1
Denumirea de drept
international privat a fost folosita pentru prima data in sec.
XIX-lea,
in SUA, dar a fost adoptata si folosita ulterior de autorii de
specialitate.
S-a obiectat impotriva termenului “international”
deoarece, din acest punct de vedere se deosebeste de dreptul international public si nici nu este o parte
a dreptului international, in sens larg. Acest termen a ramas si se
foloseste,
desi dreptul international privat nu este constituit dintr-un ansamblu
de norme
comune tuturor statelor. Fircare stat are propriul sistem de drept
international privat. Termenul “international” indica numai faptul ca
obiectul
acestei discipline il formeaza raporturile
juridice cu element de extraneitate – element international.
Termenul “privat” indica faptul ca este vorba de
raporturile de drept privat, raporturi de drept civil, in sensul larg.
IZOARELE DREPTULUI INTERNATIONAL PRIVAT
Dreptul
international privat are atat izvoare interne, cat si izvoare
internationale, ceea ce constituie o particularitate a acestei ramuri
de drept.
Dualismul izvoarelor se explica prin aceea ca obiectul dreptului international privat, spre deosebire de
dreptul international public, il
formeaza raporturile juridice cu element de extraneitate care se
stabilescintre
persoane fizice sau/si juridice.
Faptul ca un raport juridic cu
element de extraneitate este susceptibil
de a fi reglementate de legile a doua sau mai multe state explica
aparitia
izvoarelor internationale, pe care le numim generic – conventii
internationale,
bi si multilaterale.
Izvoarele
interne
Notiunea de izvor de drept intern in dreptul
international privat trebuie
inteleasa in sensul larg, adica pe
langa legea cuprinzand exclusiv reglementari in domeniul dreptului international privat si actele subordonate
legii, acte emise de organele competente ale statului, cuprinzand
reglementarea
activitatii intr-un domeniu, dar si dispozitii interesand dreptul international privat .
Izvoarele interne ale dreptului international
privat al Romaniei sunt :
-
Constitutia
Romaniei – stabileste principiile fundamentale ale politicii
internationale a
statului roman si contine norme care
intereseaza dreptul international privat
;
-
Legea
nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat ;
-
Corpul
de procedura civila, cap. X, privind arbitrajul international si cap.
XI
privind recunoasterea si executarea hotararilor arbitrale straine, in
redactarea
Legii nr. 59/1993;
-
Codul de procedura
penala, art. 522 care se refera la executarea dispozitiilor civile din
hotararile judecatoresti penale straine;
-
Acte
normative cuprinzand si dispozitii ce intereseaza dreptul
international privat.
Legeaa nr. 105/1992 – cel mai important izvor de drept
intern
Legea nr. 105/1992 privind reglementarea raporturilor de
drept international privat, realizeaza
pentru prima data in legislatia noastra o reglementare de ansamblu a
raporturilor de drept international
privat.
Solutiile pe care le ofera sunt in concordanta cu
realitatile interne si internationale in domeniu.
Practica
judiciara si
arbitrala
Practica judiciara si cea arbitrala nu sunt izvot de
drept, dar este recunoscut rolul lor, contributia, prin diferite forme
concrete, la cunoasterea, interpretarea si perfectionarea dreptului.
Acest fapt
este confirmat de referirile in motivarea unor hotarari, la practica
judecatoreasca romaneasca sau practica instantelor romane.
La fel si
Curtea de Arbitraj Comercial International de pe langa Camera de
Comert
si Industrie a Romaniei, prin solutionarea unor probleme privind
relatiile de
comert exterior si de cooperare economica si tehnic-stiintifica, are un
rol
deosebit in interpretarea si cunoasterea normelor conflictuale in acest
domeniu.
In concluzie, desi nu este izvor de drept, practica
judiciara si arbitrala are importanta si in aceasta ramura de drept,
prin
contributia la interpretarea si adoptarea normelor juridice in functie
de
specificul raporturilor juridice cu element de extraneitate.
Izvoarele
internationale
Izvoarele internationale ale dreptului international
privat sunt :
-
tratatele,
conventiile sau acordurile internationale, bi si multilaterale;
-
cutuma
internationala - (obieceiul) – este definita ca fiind o regula de
conduita
stabilita in practica si respectata un timp indelungat in virtutea
deprinderii
ca o norma obligatorie. Are
caracter de izvor de drept
-
uzantele
comerciale – partile accepta aplicarea acestora cu convingerea ca este
vorba de
o anumita practica corespunzatoare unui anumit domeniu de activitate.
Nu sunt
admise in sensul de norma juridica, de aceea se aplica sub forma unor
clauze
conventionale (exprese sau tacite). Uzantele comerciale nu pot deroga
de la
normele inperative sau prohibitive. Ele nu au caracter de izvor de
drept.
In dreptul
international privat roman sunt izvoare internationale acele
conventii
la care tara noastra este parte, fie ca stat semnatar, fie ca urmare a
aderarii
prin actul de ratificare. Din
momentul semnarii sau ratificarii, conventiile internationale se includ
in
legislatia interna, devin parte integranta a sistemului de drept roman.
Referitor la aceasta categorie de izvoare, in doctrina se
admite, uneori, o clasificare a lor, dupa continut :
-
izvoare
internationale continand norme conflictuale ;
-
izvoare
internationale continand norme materiale.
Izvoare internationale care contin norme conflictuale
Relativ la aceasta categorie se impune precizarea ca,
desi exista o indelungata preocupare pentru unificarea conflictelor de
legi,
sunt foarte putine conventiile care contin exclusiv norme conflictuale.
Autorii
de specialitate de refera pentru exemplificare la Conventia
pentru
reglementarea conflictului de legi in
materie de casatorie si Conventia pentru
reglementarea conflictului de legi si de jurisdictie in materie de
despartenie
si de separatiune de corp, ratificate de tara noastra prin
Decretul-Lege nr.
873/1904.
Izvoare internationale care contin norme materiale
Cele mai multe conventii contin norme de drept material
unificat si doar in mod izolat norme conflictuale. Daca ne referim la
conventiile multilaterale, trebuie observat ca in anumite domenii s-a
impus
unificare, statele avand un interes deosebit in adoptarea unor norme
comune.
Tara noastra este parte la numeroase conventii
multilaterale continand norme conflictuale, norme pentru solutionarea
conflictului de jurisdictie, norme privind conditia juridica a
strainului si
norme materiale. Acestea pot fi
izvoare ale dreptului international
privat deoarece contin reglementari in domenii specifice acestei ramuri
de
drept.
Unificarea normelor materiale si conflictuale in ceea ce
priveste relatiile private s-a facut pe calea tratatelor, conventiilor
si
acordurilor bilaterale. In masura in care obiectul lor de reglementare
il
constituie deomenii ale dreptului
international privat, ele sunt izvoare ale acestei ramuri de
drept.
Referitor la eficienta inzvoarelor internationale,
aprecierile sunt in sensul ca de multe ori la nivelul aplicarii si al
solutiilor date de instante si autoritati rezultatele sunt modeste.
1
Raportul
dintre izvoarele internationale si cele interne
Textele din tratate, conventii si acorduri de drept international privat au menirea sa fixeze, in
scris, norme pentru situatiile conflictuale. Scopul este sa se asigure mai multa precizie si
stabilitate, insa, uneori, prin dispozitiile conventionale se creaza un
regim
privilegiat, in anumite domenii, cetatenilor din tarile intre care a
intervenit
acordul. Edificatoare, sub acest aspect , sunt tratatele si conventiile
de
asistenta juridica bilaterale.
Desi, prin dispozitiile conventionale se urmareste
elaborarea unor solutii uniforme pentru toate situatiile conflictuale
din
domeniile avute in vedere, nu intotdeauna acesta este rezultatul.
Pentru
exemplificare pot fi invocate conventiile incheiate de tara noastra cu
Franta,
Turcia, Austria.
Pentru completarea lacunelor din izvoarele internationale
exista urmatoarele solutii :
-
daca
s-a ocolit interntionat o anumita situatie, inseamna ca partile nu au
ajuns la
un acord si solutia va fi data de normele conflictuale interne ale
fiecareia
din ele;
-
daca
exista in tratat solutii pentru situatiile conflictuale dintr-un
domeniu, avut
in vedere, dar pentru speta concreta, mai deosebita, lipseste solutia,
lacuna
se completeaza cu principiile generale aplicate de tratat;
-
in
cazul unor situatii aparute in practica internationala ulterior
incheierii
tratatului, solutia va fi aceea din dreptul
international privat intern tinand seama, insa, de obiectul si
scopul
tratatului ca si de interesele partilor la momentul dat.
Izvoarele internationale pot servi la umplerea lacunelor
izvoarelor interne. Existenta lacunelor in legislatia interna este
inevitabila
datorita dinamicii relatiilor internationale.
Conflictul
intre izvoarele internationale si izvoarele interne
Atunci cand reglementarile conventionale sau numai
anumite norme sunt diferite de cele din reglementarile interne, in
domeniu,
apare ceea ce se poate numi un conflict intre legea interna si tratatul
sau
conventia internationala.
Practica si doctrina au stabilit ca rezolvarea acestor
conflicte se face potrivit principiilor de rezolvare a conflictelor
intre
legile interne, dar tinand seama si de interesele colaborarii
internationale si
cooperarii juridice intre state. Legea
nr. 105/1992, in art. 10 solutioneaza aceasta problema in sensul ca
prevaleaza
izvoarele internationale. Aceasta prevedere este in stricta concordanta
cu
dispozitiile constitutionale si are caracter de principiu, in sensul ca
se
aplica in raportul dintre conventiile internationale si orice alte
reglementari
interne de drept international privat.
Solutia nu se intemeiaza pe superioaritatea tratatului international
asupra
legii interne, ci pe principiul constitutional al strictei respectari a
conventiilor internationale incheiate de tara noastra (art.11, al. 2
din
Constitutie).
Interpretarea
normelor cuprinse in izvoarele internationale ale dreptului
international
privat
In masura in care normele conflictuale conventionale
prezinta aceeasi importanta ca si normele din dreptul intern,
instantele
trebuie sa le aplice in situatiile concrete pentru a le rezolva.
Aceasta pune
problema interpretarii. Este admis ca dispozitiile conventionale se
interpreteaza cu buna credinta si dupa sensul obisnuit care se acorda
cuvintelor
in context.
In mod obisnuit, pentru a stabili continutul, sensul si
sfera de aplicare a unei norme, judecatorul foloseste metodele de
interpretare
cunoscute : literala, logica si stabilirea scopului urmarit. Totodata
el tine
seama si de continutul socio-politic si de interesul, in plan general,
pe
care-l prezinta speta concreta. Aceasta este interpretarea interna
pentru
normele ce constituie dreptul comun.
In interpretarea normelor conventionale trebuie sa se
tina seama de scopul si interesele – norme uniforme care sa asigure
stabilitatea raporturilor juridice, siguranta tranzactiilor etc. –
statelor
participante.
Astfel, in cazul normelor conventionale putem vorbi de :
-
interpretarea
interna - care revine organelor interne
abilitate in acest scop. Aceasta interpretare este obligatorie pentru
instante,
de aceea judecatorul, intr-o speta concreta, ce cade sub incidenta unui
tratat,
conventie sau acord, trebuie sa aiba in vedere, in primul rand, scopul
si
intentia comuna a partilor , asa cum rezulta din actul de ratificare
sau
aderare;
-
interpretarea
internationala - s-a impus si capata o importanta din ce in ce mai
mare, chiar
daca aceasta difera de interpretarea interna. Interpretarea
internationala este
necesara pentru prevenirea interpretarii divergente si asigurarea
aplicarii
uniforme a normelor conventionale, potrivit scopului urmarit de parti.
Dat fiind dinamismul relatiilor internationale, pentru a
asigura aplicarea uniforma a dispozitiilor din tratate si prin aceasta
siguranta tranzactiilor, statele interesate utilizeaza schimbul de note
intre
guverne, prin care se convine asupra sensului si continutului unor
termeni sau
expresii din tratat. Adesea, acest mod de interpretare se impune,
intr-un
anumit context, cand circumstantele in care s-a incheiat tratatul nu
mai sunt
aceleasi.
|