Dumnezeu există!
Replică la referatul Există Dumnezeu? postat pe 10.01.2008
În timpul citirii articolului incriminat am fost obsedat de ideea: există bătătura care tocmai mă sâcâie?
Dacă nu ne referim la o numire expresă „Dumnezeu, căruia oamenii îI sunt asemănători” există o entitate căreia cosmosul, galaxiile, planetele, flora şi fauna acestor planete i se supun.
Este o LEGE a firii căreia bogat sau sărac, înalt demnitar sau măturător de stradă, chiar floare, animal sau mineral i se supun. Suntem îndreptăţiţi să o numim Dumnezeu, Allah, Buda sau Brahma funcţie de limba sau confesiunea folosită. Până şi cosmosul în ciclicitatea sa se supune acestui tip de Dumnezeu.
Garantat NU CREDE ÎN EXISTENŢA LUI DUMNEZEU cel care ignoră, dispreţuieşte sau insultă celelalte religii. Biblia, Talmudul, Coranul şi alte similare sunt cărţi sfinte care descriu la diferite nivele de înţelegere Legea Firii indiferent de numele dat ei.
Eu cred în Dumnezeu şi mă supun lui. Chiar dacă o fac obligat de Legea Firii şi nu din proprie iniţiativă.
De fapt nu există atei. Cinstit sau necinstit fiecare are un şef căruia i se supune necondiţionat. Acela este Dumnezeul lui. De ce nu putem admite că mulţi au avut drept Dumnezeu pe Stalin sau Lenin? Şi totuşi ei nu puteau ignora Legea Firii adevăratul Dumnezeu, care le dirija viaţa.
Existenţa lui Dumnezeu nu poate fi pusă la îndoială, cum nu ne îndoim de aerul pe care, deşi nu-l vedem, îl respirăm.
Putem să ne întrebăm însă care este adevăratul Dumnezeu: Buda, Allah, Brahma sau cel al creştinilor? Similar am putea întreba care este adevăratul aer respirabil: cel din China, India, Arabia sau Europa?. Cine nu sesizează absurditatea acestor întrebări NU CREDE ÎN EXUSTENŢA LUI DUMNEZEU. El ia în derâdere, profanează Dumnezeul care există incontestabil.
Ca şi în referatul incriminat să încep cu începutul. Dar cu adevăratul început.
Geneza a fost dictată de Dumnezeu lui Moise. Evreii au avut grijă ca textul dictat să fie intangibil, în sensul că multiplicarea sa se poate face NUMAI conform cu originalul, nimeni nu are voie să interpreteze sau să modernizeze. Textul vechiului testament din Biblia românească este mai mult decât interpretabil. Am comparat textul Bibliei din internet. În 2 ani a fost adaptat politicii liberale. E de nerecunoscut. Este dogmatic în dificultate faţă de Biblia familiei rămasă de la străbunica. Iată de ce unii se întreabă dacă există Dumnezeu. Eu aş fi mai pragmatic: Este Cuvântul lui Dumnezeu interpretabil?
Dacă Brahma este cosmosul, Dumnezeul lui Moise locuieşte în „ceruri”, propria sa creaţie din jurul pământului. Textele rămase de la Moise nu fac nici o vorbire despre crearea cosmosului. Din contră, în ziua IV Dumnezeu stabileşte soarele ca reper al zilei şi luna ca reper al nopţii. Deci soarele şi luna existau în afara creaţiei, dacă nu le considerăm eronat ca simple ornamente pe firmamentul cerului creat în prima zi.
Adam nu a fost creat prin Cuvântul Divin ci a fost modelat din lut de Dumnezeu cu Propria sa Mână. După ce a suflat asupra lui dându-i viaţă, a modelat pe Eva din coasta sa. Deci viaţa este condiţionată de Suflul Divin, iar Eva a moştenit viaţa fiind modelată dintr-o coastă vie. Viaţă din viaţă, proprietate care a fost oferită şi Evei spre a procrea. Actuala Biblie deformează cras acest adevăr, păcat!
O fi Dumnezeu atotştiutor spre a plasa pământul la distanţă optimă de soare, spre a crea atmosfera cu procent optim de oxigen şi aşa mai departe. Dar asta intră în conflict grav cu afirmaţia din Geneză: „Dumnezeu a creat pe Adam asemănător lui” Ca Adam să poată fi asemănător lui Dumnezeu, Acesta ar trebui să se fi adaptat habitatului pământ, cu alte cuvinte să fie propriu acestei planete. Ori nu poţi crea, chiar dacă şi numai prin cuvânt, planeta pe care te afli. Poţi cel mult să creezi cerul albastru din jurul ei şi să faci posibilă vederea puzderiei de stele care-l populează.
Deci Dumnezeu există! Că vrem, că nu vrem, toată viaţa ne-o petrecem sub voia Domnului respectând Legea Firii căci suntem pământeni şi depindem de toate creaţiile sale.
Iertat să-mi fie păcatul dacă fac o blasfemie : Dacă Dumnezeu există de ce nu este trecut în cartea de telefon? L-ar putea găsi ori cine chiar fără popi!
Ca om sunt o entitate minoră, minusculă faţă de alte creaţii Divine. Dar, faţă de restul vieţuitoarelor am o calitate: Dumnezeu a suflat şi asupra mea prin viaţa dată exclusiv lui Adam.
Există milioane de vieţuitoare în regnul animal din care fac parte dar numai eu, omul, posed sufletul Divin. Restul faunei şi a florei au fost create prin Cuvânt. Au viaţă, dar diferită de a mea.
Diferenţa constă în aceea că Dumnezeu se află în mine şi am, de la El, liberul arbitru. Un tigru mă poate sfâşia pentru a-şi potoli foamea. Neavând liberul arbitru el nu păcătuieşte cu nimic. Nici eu nu păcătuiesc dacă tai porcul de Ignat spre a prepara răcituri. Dar dacă vânez pentru simpla mea plăcere păcătuiesc de moarte, deşi las cadavrele drept hrană celorlalte creaţii Divine.
Să ne reamintim cele 10 porunci dictate lui Moise:
1.Sa nu ai alţi dumnezei.
2.Sa nu te închini idolilor.
3.Nu lua in desert numele lui Dumnezeu.
4.Adu-ti aminte de ziua de Sabat.
5.Cinsteste pe tatăl tău si pe mama ta.
6.Sa nu ucizi.
7.Sa nu preacurveşti (sa nu comiţi adulter).
8.Sa nu furi.
9.Sa nu mărturiseşti strâmb (sa nu depui mărturie falsa) împotriva aproapelui.
10.Sa nu pofteşti.
Vânătoarea nu se află printre ele. Este şi normal, deoarece vânătoarea, pescuitul este o sursă de hrană, la om ca şi la dobitoace. Să luăm însă vânătoarea drept satisfacerea unei plăceri. Nici această faptă nu este prevăzută ca păcat atât timp cât nu ucizi. Am demonstrat aici liberul arbitru care-mi dă discernământul necesar spre a-mi verifica faptele.
Însă precum meteorologul englez poate fi condamnat la arderea pe rug fiindcă „prezice” vremea, ori care creştin poate păcătui dacă extermină şoarecii, furnicile sau gândacii care-i invadează casa. Oare câţi creştini au mărturisit acest păcat la spovedanii?
Dacă Dumnezeu există şi fiecare om deţine de la El liberul arbitru cum trebuie să folosim acest dar de preţ? Avem 2 alternative: în bine şi în rău.
În fond ce este acest Liber Arbitru? Grosso modo dreptul de a face ce vrea muşchiul meu. Indiferent dacă am sau nu credinţă (deci chiar dacă mă consider ateu) în cazul că liberul arbitru îmi dictează fapte bune, în folosul meu şi al semenilor voi fi primit în rai.
Invers, oricât de habotnic creştin aş fi, oricâte canoane aş executa pentru „micile” păcate mărturisite la spovedanie, dacă liberul arbitru recunoaşte viţelul de aur şi sunt avid de bani şi putere voi intra direct în iad.
Dacă Dumnezeu există, El dă oare popilor dreptul de a ierta păcate sau de a modifica după voie tabelele poruncilor? Papi ai evului mediu au dictat cruciade, popi ai inchiziţiei au ars pe rug cu miile, capi ai religiei musulmane trimit îndoctrinaţi să se sinucidă spre a face rău necredincioşilor. Sunt acestea fapte plăcute Domnului precum şi „băgarea dracului în iad” descrisă de Giovanni Boccaccio în Decameronul?
Fă ce spune popa nu ce face el, o zicală populară care nu pune în cea mai favorabilă lumină tagma preoţească. Nu cumva mirenii, oile Domnului au dreptate?
Dacă există Dumnezeu şi propriul lui fiu a coborât pe pământ spre a propaga îndreptarea relelor pe care liberul arbitru prost înţeles le-a, le şi le va dicta de ce popii nu iau exemplu? Iisus în zdrenţe punea aurul în vorbe. De ce popimea face tocmai contrariul? La ce au servit experienţa, minunile făcute şi patimile suferite dacă Biserica iniţiată de apostolii săi se închină în continuare viţelului de aur?
Filozofie stearpă. Chiar dacă aduni mai mulţi ghiocei nu poţi alunga iarna!
Dumnezeu există şi o părticică din sufletul executat asupra lui Adam se află în noi, în fiecare, fie bărbat sau femeie. Dacă ne-am reaminti că Dumnezeu nu stă în turnul său de fildeş din înaltele ceruri ci se află în fiecare îndrumând pas cu pas toată viaţa am folosi corect liberul arbitru şi nu am executa ordinele şefului de partid sau a marelui ierarh dacă dispun încălcarea celor 10 porunci.
Aviz habotnicilor. Nu tot ce zboară se şi mănâncă.
|