionarea schemei, lista de piese cablaj, calculul
tehnico-economic, N.T.S.M., bibliografie.
Rezistorul (Rezistenţa)
Definiţie: este un dispozitiv electric de circuit electric ce are ca
proprietate electrică rezistenţa măsurată în ohmi R[Ω].
Clasificare:
I. Din punct de vedere al rezistenţei:
1) Fixe;
2) Variabile: a) semireglabile;
b) potenţiometre;
c) reostate;
II. Din punct de vedere al puterii disipate:
1) de mică putere;
2) de medie putere;
3) de mare putere;
III. Din punct de vedere constructiv:
1) cu peliculă de carbon;
2) cu peliculă de oxizi metalici;
3) cu peliculă metalică;
4) de volum;
5) bobinate;
Rezistoarele fixe se construiesc pentru valori
standard grupate în serie, în funcţie de clasa de precizie.
Montare:
Ca mod de lipire în circuit se pot construi cu
sau fără terminale SMD.
SMD: sisteme montate pe suprafaţă.
Există câteva tipuri de rezistoare speciale:
1) Termistorul: rezistenţa este dependentă neliniar de temperatură.
2) Varistorul: rezistenţa este dependentă de tensiune.
Simboluri:
1)fix
3) potenţiometru:
5) varistorul
2) variabil:
4)
termistor:
t
v
Marcarea:
Marcarea rezistoarelor se poate face în cod
literar, în clar sau în codul culorilor, iar pe lângă valoare se mai
notează toleranţa şi alţi parametri.
Ex: marcarea unui rezistor fix de 3,3KΩ ± 5%
În
clar:
în cod literar:
În codul
culorilor:
1 2 3 4
1,2,3,4-inele;
1,2 – portocaliu;
3 – roşu;
4 – auriu;
Condensatorul electric
Definiţie: este un dispozitiv de circuit electric a cărui proprietate
electrică este capacitatea măsurată în farad C[F].
Este format din două armături metalice
separate de un died electric.
Clasificare:
I. după modificarea capacităţi:
1) fixe;
2) variabile: a) semireglabile (Trimer);
b) variabile propriu-zise;
II. după construcţie:
1) polarizate (electrostatice): a) cu electrolit;
b) cu tantal;
2) nepolarizate: a) ceramice;
b) cu hârtie;
c) cu polistiren;
d) cu plastic;
Principalele proprietăţi ale condensatoarelor:
1) capacitatea nominală: Cn[F];
2) tensiunea nominală: Un[V];
3) domeniul temperaturilor de lucru: [oC];
4) coeficientul de modificare cu temperatura al capacităţi: αN[%];
5) rezistenţa de izolaţie: Riz[Ω];
6) tangenta unghiului de pierderi: tgδ[%];
Marcarea:
Marcarea condensatoarelor se poate face în cod
literar, în clar şi în codul culorilor.
La marcarea în codul culorilor pot fi 3,4 sau
5 inele, benzi sau puncte colorate.
În codul culorilor citirea se poate face de la
inelul cel mai apropiat de terminale, iar la altele de la inelul cel
mai îndepărtat de terminale.
La cele cu 3 culori, 1 şi 2 formează valoarea,
iar 3 coeficientul de multiplicare.
La cele cu 4 culori, 1 este coeficientul de
modificare cu temperatura restul fiind indentic cu cele de la trei
culori, iar la cele cu 5 culori avem în plus toleranţa indicată de
ultima culoare.
Simboluri:
1) fix nepolarizat:
2) fix polarizat:
3) trimer:
4) variabil:
Diode semiconductoare
Definiţie: este dispozitivul electric semiconductor cu două terminale
şi o joncţiune pn.
Clasificare:
Cele mai folosite tipuri de diode semiconductoare sunt:
1) dioda redresoare;
2) dioda Zenner (stabilizatoare);
3) dioda Varicap;
4) dioda cu contact punctiform;
5) dioda
tunel;
Dioda redresoare
Definiţie: se foloseşte pentru redresare (transformă c.c. în c.a.)
Simbol:
A K
A
K
A
K
Principiul de funcţionare este asemănător cu
cel al joncţiuni pn.
Dioda Zenner
Simbol:
A
K
A
K
În polarizare directă se comportă ca o diodă
obişnuită, iar în polarizare inversă UP rămâne aproape constantă între
anumite limite ale curentului invers.
Dioda Zenner se foloseşte în polarizare
inversă.
Caracteristica U-I:
IAB [mA]
Uz
Up
UAK[V]
0
--------------- iz min.
----------------- iz max.
Marcarea şi comportarea în c.c. şi c.a.: este asemănătoare cu cea a
diodei redresoare.
Ex:
A
K
Dioda varicap
Simbol:
A
K
Capacitatea joncţiuni este puternic dependentă de tensiune de
polaruzare inversă.
Cracteristica U-I este asemănătoare cu cea a diodei redresoare avînd U
şi I mai mici.
Marcarea şi comportarea în c.c. şi c.a. este asemănătoare cu cea a
diodei redresoare.
Ex:
A
K
Dioda cu contact punctiform
Definiţie: este o diodă redresoare de curent mic şi înaltă frecvenţă.
Simbolul, caracteristica U-I, marcarea şi comportarea în c.c. şi c.a.
este asemănătoare cu cea a diodelor redresoare doar că se pot folosi
pentru frecvenţe mult mai mari.
Dioda tunel
Simbol:
A
K
Rezistenţa negativă nu este o mărime fizică ci
înseamnă că la o creştere a U are loc o scădere a lui I.
Introducerea ei se realizează pe următoarea
definiţie a rezistenţei:
R=ΔU/ΔI = U2-U1/I2-I1
Caracteristica
U-I
IAK
A
.
. B.
.
.
UAK
0 ...
.... porţiune de R negativă
Marcarea este asemănătoare cu a diodelor redresoare.
Dioda tunel se foloseşte pentru condensarea
circuitelor oscilante de înaltă frecvenţă.Comportarea în c.c. şi c.a.
este asemănătoare diodelor cu contact punctiform.
Tranzistoare bipolare
Definiţie: este un dispozitiv electronic format din 3 regiuni
semiconductoare extrinseci dispuse alternat.
Fiecărei regiuni i se ataşează un terminal
pentru legătură cu exteriorul, cele trei terminale se numesc emitor E,
bază B, colector C.
Avem două tipuri de tranzistoare:
1)
pnp:
2) npn:
C
C
IB
IC
IC
B
IB
B
IE
IE
1
IC curent în colector;
IB curent în bază;
UBE tensiune bază-emitor;
UCE tensiune colector-emitor;
UCB tensiune colector-bază;
Între emitor şi bază se formează joncţiunea
JBE, iar între colector şi bază se formează joncţiunea JBC.
Funcţionare:
Pentru funcţionarea normală JBE se polarizează
direct iar JBC se polarizeză invers.
Emitorul este regiunea cea mai puternic dopată
având rolul de a emite un curent de purtători majoritari înspre
colector.
Baza este foarte subţire faţă de emitor şi
colector, datorită
polarizări directe a JBE apare un curent de electroni prin această
joncţiune, baza fiind foarte subţire o mică parte din aceşti electroni
se recombină cu golurile din bază, cei mai mulţi trec în C favorizând
polarizarea inversă a JBC.
În acest fel curentul din colector de valoare mare poate fi controlat
cu curentul din bază de valoare mică (efect de tranzistor).
Famili de C.I.logice
În funcţie de modul de realizare al
circuitelor integrate logice există mai multe familii şi subfamilii de
C.I.L.
1) T.T.L. – logică tranzistor tranzistor:
a) standard;
b) schotky;
c) low schotky;
2) M.O.S. – metal oxid semiconductor:
a) N.M.O.S.;
b) P.M.O.S.;
c) C.M.O.S.;
3) I.I.L. – logică injecţie injecţie;
4) E.C.L. – logică cuplaj prin emitor;
Aceste familii diferă prin diferiţi parametri
electrici ai
circuitelor de acelaşi tip cu excepţia microprocesoarelor şi memoriilor
ce lucrează la frevenţe foarte înalte.
Există 4 mari familii de coduri pentru
circuitele şi componentele electronice:
1) Codul european:
- TXA *****
- GXA *****
- HEF *****
- PXA *****
2) Codul URSS;
3) Codul american:
- JEDEC;
4) Coduri japoneze:
- HD **** Hitachi;
- MN **** Matsushita;
- MPB *** NEC;
- LM **** Sanyo;
- CXD **** Sony;
- TD **** Toshiba;
- M ****
Mitsubishi;
Parametri C.I.logice.
Circuitele integrate logice dintr-o familie au
aceleaşi tipuri de parametri şi aceleaşi nivele logice de tensiune.
Diferenţele semnigficative între familii sunt:
1) Tensiunea de alimentare;
2) Valorile semnalului de intrare şi de ieşire pt 0 şi 1 logic;
3) Consumul de putere electrică;
4) Frecvenţa maximă de lucru;
5) Numărul de circuite standard din aceeaşi familie comandată de
ieşirea altui circuit standard din aceeaşi familie;
6) Mediul de interconectare între porţile logice din famili diferite.
Intrările neutilizate se conectează în funcţie
de necesitaţile
familiei, masei, sau tensiuni de alimentare direct sau printr-o
rezistenţă de o anumită valoare.
Principali parametri sunt:
1) Caracteristica statică de transfer:
Este legată de modificarea tensiuni de ieşire
în funcţie de modificarea tensiuni de intrare.
Dacă la 0 logic avem un nivel scăzut de
tensiune la 1 logic avem
nivel ridicat de tensiune logică care este pozitivă iar invers avem
negativă (mai rar folosită).
Nivelul de tensiune se notează cu L (low) iar
nivelul ridicat H (hight).
2) Margine de zgomot:
Ualim
------------------------------------------------
plaja --- Ui a
max
-- UOH max
plaja U1 la OUT
U1 la in-- Ui a
min
-- UOH min
plaja -- Uil
max
-- Uol max
plaja U0 la OUT
Uo la in—Uil
min
-- Uol min
-- U alim.
UIH
max --
-- UOH amx.
-- UOH min.
Uil
max.
--
-- Uil max.
-- Uil min.
Uil
min.
--
Definim următoarele mărimi:
ML = Uoi max – UoL min = margine de zgomot pt 0 logic;
MA = UoH max – UiH min = margine de zgomot pt 1 logic;
Marginile de zgomot diferă de la familie de la
familie.
3) Viteza de comutare:
Reprezintă timpul maxim de propagare al
semnalului prin C.L. în
funcţie de tipul comutări apar doi timpi de propagare diferiţi tPLM şi
tPHL.
În practică se ia media aritmetică a celor doi
timpi.
4) Consumul de putere:
Depinde de regimul de lucru al circuitului
(static sau de comutaţie). În comutaţie puterea creşte semnificativ.
În practică se consideră o putere medie.
5) Factori de încărcare:
a) de ieşire FO – egal cu numărul de C.L. standard dintr-o familie
poate comanda ieşirea unui C.L. standard din aceeaşi familie.
b) de intrare FI – arată de câte C.L.S. dintr-o familie poate fi
comandat un C.L. din aceeaşi familie, de obicei FI=1.
În cazul circuitelor T.T.L. avem:
Ualim = 4,75 ÷ 5,25V (uzual 5V).
Intrările neutilizate se conectează:
1) direct la tensiunea de alimentare dacă este cel mult 5V;
2) printr-o rezistenţă la tensiunea de alimentare (de 1KΩ);
3) la o intrare utilizată a aceleeaşi porţi logice dacă logica
circuitului şi FO o permit;
4) la ieşirea unei porţi neutilizate;
5) la masă;
Variante constructive de porţi T.T.L.
1) seria standard;
2) seria open-colector (în gol de putere);
3) seria rapidă;
4) seria de putere redusă;
5) seria schotky;
6) seria schotky avansată;
7) seria schotky de putere redusă;
8) seria cu trei stele;
Variantele 1-7 sunt realizate pentru a
înbunătăţi viteza de
comutaţie sau putere consumată, cei doi parametri mergând în sens
contrar.
Varianta 8 are o a treia stare la ieşire (pe
lângă 0 şi 1 logic)
numită impedanţă notată (hight z) în care circuitul se comportă ca şi
cum ar fi deconectat.
Frecvenţmetru
Pentru lucrul în joasă frecvenţă, de multe ori
se doveşte utilă folosirea unui frecvenţmetru.
Desigur uni oamenii posedă un asemenea aparat,
fie industrial, fie confecţionat dupăs chema generală.
Bineînţeles, rezultatele obţinute în
măsurători sunt în
majoritatea cazurilor direct proporţionale cu complexitatea montajului
şi acurateţea execuţiei, în cazul celor „HOME MADE”.
Afişarea se face, în majoritatea cazurilor cu 6, 7
sau 8 cifre.
Consumul de energie este deobicei, peste 300mA în curent continuu,
ajungând la valori impresionante la variantele T.T.L. cu 8 cifre şi
diverse divizoare la intrare (de ex. 95H90, 11C90).
Montajul propus spre realizare întruneşte câteva caracteristici
notabile:
- consum redus de energie;
- volum fizic redus;
- folosirea circuitelor CMOS de fabricaţie indigen;
- posibilitatea înlocuiri prin circuite TTL sau HCT în cazul în care se
doreşte extinderea gamei de frecvenţe măsurabile;
- afişarea pe numai 4 cifre a informaţiei utile;
După cum se observă în schema principală se disting şase blocuri
principale:
- divizoare de intrare;
- bază de timp cu cuarţ;
- modul de numărare-afişare;
- circuite ce furnizează semnale LE (latch) şi RST (reset);
- alimentare cu energie;
- formatoarele semnalului de intrare;
Elementul original al acestui montaj îl
întâlnim în mod de
numărare-afişare şi este reprezentat de C.I.-MMC22925, produs la
„Microelectrica”. Acaestă capsulă DIL16, este de fapt o reproducere a
unui celebru cip Naţional Semiconductor, notat 74C925.
Compatibilitatea este totală. Structura
internă pe blocuri funcţionale o găsim prezentată în (1).
Se observă imediat asemănarea cu un
frecvenţmetru clasic,
condensată însă pe o singură „aşchie” de siliciu cu intrări pentru
toate semnalele utile
(CLK, RST, LE) şi cu ieşiri multiplexate
pentru patru cifre.
Acest ultim amănunut, precum şi executarea
C.I. cu structurile
CMOS, asigură un consum redus de energie. Tensiunea de funcţionare este
de 3-6V.
Ieşirile spre segmentare se trec prin
rezistenţe de limitare, iar
comanda cifrelor cu catod comun se trec prin intermediul unor
tranzistoare cu rol de etaj tampon
Realizare practică
Baza de timp este construită cu ajutorul unui
alt circuit CMOS,
respectiv 4060. Acesta conţine un oscilator, precum şi un şir de 14
divizoare binare. În cazul acestui montaj am folosit un cuarţ de 32768
Hz (214). La pinul 3 al C.I. 4060 se va obţine o divizare cu 214 un
semnal de 2 Hz, cu precizia şi stabilitatea cuarţului.
Pentru a obţine semnalul util de 1 Hz pentru
acţionarea corectă a
modului de numărare se mai face încă o divizare cu 2 prin intermediul a
½ 490 circuit TTL divizor cu 2 şi 5.
Semnalul furnizat la ieşitrea lui 490 (1 Hz)
comandă poarta
construită cu D1 şi D2, a cărei ieşire atacă blocul de numărare-afişare.
Paralel se declanşează un prim monostabil
cuprins în C.I.4098
(4528), al cărui impuls de ieşire este furnizat blocului de numărare la
intrare LE, comandând, totodată, un al doilea monostabil a cărei ieşire
furnizează impulsul necesar la intrarea RST.
Cronograma asociată funcţionări corecte a
frecvenţmetrului descris până în acest moment se poate observa în fig.2.
Semnalul de intrare este format cu ajutorul
porţilor NAND 1 şi 2.
pentru acest loc s-a preferat varianta TTL, respectiv 74LS132. cei ce
posedă, pot folosi, bineînţeles, circuite CMOS rapide, tip 74HC132.
Urmează o primă divizare cu 5 necesară pentru
corelarea bazei de
timp (1s) cu perioada electivă de măsurare efectivă a semnalului precum
şi furnizarea semnalelor RST şi LE. După acest divizor, la ieşire se va
face o nouă divizare cu 10. Cele două semnale :5 şi :50 ajung printr-un
comutator electronic cu patru porţi NAND la intrare de numărare CLK,
via D1.
Înfuncţie de poziţia întreruptorului I ce
comandă în c.c.
comutatorul, vom obţine două game de măsurare a frecvenţelor: 0 la
99,99 KHz şi 0 la 999,9 KHz.
După cum am arătat, elementul original al
montajului este C.I.
MMC22925. conform datelor (1), acesta poate măsura şi afişa până la 1
MHz frecvenţa de intrare. Rezultă deci de altfel că orce altă frecvenţă
superioară acestei valori trebuie să sufere o divizare convenabilă
pentru a putea fi citită.
Tensiunea de funcţionare optimă (+5V) convine
şi pentru cazul
folosirii unor divizoare TTL (74LS90 de exemplu) sau chiar ECL (10131
sau 95H90). Nu recomandăm folosirea pe post de prime divizoare a
capsulelor CMOS normale, deoarece acestea au o alimentare de 5V şi o
funcţionare corectă de cca 3 MHz.
Soluţia optimă ar reprezenta-o familia CMOS
rapid (HC, HCT) ce
îmbină freccvenţa de lucru gen TTL-Ls, 40-60 MHz cu consum mic al
CMOS-urilor (1,5mW) şi tensiunea redusă de lucru (+5V).
În concluzie circuitele folosite depind doar
de zestrea fiecărui
constructor. În schema electrică de bază prezentată au figurat varianta
cea mai acceptabilă, folosind TTL-LS şi CMOS normal.
Se pot folosi afişoare cu 7 segmente din
producţia „Microeletrica”
sau tip VQE, cu condiţia esenţială de a fi de tipul CATOD COMUN.
Sursa de alimentare de +5V prezintă probleme
deosebite, având în
vedere că afişarea LED cu cel mai „gurmand” regim în curent se face cu
multiplexare, deci cu un regim mediu de cca 35mA.
Deci, consumul total va atinge 100mA în cele
mai nefavorabile
condiţii. Prin folosirea în exclusivitate a circuitelor HC şi a
afişelor cu mare randament luminos, la 1-2mA pe segment, consumul poate
scădea la numai 20-25mA, devenită o variantă portabilă.
Nu vom da o anume sugestie pentru cablaje,
imprimate, deoarece
posibilităţile multiple de adapatare la piesele disponibile, precum şi
în cadrul unui complet de măsurători electronice ar face improprie
poate desfăşurarea unui anumite forme sau suprafeţe.
Punere în funcţiune
Dacă proiectarea, executarea şi plantarea
cablajului imprimat, se vor lipi conductoare pentru alimentarea LE, RST
şi CLK.
Se leagă provizoriu RST şi CLK la masă, iar LE
la +5V şi se va
alimenta montajul de la această tensiune. Va apărea afişat 0000. dacăa
fişajul prezintă
altă
valoare, se va atinge pentru
scurt timp cu firul RST bara de +5V. Valoarea afişată va fi 0000. se
pune RST la masă.
Se va deconecta CLK de la masă şi se va lăsa
în aer sau se va
atinge punctul de +5V. Numărătorul va avansa. Nu trebuie să vă faceţi
probleme dacă după deconectare de la (-) a CLK, afişarea va arăta un
avans rapid al nunmărătorului.
Sunt exemplare de MMC22925 extrem de
sensibile, ce pot capta
brumul electric ambiant. Se pune LE la masă, numărarea se va opri,
afişându-se ultima valoare citită. Modul de numărare-afişare va
funcţiona perfect.
Dacă se va observa apariţia unor cifre
ciudate, recomandăm
verificarea sudurilor la elemente afişare. Defectul este sigur acolo.
Se leagă apoi celelalte blocuri componente.
Se pune întreruptorul I la masă. Se aplică la intrare un semnal TTL de
frecvenţă cunoscută, ce se va regăsi afişată în cazul funcţionării
corecte a întregului montaj. Decuplând de la masă pe I, valoarea
afişată va fi divizată prin 10.
Utilizare
- frecvenţmetru;
- AVO-metru, prin intercalarea unui convertor frecvenţă-tensiune;
- scală numerică;
- generator de funcţii cu afişarea frecvenţei;
N.T.S.M. la folosirea curentului electric
Curentul electric are o acţiune complexă şi
caracteristică asupra
tuturor componentelor organismului uman producând tulburări interne
grave (aşa numitele şocuri electrice) sau leziunile externe (arsuri
electrice, electrocutări şi semne electrice)
Accidentele electrice se datoresc următoarelor cauze:
a) folosirea curentului electric la tensiuni care depăşesc pe cele
arătate ăn normele tehnice ale securităţi;
b) atingerea conductoarelor neizolate sau insuficient izalate sub
tensiune;
Pentru evitarea accidentelor prin electrocutare,
prin contactul
uneltelor cu care se lucrează în astfel de locuri de muncă, vor avea
mânere din materiale electroizolante.
Elementele aflate sub tensiune vor fi protejate de carcase
împiedicându-se astfel atingerea acestora. Carcasarea sau îngrădinarea
lor se va exexuta cu plase metalice sau table protejate cu rezistenţă
metalică suficientă şi bine fixată.
Montajul se alimentează la tensiune redusă prin intermediul unui
transformator. Pericolul unei electrocutări există numai în primarul
trnsformatorului.
La realizarea montajului se va folosi pistol de lipit cu
izolaţia
coresunzătoare şi scule care să nu prezinte pericol de rănire, zgâriere
etc.
La realizarea cablajului se va evita contactul cu soluţia
de corodare.
Bibliografie
(1) – DATA BOOK – „Microelectrica”. 1989
(2) – ELEKTOR, 12/1991.
(3) – LE HAUT PARLEUR, nr. 1788.
Prof. Ing. Gr. I Eugenia Isac
Măsurări electrice ţi electronice
Manual pentru clasele XI-XII
Editura Didactică şi Pedagocică, R.A.
Bucureşti - 1993
|
Referat oferit de www.ReferateOk.ro |
|