Drept comercial - cursuri

Categoria: Referat Drept

Descriere:

* în dreptul comercial, ordinea publică ca limită a libertăţii contractuale cuprinde domenii mai largi (exemplu: contractul judecătoresc al constituirii societăţii comerciale verifică condiÅ£iile cerute pentru desfăşurarea activităţii comerciale)...

1. Noţiunea, obiectul şi definiţia dreptului comercial

            Noţiunea de comert este folosită în mai multe sensuri:

Dreptul comercial are o sferă mai cuprinzătoare deoarece el cuprinde normele care reglementează activităţile specifice.

În ceea ce priveşte obiectul dreptului comercial, potrivit concepţiei clasice, există 2 sisteme care permit stabilirea sferei dreptului comercial:

·                                sitemul obiectiv: care are ca obiect normele juridice aplicabile comerţului, adică acelor acte juridice, fapte juridice şi operaţiuni economice calificate de lege ca fapte de comerţ, indiferent de persoana care le săvârşeşte. Acest sistem a fost inspirat de ideile Revoluţiei Franceze de la 1789, pentru suprimarea corporaţilor existente la acea vreme. Acest sistem a inspirat reglementarea comerţului din alte ţări.

·                                sistemul subiectiv: dreptul comercial are ca obiect normele juridice aplicabile comercianţilor şi din acest punct de vedere este un drept profesional, care se aplică tuturor persoanelor care au calitatea de comercianţi. Acest sistem a stat la baza primelor reglementări legale ale activităţii comerciale, anterioare codificării dreptul comercial de la începutul secolului XIX. Ulterior sistemul subiect a fost adoptat de codul comercial german din 1900, valabil până în prezent. (are la baza sistemul obiectiv).

Articolul 3 din codul comercial stabileşte actele juridice, faptele juridice şi operaţiunile economice considerate fapte de comerţ, cărora li se aplică codul comercial (şi legile comerciale speciale), indiferent de persoana care le săvârşeşte (are sau nu calitatea de comerciant).

Dreptul comercial – act de comerţ, fapt de comerţ

Dreptul comercial are ca obiect normele juridice referitoare la faptele de comerţ şi comerciale.

Definiţie: dreptul comercial este un ansamblu de norme juridice de drept privat care sunt aplicabile:

-                     raporturilor juridice izvorâte din săvârşirea actelor sau faptelor considerate de lege de comerţ;

-                     raporturilor juridice la care participă persoane care au calitatea de comercianţi.

2. Corelaţia dreptului comercial cu alte ramuri ale dreptului

Dreptul comercial şi dreptul civil: ambele sunt de drep privat deoarece reglementează drepturile patrimoniale, bazate pe egalitatea părţilor.

-                     corelaţia lor se găseşte în articolul 1: În comerţ se aplică legea de faţă, unde ea nu corespunde se aplică codul civil.

-                     dreptul comercial ca drept special se completează cu codul civil, care este drept comun în materia dreptului privat.

Dreptul comercial şi dreptul procesual civil: în dreptul comercial sunt cuprinse pe lângă normede drept substanţial(?) şi norme de drep procesual civil, în cartea a 4-a, referitor la exercitarea actelor comerciale.

-                     norme cu caracteristici procesuale se găsesc şi în legile speciale comerciale (legea registrului comerţului, legea cambiei şi a biletului la ordin).

-                     Normele cu caracter procesual care au caracter derogator sunt prevăzute la articolul 889 codul comercial.

Dreptul comercial şi dreptul internaţional: ambele ramuri reglementează raporturi patrimoniale, adică raporturi născute din săvârşirea faptelor de comerţ.

-                     dreptul comercial are ca obiect raporturile de drept intern, dintre cetăţenii români, iar dreptul comercial internaţional se referă la raporturi cu elemente de extraneitate (raporturi la care participă persoane fizice sau juridice străine).

Dreptul comercial şi dreptul administrativ:  statul foloseşte mijloace specifice rolului său, inclusiv cele administrative, prin crearea unor instituţii necesare desfăşurării activităţii comerciale (camerele de comerţ şi industrii, bursele de valori – ocrotirea unor interese generale, registrul comerţului).

Dreptul comercial şi dreptul financiar: deoarece activitatea desfîşurată de comercianţi este aducătoare de profit, comercianţii se  află sub incidenţa reglementărilor în materie fiscală.

Dreptul comercial şi dreptul penal: dreptul comercial (şi unele legi speciale) cuprind şi unele norme de drep public (penal) prin care se asigură protejarea intereselor generale (constituirea şi funcţionarea instituţiilor comerciale, nerespectarea obligaţiilor stabilite prin registrul comerţului, desfăşurarea unei activităţi comerciale ilicite, concurenţa neloială).

·                                Costituţia României – care reglementează principiile acitivităţii economice

·                                Codul Comercial – reglementarea de bază a activităţii comerciale, are în vedere  instituţiile fundamentale ale dreptului comercial (fapte de comerţ, obligaţii comerciale, comercianţi)

·                                Legile comerciale speciale: deoarece nu tot dreptul comercial se găseşte în codul comercial

·                                Legile comerciale generale: legea 31/90, legea 26/0 (registrul comerţului), legea 11/90, legea cambiei şi biletului la ordin, legea cecului

·                                Decrete legi: legea 54/90 – organizarea, desfăşurarea unor activităţi economice pe baza liberei iniţiative

·                                Hotărârile şi ordonanţele de guvern: ordonanţa 21/92 – privind protecşia consumatorului

·                                Normele, regulamentele şi ordinele adopatate de organele competente

·                                Codul Civil (izvor susidiar - completează)

·                                Uzurile comerciale, uzanţele (cutuma în dreptul civil)

·                                Doctrina comercială

·                                Practica judecătorească (jurism prudenţa).

CURS 2

Uzul comercial: este o regulă de conduită născută din practica socială, folosită vreme îndelungată, respectată ca o normă juridică obligatorie.

·                                în dreptul comercial, uzurile comerciale nu sunt izvoare normative; ele au rol important în sensul lămuririi voinţei părţilor

·                                referiri la uzul comercial face Codul Civil în articolele 970, 980, 981

Doctrina: nu este izvor de drept, dar este un instrument important de interpretare a legilor comerciale şi de aplicare a lor

Practica judecătorească: tradiţional nu a fost recunoscută ca izvor de drept, dar soluţiile date de instanţele judecătoreşti contribuie la interpretarea legilor comerciale, fără a avea puterea precedentului (judecătoresc)

·                                un anumit rol în interpretarea legilor tinde să îl dobândească deciziile curţilor de judecată.

Principiile dreptului comercial

1.      Autonomia de voinţă: - dreptul civil recunoaşte  libertatea contractuală – în interpretarea actelor juridice prevalează voinţa internă a contractanţilor, fundamentul fiind autonomia de voinţă.

·                                în dreptul comercial primează voinţa declarată, folosindu-se înscrisuri imprimate, contracte tip

2.      Rolul aparinţii (?): - în dreptul comercial aparinţa este produsă de efecte juridice.

·                                în dreptul comercial necesitatea creditului determină o recunoaştere mult mai largă a efectelor aparinţii, prin sacrificarea realităţii; exemple: titlurile comerciale de valoare, cambia pentru care legea impune anumite condiţii de formă foarte riguroase pentru valabilitatea titlului

3.      Ordinea publică: - în dpretul civil libertatea contractuală este ţărmuită (?) de normele privind ordinea publică

          * în dreptul comercial, ordinea publică ca limită a libertăţii contractuale cuprinde  domenii mai largi (exemplu: contractul judecătoresc al constituirii societăţii comerciale verifică condiţiile cerute pentru desfăşurarea activităţii comerciale)

Principii specifice dreptului comercial recunoscute de doctrină:

1.      în comerţ actele juridice sunt cu titlu oneros;

2.      în comerţ întotdeauna banii sunt  fructifuri (?);

3.      în contractele comerciale, în caz de dubiu, se aplică reglementările ce favorizează circulaţia;

4.      contractarea în favoarea celui de-al treilea este obişnuită.

Faptele de comerţ

Articolul 3 Codul Comercial: legea consideră că faptele de comerţ.............................

Articolul 4 Codul Comercial: se consideră că faptele de comerţ, în afară de acestea (în afară de cele de la articolul 3), celelalte contracte şi obligaţiuni ale unui comerciant, dacă nu sunt de natură civilă, nu rezultă din însuţi actul (?).

Articolul 56 Codul Comercial: dacă un act este comercial numai pentru una dintre părţi, toţi contractanţii sunt supuşi legiii comerciale cu excepţia dispoziţiilor privitoare la persoana chiar a comerciantului şi în cazurile în care legea ar dispune altfel.