Drept financiar - rezumat

Categoria: Referat Drept

Descriere:

Izvoarele dreptului financiar sunt alcătuite din totalitatea actelor normative care reglementează raporturile juridice financiare. În raport de gradul de generalitate sau specificitate, se disting următoarele izvoare:...

Drept financiar

Dreptul financiar poate fi definit ca fiind format din totalitatea actelor normative care reglementează relaţiile de constituire, repartizare şi utilizare a fondurilor băneşti ale statului şi ale instituţiilor publice, destinate satisfacerii sarcinilor social-economice ale societăţii.Prin intermediul finanţelor publice se asigură constituirea, repartizarea şi utilizarea eficientă a banului public pentru sporirea producţiei de mărfuri, dezvoltarea forţelor de producţie, dezvoltarea învăţamântului şi culturii, ocrotirea sănătăţii, etc.

         Izvoarele dreptului financiar

Izvoarele dreptului financiar sunt alcătuite din totalitatea actelor normative care reglementează raporturile juridice financiare. În raport de gradul de generalitate sau specificitate, se disting următoarele izvoare:

a) Izvoare comune ale dreptului financiar

Astfel, în ierarhia izvoarelor, comune distingem ca prim izvor de drept financiar - Constituţia. Legea fundamentală a ţării prevede dispoziţii referitoare la elaborarea, aprobarea şi executarea bugetului public naţional şi a contului de incheiere a exerciţiului bugetar, de asemenea prin normele constituţionale sunt stabilite competentele statului cu privire la gestiunea banului public, sarcini referitoare la controlul execuţiei bugetare, politica valutară, politica fiscală etc.

Ca izvoare comune se mai disting, legile ordinare ale parlamentului, decretele prezidenţiale şi hotărârii ale guvernului.

b) Izvoare specifice ale dreptului financiar

Izvoarele specifice sunt actele normative care cuprind dispoziţii referitoare la relaţiile financiare. Ca izvoare specifice ale dreptului financiar cităm:

- Legea nr. 72/1996, publicată în M.Of. nr. 152/17 iulie 1996.

Această lege defineşte sfera de cuprindere a finanţelor publice, şi anume: elaborarea, aprobarea şi execuţia bugetului public naţional, stabilirea şi perceperea impozitelor, taxelor şi altor venituri ale statului, utilizarea mijloacelor financiare ale organelor puterii legislative, judecătoreşti şi executive, ca şi controlul modului de folosire a mijloacelor materiale şi băneşti aparţinând instituţiilor publice, regiilor autonome, precum şi a capitalului social investit de stat în societăţile comerciale. În lege este precizată aria de cuprindere a instituţiilor publice care cuprind Preşedenţia României, Guvernul, ministerele, celelalte organe ale administraţiei de stat, precum şi instituţiile de stat de subordonare centrală şi locală.

Sub acest aspect, legea finanţelor publice cuprinde principiile şi normele de bază ale activităţii financiare a statului, constituind cadrul legislativ general al finanţelor publice. În acest sens, Legea finanţelor publice este o reglementare la nivel de lege-cadru.

Referitor la reglementarea relaţiilor financiare ale statului, Parlamentul a adoptat o serie de legi privind:
- Activitatea bancară (Legea nr. 58/1998);
- Statutul Băncii Naţionale a României (Legea nr. 101/1998);
- Impozitul pe profit (Ordonanţa Guvernului nr. 70/1994, republicată).
- Ordonanţa Guvernului privind impozitul pe venit nr. 73/1999;
- Organizarea şi funcţionarea controlului financiar şi a Gărzii financiare (Legea nr. 30/1991);
- Tariful vamal de import din 1 ianuarie 2000.
- H.G. nr. 443/1990, privind stabilirea taxelor consulare;
- Legea nr. 45/1992, privind stabilirea nivelului unor taxe în sume fixe, datorate statului în lei de persoanele fizice şi juridice şi introducerea taxei asupra mijloacelor de transport cu tracţiune mecanică de regiile autonome, societăţile comerciale şi de ceilalti agenţi economici organizaţi ca persoane juridice;
- Ordinul ministrului finanţelor nr. 817/1998, pentru aprobarea regulamentul privind organizarea şi funcţionare a Gărzii financiare;
- Regulamentul B.N.R. nr. 2 din 1996, privind operaţiunile cu numerar;
- Regulamentul nr. 1/1991 privind operaţiunile curente şi transferurile de capital cu mijloace de plată straine, publicat in M.Of. nr. 101 din 13 mai 1991.

Dreptul financiar in cadrul sistemului de drept

Sistemul dreptului nostru este caracterizat atât prin unitatea esnţială a tuturor normelor juridice de a exprima voinţele şi interesele poporului muncitor,cât şi prin împărţirea acestor norme de ramuri după specificul relaţiilor sociale pe care le reglementează.Între aceste ramuri,după dreptul constituţional şi dreptul administrativ,este enumerat şi dreptul financiar cuprinzând totalitatea normelor juridice care reglementează activitatea financiară a organelor de stat,întocmirea şi executarea bugetului de stat,creditul,asigurările etc.Dreptul financiar este prezentat ca una dintre ramurile sistemului de drept şi în lucrările de specialitate juridică financiară din statul nostru şi din celelalte state.

Dreptul financiar este o ramură a sistemului dreptului din statul nostru,Datoriită faptului că are un obiect de reglementare propriu,indiferent dacă acest obiect este denumit relaţii financiare,acte şi operaţiuni financiare,ori constituirea,repartizarea şi întrebuinţarea fondurilor băneşti necesare statului,satisfacerii trebuinţelor generale ale societăţii.Datorită acestui obiect propriu de reglementare cu specificul “financiar”,distinct de al celorlalte ramuri de drept,şi având în vedere că obiectul propriu al reglementărilor juridice este criteriul principal şi funadamental în stabilirea ramurilor de drept,dreptul financiar este prezentat,ca una dintre ramurile sistemului de drept.

Pe lângă obiectul propriu şi specific de reglementare,dreptul financiar este important pentru întreaga activitate de stat,pentru îndeplinirea practică a funcţiilor statului,pentru îndeplinirea Programului de făurire a societăţilor multilateral dezvoltate.Această importanţă reprezintă şi ea un argument pentru situaţia dreptului financiar de ramură a sistemului de drept din statul nostru.

Normele de drept financiar

Din definiţia dreptului financiar rezultă că acesta reprezintă un ansamblu de norme juridice care sunt de drept financiar în virtutea aceea ce reglementează,deci datorită faptului că reglementează relaţii,acte şi operaţiuni financiare privind ondurile băneşti ale statului şi ale instituţiilor,întreprinderilor şi organizaţiilor de stat.

Normele de drept financiar se disting faţă de celelalte norme juridice instituite de către organele de stat prin acest obiect specific-financiar-de reglementare.Acest obiect specific reprezintă criteriul esenţial şi unic de recunoaştere a normelor de drept financiar,deoarece,din punctul de vedere al formelor de exprimare ale dreptului,normele de drept financiar se întâlnesc atât în cuprinsul actelor normative emise pentru reglementarea anumitor relaţii,acte,operaţiuni financiar,cât şi în cuprinsul unor acte normative care,în principal,reglementează relaţii de natură diferită.Astfel,marea majoritate a normelor dedrept financiar sunt cuprinse în Legea finanţelor,legile bugetare,legile şi decretele privind impozitele,asigurări de stat rpin efectul legii şi în alte acte normative emise pentru domeniul financiar.Spre deosebire de acestea,normele juridice privind taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat datorată bugetelor locale de către unităţile economice sunt cuprinse în legea cu privire la fondul funciar;normele juridice privind încasarea amenzilor administrative în folosul bugetului de stat,care instituie astfel unvenit bugetar,sunt cuprinse în legea referitoare la stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor etc.Normele de drept financiar,au,la fel cele mai multe norme juridice,un caracter general,impersonal,deci,Privesc un număr nedeterminat de subiecte de drept şi se aplică repetat în timp,ori de câte ori sunt condiţiile vizate de ele.Pe lângă acestea,unele norme de drept financiar au caracter individual în virtutea anumitor necesităţi financiare concrete.Astfel,legile de adoptare a bugetelor de stat,pe lângă dispoziţii generale,cuprind şi dispoziţii care stabilesc individual cuantumul unor subvenţii acordate pentru completarea veniturilor proprii ale unor bugete locale etc.

În ceea ce priveşte structura logio-juridică,normele de drept financiar cuprind şi ele trei elemente specifice normelor juridice:ipoteza,dispoziţia şi sancţiunea,cu unele particularităţi determinate de specificul financiar al obiectului de reglementare şi de interesul financiar al statului.

Ipoteza nomei de drept financiar prevede condiţiile sau împrejurările în care urmează să se aplice dispoziţia cuprinsă în aceste norme juridice.Astfel,de exemplu,Legea finanţelor prevede că “venitul naţional,ca valoare nou creată în industrie,agricultură,construcţii,transporturi şi în alte domenii,reprezintă sursa de bază a fondurilor băneşti ce se constituie în economie”.În acest sens,cele mai importante fonduri băneşti necasare trebuinţelor obşteşti,în societatea noastră se constituie pe baza repartizării venitului naţional,în condiţiile în care cea mai mare parte a acestui venit este realizată în industrie,agricultură şi construcţii.

Dispoziţia normei de drept financiar prevede conduita subiectelor vizate de această normă,fie obligând aceste subiecte să acţioneze într-un anumit fel,să acorde ori să plătească anumitesume de bani etc,fie permiţându-le să-şi constituie şi să întrebuinţeze anumite fonduri băneşti,fie interzicându-le săvârşirea unor acte sau operaţiuni.Deci,din punctul de vedere aldispoziţiei pe care o cuprind,normele de drept financiar pot fi onerative,permisive şi prohibitive.

economice de stat şi instituţiile de stat sunt obligate să plătească un impozit asupra fondului total de retribuire”;Legea finanţelor prevede onerativ că “veniturile şi cheltuielile prevăzute în bugetul de stat se repartizează pe trimestre,în funcţie de sarcinile de plan desfăşuarate şi în termenele legate de vărsare a veniturilor şi de efectuare a plăţilor”;Decretul cu privire la asigurările prevede onerativ că în cadrul asigurării prin efectul legii a călătorilor “pretenţiile asiguratului sau moştenitorilor săi faţă de organizaţiile care transportă călători,în legătură cu accidentul produs şi cu urmările acestuia,se sting în limita sumei asigurate plătite.

Conceptul de finante

Ca urmare a dezvoltarii intregii productii sociale ca si productie/circulatie de marfuri, in vederea constituirii resurselor necesare oricarui tip de activitate se impune formarea unor fonduri (resurse) banesti. In acest context, al productiei si circulatiei marfurilor, in societate se formeaza fie la dispozitia statului, fie la dispozitia agentilor economici - fonduri banesti.Constituirea si apoi utilizarea fondurilor banesti se realizeaza prin fluxuri monetare. Derularea acestora impune, in mod necesar, si instituirea anumitor tipuri de relatii sociale, adica a unor raporturi intre administratorii si beneficiarii unui fond, intre cei ce participa la constituirea lui si utilizatori.Astfel, finantele ar putea fi definite din trei puncte de vedere complementare intelegand prin aceasta:

a. constituirea de fonduri sub forma baneasca cu o anumita destinatie;

b aporturi sociale de natura economica ce apar intr-o economie in legatura cu constituirea fondurilor banesti;

c. finantele sunt nu numai raporturi sociale, ci si fluxuri banesti care se desfasoara in legatura cu crearea fondurilor.

Notiunea de finante, sub cele trei aspecte: fonduri/fluxuri/raporturi sociale, este eterogena atat in ceea ce priveste complexitatea nevoilor carora trebuie sa li se faca fata, cat si din punct de vedere al modului de utilizare a fondurilor. Astfel, o parte din ele se constituie in vederea satisfacerii unor nevoi generale ale intregii populatii de pe un teritoriu delimitat (judet, tara, chiar U.E., etc). Alte fonduri au in vedere satisfacerea unor nevoi comune dar, de dimensiuni mult mai restranse, specializate, si care se constituie la nivelul agentilor economici.

Sistemul financiar

La modul general se poate vorbi de un sistem financiar ce consta, pe de o parte, din fonduri care se constituie si se consuma efectiv si integral, iar pe de alta parte, din fonduri ce se constituie cu caracter definitiv si se utilizeaza prin avansari si recuperari neincetate.Sistemul financiar are doua componente majore: finantele publice si finantele private.

Finantele publice sunt reprezentate de fondurile care se constituie prin plati obligatorii si se consuma efectiv in intervalul de timp considerat. O caracteristica esentiala a acestora este aceea ca implica un transfer de valoare fara echivalent.Finantele publice se compun din urmatoarele fonduri:

-bugetul national public care cuprinde bugetele locale si bugetul administratiei centrale;

-asigurarile sociale de stat;

-fonduri extrabugetrare ce se folosesc dupa legile statului.

Finantele private cuprind totalitatea societatilor comerciale, bancare, de asigurari, indiferent de proprietarul capitalului. In domeniul finantelor private se constituie capitalul tuturor tipurilor de societati comerciale, regii autonome si companii nationale. Caracteristica esentiala a finantelor private este ca aici fondurile nu se consuma, ci se avanseaza si recupereaza in permanenta in circuit.

Finantele private mai cuprind alaturi de fondurile firmei propriu-zise de care am vorbit mai sus, fondurile de credit si fondurile de asigurari.

Fondurile de credit se caracterizeaza prin aceea ca se constituie pe baze rambursabile si se utilizeaza tot pe baze rambursabile. Fondurile de asigurari se constituie in mod definitiv dar se folosesc numai in cazul survenirii riscului asigurat.

Functiile finantelor publice

Finantele publice se manifesta prin indeplinirea a doua functii: functia de repartitie si functia de control.

Functia de repartitie presupune constituirea si redistribuirea fondurilor publice. Caracteristic acestei functii este ca prin intermediul ei are loc redistribuirea venitului national.

Functia de repartitie se realizeaza, pe de o parte, prin instituirea unei game foarte variate de impozite, taxe, tarife si contributii pe care trebuie sa le plateasca toti cei care realizeaza venituri si cei care in anumite imprejurari apleaza la unele servicii ale statului. Pe de alta parte, aceasta functie se realizeaza prin stabilirea tipurilor de cheltuieli finantate de la bugetul de stat.

Functia de control, asa cum arata si numele, se refera la controlul atat asupra legalitatii si oportunitatii obtinerii veniturilor, cat si asupra modului de efectuare a cheltuielilor si, mai ales, a eficientei acestora.

Functia de control se realizeaza atat concomitent cu functia de repartitie cat si separat, prin intermediul unor institutii specializate ale statului.

Moneda – piesă de metal (aur, argint, cupru etc) care se prezintă în general sub formă de disc plat şi serveăte ca mijloc de circulaţie, de plată şi eventual de tezaurizare. Spre deosebire de bani, nu este un termen generic, ci se referă la un anumit fel de bani şi anume la piesele de metal cu valoare proprie deplină sau inferioară valorii nominale.

Notiunea de moneda

Denumirea de moneda, prezenta in mai multe limbi, vine din timpul Imperiului Roman, urmare e a fatrului ca atelierul unde se confectionau piesele metelice fusese instalat alaturi de templul zeitei Moneta din Roma.

Pe teritoriul tarii noastre, i.C. , circulau monede de provenienta greceasca. Prima emisiune proprie apartine Histriei, cu peste doua milenii in urma. La inceput, sefii uniunilor tribale geto-dacice au reprodus monede macedonene, iau mai tarziu in timpul domniei lui Burebista si Decebal, se trece la imitarea denarului roman republican de argint.

O trasatura specifica a economiei de piata consta in limitarea schimburilor directe de marfuri si servicii (trocul) si generalizarea utilizarii banilor.In conversatia de fiecare zi, termenul de bani este utilizat pentru a insemna mai multe lucruri foarte diferite. Unul dintre acestea este tocmai moneda, cand se pune intrebarea “Aveti bani la d-voastra?” in realitate numai o mica proportie din valoarea in dolari a cumparaturilor, probabil in jur de 1% este platita cu ajutorul monedei. Deci, aceasta definitie populara a banilor este foarte ingusta pentru a fi utilizata in stiinta economica sau juridica.Intr-o alta definitie populara a banilor care este prea larga, se trateaza banii ca sinonim al avutiei. A spune ca “cineva are o multime de bani” inseamna ca acel cineva este bogat (avut).Moneda a contribuit substantial la patrimunoiul de valori al omenirii in cursul mileniilor. Fiind in primul rand un instrument social-economic, indispensabil oricarei economii, ea a reprezentat “o institutie istorica, a urmat si urmeaza evolutia societatii umane”.Ascensiunea sau declinul natiunilor a fost adesea marcata profound de modurile de administrare a monedei, care s-a manifestat - dupa caz – ca factor al dezvoltarii ori ca obstacol in calea evolutiei, avantajand ori impiedicand, influenta sa asupra comutitatilor umane resfrangandu-se in doua chipuri, precum, simbolic a si fost creat: din avers si revers.

Aparitia si circulatia monedei in stransa corelatie cu economiile popoarelor au dus la afirmarea sa plenara, la asimilarea ei de catre diferitele colectivitati umane.Utilizarea sa la nivelul planetar a determinat abordarea fenomenelor monetare de catre teoreticieni printr-o varietate apreciabila de explicatii, solutii si forme de exprimare, de cele mai multe ori vadit contradictorii.Controversele asupra naturii si functiilor monedei persista de secole si probabil ca acumularea progresiva a informatiilor prin utilizarea tehnicilor moderne de investigare va lansa noi ipoteze, teorii si metode in acest domeniu.

Din complexitatea fenomenului monetar deriva si multitudinea definitiilor date monedei, datorita cunoasterii variate sau insuficiente a genezei, manifestarilor si functiilor ei. Unele definitii exprima particularitati ale monedei (actuale sau cele ce s-au pepetuat in timp), altele o considera ca fiind marfa ori pur si simplu o notiune abstracta.