Marile metropole ale lumii 2
Categoria: Referat
Geografie
Descriere:
Zona de Vest este regiune metropolitană cea mai distantă faţă de centru
oraÅŸului. Include cartierele Barra da Tijuca, Jacarepaguá, Campo
Grande, Santa Cruz ÅŸi Bangu. Barra da Tijuca rămâne o zonă de creÅŸtere
rapidă, atrăgând în special sectorul mai bogat al populaÅ£iei, în timp
ce cartiere învecinate, din Zona de Vest relevă diferenÅ£e mari între
clasele sociale... |
|
|
1
Plaja Ipanema
Rio de Janeiro (însemnând Râu de Ianuarie în portugheză) este numele
unui stat şi a unui oraş în sud-estul Braziliei. Oraşul este faimos
pentru plajele sale cu hoteluri alineate, Copacabana şi Ipanema, pentru
imensa statuie a lui Isus Cristos Mântuitorul ("Cristo Redentor") de pe
muntele Corcovado, şi pentru carnavalul său anual.
Populaţia oraşului este de aproximativ
6.150.000 locuitori (2004), ocupând o suprafaţă de 1256 km². Zona
metropolitană curpinde o populaţie estimată între 10 şi 13 milioane.
Cuprins
• 1 Istorie
• 2 Sectoarele Oraşului
o 2.1 Centro
o 2.2 Zona de Sud
o 2.3 Zona de Nord
o 2.4 Zona de Vest
o 2.5 Barra da Tijuca
• 3 Favelas
• 4 Carnaval
• 5 Fotbal
• 6 Diverse
• 7 Vezi şi
• 8 Legături externe
Istorie
Golful în care este situat Rio de Janeiro (Golful Guanabara) a fost
descoperit de europeni pe 1 ianuarie, 1502, prin exploratorul portughez
Gaspar de Lemos; l-a numit "Rio" pentru că a crezut că era mai degrabă
o gură de râu decât un golf.
Oraşul Sfântul Sebastian Rio de Janeiro a fost fondat la 1 martie 1565
în onoarea regelui Sebastian I al Portugaliei.
Rio de Janeiro a fost capitala Braziliei din 1764 până în 1960, când
guvernul a fost transferat la Brasília, dar acesta a rămas unul dintre
cele mai importante oraşe din ţară, al doilea cel mai mare dupăSão
Paulo. Între 1808 şi 1821, în timpul invaziei napoleonice asupra
Portugaliei metropolitane, oraşul a deveni capitala Portugaliei şi a
extinsului său imperiu.
1888 Hartă germană a oraşului
Sectoarele Oraşului
Oraşul este împărţit adesea între centrul său istoric (Centro), Zona de
Sud dezvoltată în turism, cu plajele sale faimoase la nivel mondia,
Zona de Nord unde dezvoltată industrială, Zona de Vest şi regiunea nouă
Barra da Tijuca.
Centro
Centro este zona istorică a oraşului. Atracţii turistice importante
sunt Biserica Candelaria şi catedrala modernistă, Teatrul Municipal şi
câteva muzee. Centro rămâne inima comunităţii de afaceri a oraşului.
"Bondinho", un tramvai, pleacă din staţia centrală, trece printru-un
fost apeduct în stil roman, şi se plimbă prin străzile abrupte ale
cartierului învecinat Santa Teresa.
Zona de Sud
Zona sudică din Rio de Janeiro este formată din mai multe cartiere,
printre care São Conrado, Leblon, Ipanema, Arpoador, Copacabana şi
Leme, care compun faimoasa linie de coastă a oraşului.
Cartierul plajei Copacabana găzduieşte una dintre cele mai
spectaculoase petreceri de An Nou. Peste două milioane de spectatori
îmbulziţi pe nisip urmăresc artificiile. Din 2001, artificiile sunt
lansate de pe vase, pentru a conferi mai multă siguranţă evenimentului.
După Copacabana şi Leme, se află cartierul Urca, în care se află
Muntele Pâine de Zahăr ("Pão de Açúcar"), a cărui nume caracterizează
faimoasa înălţare din mare. În vârf se poate ajunge cu telecabina,
accesibilă de pe Dealul Urca ("Morro da Urca"), care oferă o priveleşte
spre muntele Corcovado. Cel mai înalt munte al oraşului, totuşi, este
Pedra da Gávea (Piatră de Gabier) din São Conrado (842m). Zborul cu
planorul este o activitate populară pe o culme învecinată - după un
zbor scurt, se aterizează pe plaja Praia do Pepino din São Conrado.
O vedere spre Ipanema de pe Corcovado. Insulele Cagarras se pot vedea
în fundal
Zona de Nord
În Zona de Nord din Rio se află Stadionul Maracanã, stadionul de fotbal
cu cea mai mare capacitate din lume, capabil să găzduiască aproape
200.000 de persoane (totuşi cel mai mare stadion de orice tip din lume
se află în Praga, Republica Cehă) dar nu este folosit pentru fotbal).
În era modernă, capacitatea a fost redusă conform cu regulile de
siguranţă modernă, şi introducere de scaune pentru toţi spectatorii. În
urma ultimelor renovări, va ajunge să deţină o capacitate de
aproximativ 120.000 de persoane. Maracanã va fi locul de desfăşurare a
Ceremoniilor de Deschidere şi Închidere precum şi a unor competiţii ale
Jocurilor Pan-Americane 2007.
Zona de Vest
Zona de Vest este regiune metropolitană cea mai distantă faţă de centru
oraşului. Include cartierele Barra da Tijuca, Jacarepaguá, Campo
Grande, Santa Cruz şi Bangu. Barra da Tijuca rămâne o zonă de creştere
rapidă, atrăgând în special sectorul mai bogat al populaţiei, în timp
ce cartiere învecinate, din Zona de Vest relevă diferenţe mari între
clasele sociale. Sectorul are zone industriale, însă în interiorul său
se află şi câteva zone agricole. Pe lângă Barra da Tijuca şi
Jacarepagua, un alt cartier cu o creştere economică importantă este
Campo Grande. Câteva competiţii ale Jocurilor Pan-Americane din 2007 se
vor desfăşura în Centrul Sportiv Miécimo da Silva, poreclit Şcoala
Generală "Algodão" şi altele pe Stadionul Ítalo del Cima Stadium, în
Campo Grande.
Barra da Tijuca
La vestul zonelor mai vechi este Barra da Tijuca, o zonă costală
subdezvoltată anterior, care acum trece printr-o perioadă de
reconstrucţie. Clădiri moderne de apartamente şi centre comerciale îi
conferă zonei un aer americanizat spre deosebire de centrul înghesuit
(Centro). Aceasta a atras transferarea oamenilor de afaceri în Barra da
Tijuca pentru a profita de acest fapt. Plajele imense din Barra da
Tijuca sunt de asemenea populare pentru locuitorii oraşului. Barra da
Tijuca este locul unde va fi amplasat Satul Jocurilor Pan-Americane din
2007.
Portul Botafogo, cu luna deasupra muntelui Pâine de Zahăr
Favelas
Rio este un oraş al contraste, şi deşi mare parte din oraş concurează
cu metropolele cele mai moderne ale lumii, un procent important din cei
13 milioane de locuitori ai oraşului încă trăiesc în gospodării sărace.
Cele mai urâte locuri din aceste zone sărace sunt mahalalele, cunoscute
sub numele de favelas, dezvoltate de obicei pe dealuri, unde clădirile
înalte sunt dificil de construit, iar accidentele, datorate în general
de ploi, sunt frecvente. Favelas, la fel ca în cazul ghetourilor din
Bucureşti sau Budapesta, se confruntă cu probleme legate de droguri,
crime şi atacuri de bandă.
Carnaval
Carnavalul de la Rio de Janeiro oferă mai multe distracţii, incluzând
faimoasele parade Escolas de Samba în "sambódromo" şi bine-cunoscutele
"blocos de carnaval" care străbat întreg oraşul. Cele mai faimoase sunt:
• Cordão do bola preta : Paradele din centrul
oraşului, este unul dintre cele mai tradiţionale "bloco de carnaval".
• Trupa Ipanemei : parada homosexualilor care
străbate plaja Ipanema.
• Suvaco do Cristo : Paradă în grădina botanică,
chiar sub braţul lui Cristo Redentor. Numele de Suvaco do Cristo se
traduce în română ca "Subsoara lui Cristos", şi a fost ales din motivul
menţionat mai sus.
O imagine a Zonei de Nord din Rio de Janeiro făcută din satelitul NASA
Landsat 7
Fotbal
Rio de Janeiro este oraşul de origine a patru cluburi de fotbal
braziliene: Flamengo, Botafogo, Fluminense şi Vasco. Faimosul stadion
Maracanã este de asemenea situat în Rio de Janeiro.
Diverse
Oraşul va găzdui ediţia din 2007 a Jocurilor Pan-Americane, între 13 şi
29 iulie. Plaja Copacabana va fi locul de desfăşurare a competiţiilor
de triatlon şi volei de plajă, cea de yachting desfăşurându-se în
Golful Guanabara. Municipalitatea construieşte un nou stadion, în
apropiere de Maracanã, cu o capacitate de 95.000 de spectatori. Va fi
denumit după fostul preşedinte brazilian al FIFA João Havelange. Rio de
Janeiro a fost de asemenea un candidat pentru Jocurile Olimpice din
2012.
Într-un episod al serialului The Simpsons, familia a plecat la Rio.
Episodul a înfuriat o serie de oficiali din turism, care au ameninţat
că vor da în judecată producătorii serialului.
Însemnul hollywoodian
Hollywood este un cartier a oraşului Los Angeles, California din
Statele Unite.
Hollywoodul a fost întemeiat în 1857. Relatările conform cărora numele
ar proveni de la arbuşti sfinţiti aduşi din Anglia sunt în mare parte
neadevărată. Se spune că numele de Hollywood a apărut, din întâmplare,
când soţia lui Harvey Henderson Wilcox, un agent imobiliat în anii
1880, călătorind cu trenul, a întâlnit o femeie, care şi-a denumit casa
"Hollywood" (lemn sfânt). Când doamna Wilcox s-a întors acasă, şi-a
botezat ferma la fel.
Hollywood a devenit o municipalitate în 1903. În 1910, locuitorii de
sex masculin au votat unirea cu oraşul Los Angeles, pentru a-şi asigura
o sursă constantă de apă.
Spre începutul anilor 1900, mai multe companii de producţie
cinematografică din New York şi New Jersey au început să se mute în
însorita Californie, datorită vremii bune şi a zilelor mai lungi. Deşi
lumina electrică exista la acea vreme, aceasta nu era destul de
puternică ca să expună adecvat o peliculă; cea mai bună sursă de lumină
pentru producţia cinematografică era lumina solară. Compania Nestor,
primul studio de film din zona Hollywoodului, a fost fondată în 1911 de
David Horsley. În acel an, s-au turnat acolo cincisprezece filme
independente.
Hollywood la sfârşitul aniilor 1920
Distanţa dintre California de Sud şi New Jersey i-a îngreunat lui
Thomas Edison impunerea brevetelor sale de invenţie în domeniul
cinematografic. În acel moment, Edison deţinea aproape toate brevetele
necesare pentru producţia unui film iar în est, producătorii de film
care lucrau independent de Motion Picture Patents Company (compania lui
Edison) erau adeseori acţionaţi în instanţă şi agresaţi de Edison şi
agenţii săi. În conscinţă, producătorii de film din California puteau
să lucreze indepedent, neatârnat de controlul lui Edison. Dacă trimitea
agenţi în California, zvonurile despre aceştia ajungeau la Los Angeles
înaintea agenţilor, iar producătorii de film puteau să fugă în Mexic.
Faimosul însemn al Hollywoodului a fost ridicat în anul 1923 şi era
menit să promoveze noile dezvoltări imobiliare pe dealurile
Hollywoodului, înfăţişând iniţial cuvântul "Hollywoodland". Pentru
mulţi ani semnul a fost lăsat să se deterioreze. În 1949, Camera de
Comerţ a Hollywoodului a călcat în prag şi s-a oferit să elimine
ultimele patru litere şi să le repare pe celălalte. Semnul, amplasat în
Parcul Griffith, a fost înregistrat ca marcă şi nu mai poate fi folosit
fără permisiunea Camerei de Comerţ a Hollywoordului, care administrează
şi venerabilul Walk of Fame.
Salutări de la Hollywood
Cuvântul "Hollywood" este utilizat colocvial cu sensul de industrie
cinematografică şi de televiziune în California de sud, termenul
derivând de la faimoasa comunitate.
Studioul Charlie Chaplin, de pe bulevardele La Brea şi De Lonpre, la
sud de Sunset Boulevard (Bulevardul Soarelui), a fost construit în
1917. A avut mulţi propietari după 1953, printre care Kling Studios,
care au produs serialul TV Superman cu George Reeves; Red Skelton, care
le-a folosit ca sound stage pentru showurile CBS; de asemenea CBS a
filmat aici Perry Mason cu Raymond Burr. A fost deţinut de asemenea de
compania A&M Records condusă Herb Alpert şi Tijuana Brass
Enterprises. Propietarzk curent este The Jim Henson Company,
deţinătoarea show-ului Muppets. În 1969, Comitetul pentru Patrimoniu
Cultural al oraşului Los Angeles a desemnat studioul un momument
istoric.
Prima ceremonie de decernare a Premiilor Oscar a avut loc la 16 mai
1929 în timpul unui banchet desfăşurat în Sala Florilor a Hotelului
Hollywood Roosevelt de pe Bulevardul Hollywood. Biletele costau $10.00,
iar la ceremonie au participat două sute cincizeci de persoane.
Hollywood Walk of Fame
Faimoasa clădire Capitol Records de pe Strada Vine, la nord de
Bulevardul Hollywood, este un studio de înregistrări închis pentru
vizitele publicului, dar arhitectura sa circulară unică este specială,
prin faptul că pare a fi o stivă de etaje.
În noiembrie 2002, o propunere de separare a Hollywoodului de Los
Angeles şi formare a unui nou oraş a fost respinsă de marea majoritate
a votanţilor.
Recent construitul Kodak Theatre de pe Bulevardul Hollywood, amplasat
acolo unde se înălţa odată istoricul Hollywood Hotel, a devenit noua
locaţie a ceremoniei de decernare a premiilor Oscar.
Ville de Paris
Parisul este capitala şi cel mai mare oraş al Franţei. Oraşul este
traversat de râul Sena, care împarte oraşul în două părţi - Malul
Drept, în partea de nord a Parisului, şi Malul Stâng, în partea de sud.
Oraşul are o populaţie de 2.147.857 (1999), dar zona metropolitană are
peste 11 milioane de locuitori (11.174.743 la recensământul din 1999)
Cuprins
• 1 Istorie
o 1.1 Populaţie istorică
• 2 Administraţie
• 3 Geografie
• 4 Transport
• 5 Locuri în Paris
o 5.1 Monumente si clădiri
o 5.2 Muzee
o 5.3 Suburbii, străzi şi alte zone
o 5.4 Viaţa de noapte
• 6 În aglomerarea urbană a Parisului
• 7 Evenimente
• 8 Legături externe
Istorie
Nucleul istoric al Parisului este Ile de la Cité, o insulă mică din
care mare parte este ocupată de impresionantul Palais de Justice şi de
catedrala Notre-Dame de Paris. Insula este conectată cu una mai mică,
Ile Saint-Louis, care este ocupată de case construite în secolul XVII
şi XVIII. Caracteristicile majore ale Parisului sunt cheiurile
străjuite de copaci de-a lungul Senei - în special pe malul stâng cu
vânzătorii ambulanţi de cărţi (faimoşii buchinişti, podurile istorice
care traversează râul şi bulevardele precum Champs-Élysées.
Vedere din Turnul Montparnasse (Tour Montparnasse) către Turnul Eiffel.
În dreapta, mormântul lui Napoleon se află sub domul aurit de la Les
Invalides. Turnurile centrului de birouri şi divertisment La Defense se
văd la orizont.
Parisul a fost ocupat de un trib galic până când au ajuns aici romanii
în 52 î.Hr.. Invadatorii se refereau la ocupanţii anteriori ai oraşului
ca parisii, însă au numit oraşul Lutetia, care înseamnă "loc
mlăştinos". Aproximativ cincizeci de ani mai târziu oraşul s-a întins
şi pe malul stâng al Senei, într-o zonă care a rămas şi astăzi cu
numele Cartierul latin, şi a fost redenumit "Paris".
Ocupaţia romană s-a încheiat în 508, când Clovis I a făcut oraşul
capitala dinastiei Meroviengienilor a francilor. Invaziile vikingilor
din secolul IX a obligat parizienii să construiască o fortăreaţă pe Ile
de la Cité. În cursul uneia dintre invazii Parisul a fost cucerit de
către vikingi, probabil sub Ragnar Lodbrok, care a primit o recompensă
uriaşă pentru a pleca pe 27 martie 845. Slăbiciunea ultimilor regi
Carolingieni a dus la creşterea puterii conţilor Parisului. Odo, Conte
de Paris a fost ales ca rege al Franţei de către lorzii feudali în timp
ce Charles al III-lea avea pretenţii la tron. Până la urmă, în 987,
Hugo Capet, conte de Paris, a fost ales de lorzii feudali după moartea
ultimului urmaş Carolingian.
1
Vedere din Muzeu Orsay spre Grande Route
În cursul secolului XI oraşul s-a întins pe malul drept. Secolele XII
şi XIII, care includ domnia lui Filip al II-lea Augustus (1180-1223),
sunt notabile pentru creşterea oraşului. Drumurile principale au fost
pavate, primul Luvru a fost construit ca fortăreaţă şi mai multe
biserici, inclusiv catedrala Notre-Dame, au fost construite sau
începute. Mai multe şcoli de pe malul stâng au fost unite în cadrul
Sorbonei, care numără pe Albertus Magnus şi Sf. Thomas Aquinas printre
primii profesori. În Evul Mediu Parisul a prosperat ca centru
intelectual şi comercial, cu o întrerupere temporară când a lovit ciuma
în secolul XIV. Sub domnia regelui Louis al XIV-lea, regele Soare, de
la 1643 la 1715, reşedinţa regală s-a mutat la Versailles.
Revoluţia franceză a început cu luarea cu asalt a Bastiliei pe 14 iulie
1789. Multe dintre conflictele din anii următori au avut loc între
Paris şi zonele rurale ale Franţei.
Vedere a Parisului şi a Senei din cafeneaua de pe magazinul La
Samaritaine.
În 1870 războiul franco-prusac s-a încheiat cu un asediu al Parisului
şi a Comunei Parisului, care s-a predat în 1871 după o iarnă de
foamete. Turnul Eiffel, cel mai cunoscut simbol al Parisului, a fost
construit în 1889 într-o perioadă de prosperitate cunoscută ca La Belle
Époque.
Populaţie istorică
• 1801: 547.800 de locuitori
• 1831: 714.000
• 1851: 1.053.000
• 1881: 2.240.000
• 1901: 2.661.000
• 1926: 2.871.000
Paris: evoluţia demografică între 1801 and 1926
1801
1851
1881
1926
547 800 1 053 000 2 240
000 2 871 000
Administraţie
Parisul este un département al Franţei (Paris, 75), parte din regiunea
Ile-de-France. Parisul este împărţit în douăzeci de districte
numerotate, arondismentele. Aceste districte sunt numerotate în
spirală, cu primul arrondissement în centrul oraşului.
Până în 1964, département 75 era "Seine", care conţinea oraşul şi
suburbiile înconjurătoare. Schimbarea acestei organizări a dus la
crearea a trei noi départemente care formează un inel în jurul
Parisului, deseori numite la petite couronne (coroniţa):
Hauts-de-Seine, Seine-Saint-Denis şi Val-de-Marne.
Bertrand Delanoë este primarul Parisului din 18 martie 2001.
Primari anteriori: Jacques Chirac, Jean Tiberi.
Geografie
Înălţimea Parisului variază din cauza dealurilor in multe districte:
• Montmartre - 130 metri peste nivelul mării
• Belleville - 115 metri peste nivelul mării
• Menilmontant
• Buttes-Chaumont
• Passy
• Chaillot
• Montagne Ste-Genevieve
• Butte-aux-Cailles
• Montparnasse (dealul a fost nivelat in Secolul
XVIII)
Transport
Parisul este deservit de două aeroporturi: Orly, la sud de Paris, şi
Charles de Gaulle, la nord de Paris, situat în localitatea
Roissy-en-France.
Parisul este dotat cu o reţea densă de metrou, numit Métro. De
asemenea, RER-ul (Reţeaua Expresă Regională) ce face legătura intre
diferitele departamente din jurul Parisului, străbate Parisul. În plus
există o reţea de căi ferate: din cele 6 gări pariziene pleacă zilnic
trenuri pentru navetişti, trenuri naţionale şi TGV-uri (Train à Grande
Vitesse) (numit Thalys sau Eurostar pentru Belgia, Olanda, Germania,
respectiv Marea Britanie).
Oraşul este şi nodul principal al reţelei de autostrăzi şi este
înconjurat de o şosea largă circulară numită Boulevard Peripherique.
Intrările şi ieşirile de pe Peripherique sunt numite "Portes" (porţi),
fiindcă acestea corespund cu porţile oraşului. Majoritatea acestor
porţi au parcări unde neriveranii sunt sfătuiţi să-şi lase maşinile.
Traficul parizian este renumit pentru încetineală şi pentru pericolul
pentru integritatea caroseriei. Primăria a luat măsuri pentru
fluidizarea traficului în comun (autobuze, taxi-uri), creând culoare
speciale pentru acestea.
Locuri în Paris
Arcul de Triumf şi bulevardul Champs-Élysées
Monumente si clădiri
• Turnul Eiffel - simbolul Parisului.
• Arc de Triomphe - monument din centrul Place de
l'Étoile,
comemorând victoriile Franţei şi onorând pe cei care au murit în luptă.
• Les Invalides - Muzeu şi loc de veci pentru mulţi
soldaţi francezi şi pentru Napoleon.
• Conciergerie - închisoare foarte veche unde mulţi
membri ai
regimului monarhic au stat înainte de moartea lor la revoluţia
franceză.
• Palais Garnier - sediul Operei din Paris,
considerată de Adolf Hitler ca fiind cea mai frumoasă clădire din lume.
• Catedrala Notre-Dame pe Ile de la Cité
• Clădirea Samaritaine - galerii comerciale de la
începutul secolului XX.
• Sorbonne - universitate faimoasă, fondată în Evul
Mediu.
• Statuia Libertăţii - o versiune mai mică a statuii
din portul din
New York pe care Franţa a dăruit-o Statelor Unite în 1886.
• Pantheonul din Paris - biserică şi mormânt al celor
mai mari personalităţi ale Franţei.
• Sainte-Chapelle - capelă din secolul XIII.
• Église de la Madeleine - biserică
• Place des Vosges - piaţă din districtul Marais
creată în timpul domniei lui Henric al IV-lea
Muzee
• Luvrul - un muzeu enorm care găzduieşte foarte
multe opere de artă, inclusiv pictura Mona Lisa şi statuia Venus din
Milo.
• Muzeul d'Orsay - un muzeu de artă găzduit într-o
gară din secolul
XIX convertită, şi care conţine în special opere impresioniste.
• Centrul Georges Pompidou, cunoscut şi ca Beaubourg
- o clădire
neobişnuită care găzduieşte muzeul de arte moderne şi un centru
cultural cu o mare bibliotecă publică. Lângă această clădire se află şi
atelierul Constantin Brâncuşi.
• Musée Rodin - o mare colecţie de opere ale celui
mai celebru sculptor francez.
• Musée du Montparnasse în vechea reşedinţă a
artistului Marie
Vassilieff de la Avenue de Maine nr. 21, detaliază istoria comunităţii
artistice din Montparnasse.
• Musée Cluny, cunoscut şi ca Musée National du
Moyen-Age,
găzduieşte o mare colecţie de artă şi obiecte din Evul Mediu, inclusiv
ciclul de tapiserii Doamna cu licornul.
Suburbii, străzi şi alte zone
• Montmartre - zonă istorică pe o colină, unde se
află şi Basilique
du Sacré-Cœur şi care este faimoasă şi pentru cafenele şi atelierele
multor artişti importanţi.
• Champs-Élysées - faimoasă stradă din lume, un
bulevard de obicei plin de turişti.
• Rue de Rivoli - magazine elegante pentru turişti.
• Place de la Concorde - piaţa din care porneşte
Champs-Élysées,
cunoscută în trecut ca Place de la Revolution, locul obeliscului şi al
ghilotinei.
• Place de la Bastille - actuală piaţă, este locul
unde se afla Bastilia până la Revoluţia Franceză.
• Montparnasse - zonă istorică de pe malul stâng al
Senei, faimoasă pentru ateliere, restaurante şi cafenele.
• Cimitirul Pere Lachaise - unul dintre cele mai
populare obiective
pariziene, conţine mormintele multor francezi faimoşi, cât şi al
oamenilor faimoşi din toată lumea care au ajuns să trăiască în Franţa
(inclusiv români).
• Cimetière de Montmartre
• Cimetière de Montparnasse
• Cimetière de Passy
• Les Halles - zonă comercială care include şi un nod
important de metrou.
• Le Marais - zonă şic de pe malul stâng al Senei cu
două comunităţi numeroase, homosexuală şi evreiască.
Viaţa de noapte
• Le Lido - cabaret de pe Champs-Élysées faimos
pentru spectacolele
exotice şi unde, ca soldat american în permisie cu nişte prieteni,
Elvis Presley a dat un concert ad hoc.
• Bal du Moulin Rouge, Le Crazy Horse Saloon, Les
Folies Bergère - cluburi de noapte faimoase.
În aglomerarea urbană a Parisului
• Disneyland Resort Paris - parc de distracţii din
estul oraşului.
• La Défense - complex major comercial, de birouri şi
teatre; tot aici este amplasat şi Grande Arche.
• Palatul de la Versailles - fostul palat regal în
oraşul Versailles
din sud-estul Parisului. Cea mai mare atracţie turistică a Franţei.
• Basilica Saint Denis - catedrală gotică foarte
veche şi loc de veci al multor monarhi francezi, aflată în nordul
oraşului.
Evenimente
• iulie 1789 - Asaltul Bastiliei
o Familia regală este forţată să revină din
Versailles la Paris
• 1814 - Parisul ocupat de armatele celei de-a şasea
coaliţii, după căderea lui Napoleon
• 1815 - Parisul este ocupat din nou, de data aceasta
de către a şaptea coaliţie, după trecerea celor o sută de zile.
• 1855 - Expoziţia Universală din 1855
• 1856 - Are loc Congresul de la Paris
• 1867 - Expoziţia Universală din 1867
• January 28th, 1871 - Cade Comuna din Paris
• 1878 - Expoziţia Universală din 1878
• 1889 - Expoziţia Universală din 1889 - Turnul
Eiffel
• 1900 - Expoziţia Universală din 1900
o Este inaugurat Metroul din Paris in iulie (la
început o singură
linie, ce străbătea Parisul de la est (Porte de Vincennes) la vest
(Porte Maillot).
• 1925 - Expoziţia Internaţională de Arte Decorative
şi Industriale moderne din 1925
• 1931 - Expoziţia Colonială Franceză din 1931
• 13 iunie, 1940 - Naziştii intră în Paris
• 1968 - revoltele studenţeşti din 1968 în Paris,
combinate cu o
serie de greve ale muncitorilor din ţară ameninţă să dea jos guvernul
Charles de Gaulle.
• 1999 - Deschiderea Bibliotecii Naţionale Franceze
Date
Statut Capitala Franţei
Populaţie
• Total (2004)
• Densitate
2.142.800 locuitori
24.448 locuitori/km²
Suprafaţă
105,397 km²
Altitudine m
Coordonate geografice 48°52′ N 2°19′ E
Fus orar
UTC+1
Primar
Bertrand Delanoë
Kremlinul din Moscova
Kremlinul din Moscova (rusă: Московский Кремль) este cel mai cunoscut
kremlin (citatadelă rusească). Este un complex fortificat (vezi
Turnurile Kremlinului) care incluse palatele Kremlinului şi catedralele
Kremlinului care domină Piaţa Roşie din Moscova. Complexul serveşte ca
reşedinţă oficială şi ca principal loc de muncă al Preşedintelui
Federaţiei Ruse.
Istorie
Vedere a Kremlinului din Moscova
Aici s-au aflat primele aşezări din zona Dealului Boroviţchi acolo unde
râul Neglinnaia se varsă în râul [[Moscova (râul)|Moscova]. Încă din
secolul al XI-lea a fost o structură fortificată importantă pe deal.
Oraşul a fost extins foarte mult de Prinţul Iuri Dolgoruki în secolul
al XX-lea. Fortăreaţa a fost numită Kremlin în 1331. Între 1366-1368,
pe durata domniei lui Dmitri Donskoi, a fost construită o citadelă din
piatră albă. Până la sfârşitul secolului al XV-lea, principatele
ruseşti au fost unite sub conducerea marelui Prinţ Ivan cel Mare, care
a devenit Mare prinţ al Întregii Rusii. El a organizat reconstrucţia
Kremlinului, invitând un mare număr de vestiţi constructori din Italia,
printre ei aflându-se şi arhitectul Aristotile Fioravanti.
Turnul Spasskaia, Kremlin
Clădirile
Triunghiul neregulat al zidurilor Kremlinului cuprind o suprafaţă de
27,5 hectare, iar piaţa Catedralelor este inima Kremlinuli. Ea este
înconjurată de şase clădiri, din care trei catedrale. Catedrala
Adormirii este cea mai veche, terminată în 1479, fiind cea mai mare
catedrală din acele timpuri şi locul unde erau încoronaţi ţarii.
Construcţia cu faţadă masivă din calcar, cu cinci turle cu cupole
aurite a fost proiectul lui Fioravanti. Catedrala Bunei Vestiri, cu
nouă cupole aurite a fost terminată în 1489. Catedrala Arhanghelului
Mihaiil (1508) este în partea de sud-est al pieţei şi este locul de
înhumare a peste cincizeci de membri ai familiilor regale ruseşti. O
altă construcţie importantă este Turnul cu Clopot al lui Ivan cel Mare
aflat în partea de nord-est al pieţei, are 81 de metri înălţime şi se
spune că marchează centrul Moscovei. Cele 21 de clopote sunau alarma în
cazul de primejdie.
Ţar Puşka, Tunul Imperial, Kremlin
Cea mai veche construcţie civilă este Palatul Faţetelor (1491), unde se
află tronurile imperiale, a fost ctitorit de Ival cel Groaznic.
Următoarea clădire ca vechime este casa familiei regale, Palatul Terem.
Primul Palat Terem a fost construit de Ivan al III-lea al Rusiei, dar
cea mai mare parte a construcţiei din ziua de azi a fost finalizată în
secolul al XVII-lea. Primele două palate sunt unite de Marele Palat al
Kremlinului. Acesta a fost inaugurat de Nicolae I în 1838. A fost cea
mai mare construcţie din Kremlin şi a costat 11 milioane de ruble. Are
săli de recepţie, o scară monumentală roşie şi apartamente private.
Partea de nord a Kremlinului este ocupată de Arsenal. Primul Arsenal a
fost construit de Petru cel Mare în 1701. Arsenalul din ziua de azi a
fost construit în 1817 după ce trupele lui Napoleon au distrus vechea
clădire în timpul invaziei sale eşuate în Rusia din 1812.
Zona de nord-vest a Kremlinului este ocupată de Clădirea Armureriei.
Construită în 1851, este în zilele noastre muzeu.
Personalităţi politice
Numele Kremlin a devenit o metonimie folosită pentru a denumi guvernul
Uniunii Sovietice (1922 – 1991) şi pe membrii săi de frunte, precum ar
fi secretarul general, premierul, preşedintele, miniştrii şi comisarii.
Mai este încă folosit, dar nu la aceiaşi scară, pentru a desemna
guvernul Federaţiei Ruse.
Legături externe
• Kremlinul din Moscova
• Istoria Kremlinului
|
Referat oferit de www.ReferateOk.ro |
|