Frontiera pe ape a Romaniei

Categoria: Referat Drept

Descriere:

Suveranitatea teritorială în condiÅ£iile statului nostru îÅŸi găseÅŸte expresia în prevederile ConstituÅ£iei potrivit căreia teritoriul României este inalienabil. Determinând limitele spaÅ£iale ale existenÅ£ei sale,...

Drept internaţional public

1.      Frontiera pe apă a României

Teritoriul a constituit şi constituie o problemă importantă în relaţiile internaţionale, deoarece el reprezintă una din premisele materiale ale existenţei suverane a statelor. Totodată teritoriul datorită populaţiei ce-l locuieşte prezintă o importanţă deosebită pentru organizarea politică şi dezvoltarea social - economică a oricărei comunităţi umane.

Principiile fundamentale ale dreptului internaţional sunt:

Respectarea integrităţii teritoriale ;
Respectarea inviolabilităţii teritoriului de stat şi a frontierelor sale;
Obligaţia de a nu folosi forţa şi ameninţarea cu forţa împotriva elementului statal ;
Obligaţia de a nu încălca suveranitatea şi independenţa naţională.

Natura juridică a teritoriului de stat
Teritoriul de stat reprezintă partea globului pământesc asupra căreia un stat îşi exercită suveranitatea exclusivă fiind alcătuită din :
Sol
Subsol
Ape
Coloana aeriana de deasupra solului şi apelor

Suveranitatea teritorială în condiţiile statului nostru îşi găseşte expresia în prevederile Constituţiei potrivit căreia teritoriul României este inalienabil. Determinând limitele spaţiale ale existenţei sale, Constituţia arată că România este patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi, fără deosebire de rasă, de naţionalitate,de origine,de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă politică, de avere, sau de origine socială.

Componenţa teritoriului de stat

Teritoriul de stat este alcătuit din :
Spaţiul terestru
Spaţiul acvatic (lacustru, fluvial, maritim)
Spaţiul aerian
Sectoarele polare
Cablurile submarine care leagă două părţi ale teritoriului aceluiaşi stat.
Spaţiul terestru cuprinde partea uscată, formată din sol şi subsol, independent de aşezarea lor geografică.
Nu sunt considerate părţi ale teritoriului unui stat :
Coloniile,
Protectoarele,
teritoriile aflate sub tutelă.
Spaţiul acvatic cuprinde apele râurilor, lacurilor, canalelor, apele porturilor, radelor, băilor, marea teritorială .
Spaţiul aerian cuprinde coloana ce se ridică deasupra solului şi al spaţiului acvatic al statului, fiind delimitat lateral prin frontierelor terestre, fluviale şi maritime, iar în sus până la limita inferioară a spaţiului extraatmosferic.

Frontierele de stat şi regimul de frontieră

Frontierele reprezintă linii reale sau imaginare, traseele între diferite puncte pe suprafaţa pământului, ce despart teritoriul unui stat de teritoriul altor state, de marea liberă, în adâncime până la limita accesibilă tehnicii, iar în înălţime până la spaţiul cosmic. Importanţa acesteia este una politică şi economică şi se stabilesc prin tratate (la frontierele terestre între statele vecine) sau legislaţia internă a statelor suverane (la frontierele maritime).
După modul de stabilire frontierele de stat sunt clasificate în :
frontiere geografice sau naturale (trasate prin formele de relief)
frontierele geometrice (formate din linii drepte)
frontierele astronomice (determinate de linii paralele sau meridiane).

După caracterul lor frontierele pot fi:

terestre
fluviale
aeriene
până la limita inferioară a spaţiului cosmic
maritime

Regimul de frontieră

Regimul de frontieră este ansamblul format din totalitatea regulilor şi măsurilor stabilite prin legislaţia naţională pentru intrarea, ieşirea şederea şi activitatea într-o zonă determinantă a teritoriului său de la frontieră şi interior.
În România trecerea frontierei de stat se face prin puncte de control pentru trecerea frontierei de stat, pe baza actelor de identitate prevăzute cu viza română.
Prin tratatele bilaterale încheiate între România şi statele vecine sunt reglementate următoarele probleme de frontieră:
trecerea şi întreţinerea frontierei;
soluţionarea litigiilor de frontieră;
efectuarea în comun a unor construcţii;
adoptarea de măsuri pentru combaterea inundaţiilor în zona de frontieră, etc.

Modificările teritoriilor statelor

Modificările teritoriilor statelor în decursul timpului au determinat anumite teorii şi reglementări de drept internaţional public. Pământurile nou descoperite erau considerate terra nullius (fără stăpân), iar stabilirea puterii statului descoperit era recunoscută ca temei juridic pentru dobândire, făcându-se abstracţie de populaţiile autohtone

.
Dobândirea unui teritoriu putea să aibă loc prin :
transferuri teritoriale,
vânzare - cumpărare,
donaţie,
arendă.

Dreptul internaţional contemporan a consacrat consultarea prin plebiscit a populaţiei care locuieşte în teritoriul de stat atunci când se pune problema formării unui stat independent sau a unui transfer.
Modificări teritoriale şi de frontieră pot avea loc prin :
Desprinderea unei părţi sau teritoriu de la un stat şi formarea unui nou stat
Crearea unui stat nou prin fuziunea teritoriilor a două state
Apariţia unor state noi ca rezultat al divizării teritoriale a unui stat; cesiunea de teritoriu de la un stat la altul care presupune 2etape :
renunţarea statului cedant la suveranitatea sa asupra teritoriului respectiv,
stabilirea suveranităţii statului anexant asupra teritoriului respectiv.

Suveranitatea teritorială şi imunitatea de jurisdicţie  a statului  străin

: statul străin beneficiar şi statul teritorial ca subiecte egale ale dreptului internaţional şi suverane. Practica imunităţii absolute din secolul trecut a fost înlocuită cu practica imunităţii limitate consacrată astăzi atât în dreptul internaţional cât şi pe plan intern. Astfel delimitarea imunităţii statale face obiectul lucrărilor de codificare a principiului imunităţii jurisdicţionale a statelor şi a excepţiilor sale.

Fluviile internaţionale. Dreptul internaţional fluvial

Fluviile internaţionale reprezintă ape curgătoare ce traversează teritoriile a două sau mai multe state, fiind navigabile până la vărsarea lor în mare.
Regimul fluviilor internaţionale implică recunoaşterea principiului libertăţii de navigare, principiu ce s-a afirmat în condiţiile dezvoltării comerţului şi schimburilor internaţionale.
Dreptul internaţional fluvial cuprinde totalitatea principiilor, a normelor şi instituţiilor juridice create de state pentru a reglementa relaţiile de cooperare în problemele de interes comun privind utilizarea fluviilor, râurilor, lacurilor şi canalelor multinaţionale.

Canale maritime internaţionale

Canalele maritime reprezintă căi de apă navigabile artificiale construite pe teritoriile statelor pentru a face legătura între mări şi oceane.
Regimul juridic al canalelor internaţionale Suez, Panama, Kiel, se caracterizează prin libertatea de navigaţie pentru vasele tuturor statelor fără discriminare în condiţiile respectării şi exercitării suveranităţii teritoriale a statului riveran.

Regimul strâmtorilor

Prin strâmtoare înţelegem pasajul între două porţiuni de mare aparţinând la două state riverane sau chiar unuia singur, către una şi aceeaşi porţiune de mare liberă.
Pentru ca strâmtoarea să fie considerată ca atare, trebuie să întrunească următoarele condiţii :
să delimiteze din punct de vedere geografic marea liberă;
să folosească scopurilor şi cerinţelor navigaţiei internaţionale.
Importanţa strâmtorilor poate fi determinată de numărul de vase care o traversează, tonajul lor total, valoarea mărfurilor transportate, etc.
Dreptul de trecere inofensivă a vaselor de război şi obligaţia subsecventă a acestora de a-şi limita activitatea în strâmtori, în timpul trecerii, a fost analizat de Curtea Internaţională de Justiţie în două probleme care au format obiectul contenciosului anglo-albanez, cu privire la garantarea libertăţii de comunicaţii maritime şi a dreptului de trecere pe Canalul Corfu. Curtea a decis că statul de coastă nu are dreptul să interzică în timp de pace, pasajul inofensiv pentru navele de război.

Culoar de frontiera: Fasia de teren situata de o parte si de alta a frontierei de stat, stabilita in baza acordurilor si conventiilor de frontiera incheiata de Romania cu statele vecine, in sopul evidentierii si protejarii semnelor de frontiera. De la culoarul de frontiera incepe fisia de protectie.

Fasia de protectie: Fasia de teren constituita de-a lungul frontierei de stat in scopul protejarii semnelor de frontiera si asigurarii controlului accesului in apropierea liniei de frontiera. Aceasta are o latime de 20 metri si incepe de la linia de froniera spre interior.

La frontiera de apa sau in locurile din imediata apropiere a frontierei de stat in care terenurile sunt mlastinoase, supuse erodarilor sau avalanselor, fisia de protectie a frontierei de stat se constituie mai in adincime. La Dunare si Marea Neagra nu exista fasie de protectie.

Zona de frontiera: Cuprinde teritoriul aflat pe o adincime de 30 km fata de frontiera de stat si tarmul Marii Negre catre interior. In judetele din interiorul tarii unde functioneaza aeroporturi si porturi deschise traficului international, suprafata aeroportului si a portului, platformele, imobilele si instalatiile aferente reprezinta zona supusa regimulii de control al politiei de frontiera. Fasiile de teren situate pe o adancime de 10 km. de o parte si de cealalta a Dunarii Interioare, deschisa navigatiei internationale, sunt supuse regimului de control al politiei de frontiera.

Aceesul persoanelor in fasia de protectie a frontierei de stat sau pe malul apelor, dupa caz, este permis in vaza documentelor de identitate cu aprobarea administratiei publice locale si cu avizul sefului formatiunii locale a politiei de frontiera.

Accesul persoanelor pentru efectuarea unor activitati dincolo de fisia de protectie a frontierei de stat, in situatia in care aceasta se constituie mai in adincime, precum si in insulele si ostroavele apartinand statului roman situate in apele de fontiera este permis numai prin locurile si in conditiile stabilite de administratia publica locala si cu avizul sefului formatiunii locale a politiei de frontiera.

Accesul persoanelor in insulele si ostroavele de formatiune noua din apele de frontiera este permis numai dupa determinarea apartenentei acestora, pe baza intelegerilor incheiate intre statul roman si statul veci.

Pescuitul industrial si sportiv in apele de frontiera, apele maritime interioare si marea teritoriala se efectueaza, in conditiile legii, in locurile si sectoarele stabilite de autoritatile competente, cu avizul prealabil al sefului inspectoratului judetean al Politiei de Frontiera.

Barcile si ambarcatiunile inmatriculate potrivit legii, aflate pe apele de frontiera si apele maritime interioare, se pastreaza in locurile stabilite de capitaniile de port, sau dupa caz, de autoritatile administratiei publice locale cu avizul sefilor sectoarelor politiei de fontiera, luandu-se masuri de catre cei pe care le detin pentru a se preveni folosirea acestora la trecerea ilegala a frontierei de stat, la practicarea contrabandei sau la alte activitati ilicite.

Activitatile agrement si sportive in apele de frontiera se pot desfasura cu aprobarea capitaniei de port, sau, dupa caz, a administratiei publice locale si cu avizul sefului sectorului Politiei de Frontiera.

Pasunatul animalelor este permis in timpul zilei pana la fisia de protectie a frontierei de stat, la frontiera externa, sau pana la culoarul de frontiera, la frontiera interna, iar noaptea pana la 500 metri fata de acestea, catre interior, in locurile stabilite de autoritatile administratiei publice locale si cu avizul sefului sectorului politiei de frontiera.

Vanatoarea de-a lungul frontierei de stat, pe o adincime de 500 metri de la fasia de protectie a frontierei de stat, la frontiera externa, sau de la culoarul de frontiera, la frontiera interna, catre interior, pentru frontiera de uscat si de la limita terenului inundabil pentru frontiera de apa este interzisa.

Vanatoarea organizata a animalelor de prada pe adincimea prevazuta la alineatul e mai sus e admisa numai ziua si numai de la fasia de protectie a frontierei de stat, la frontiera externa, sau de la culoarul de frontiera, la frontiera interna, catre interior, pe baza hotariirilor consiliilor locale si cu avizul prealabil al sefului sectrului politiei de frontiera.