1
Incidenta principiilor
fundamentale ale procesului penal in activitatea de
administrate a probelor
A) Prezumtia de nevinovatie
Potrivit art. 52
C.proc.pen., orice
persoana este considerate nevinovata pana la stabilirea vinovatiei sale
printr-o hotarare penaia definitiva.
Aceasta
dispozitie legalS consacra
legislativ prezumtia de nevinovatie319, ca o garantie pentru cetajenii
nevinovati fmpotriva erorilor judiciare. Prezumtia de nevinovatie a
fost
proclamata de Declaratia Drepturilor Omului si Cetateanului din 1789
(revolutia
franceza) si preluata de legislatia SUA, prin Declaratia Universala a
Drepturilor Omului
adoptata de ONU
la 10 decembrie 1948 si
Pactul International cu privire la drepturiie civile si politice din
1964,
ratificat321 si de tara noastra în 1974. Potrivit formularii din aceste
acte,
,,orice persoana acuzata de un delict este prezumata nevinovata pana
cand
vinovatia sa va fi dovedita în mod legal, în cursul unui proces public,
în
cadrul caruia i s-au asigurat toate garantiile necesare apararii sale".
Constitute Romaniei stabileste In art. 23 pet. 8 ca, pana la ramanerea
definitive a hotararii judecatoresti de condamnare, persoana este
considerata
nevinovata. Prezumtia de nevinovatie era consacrata - pana la
introducerea
modificarilor dispozitiilor C.proc.pen, din iulie 2003 - indirect, prin
art. 66
alin. 1 C.proc.pen., potrivit 'caruia, invinuitui sau inculpatul nu
este
obligat sa probeze nevinovatia sa.
Acest articol a
fost modificat, Tnsa
reguia pe care o instituie a ramas aceeasi: învinuitui sau inculpatul
beneficiaza de prezumtia de nevinovatie si nu este obiigat sa-si
dovedeasca
nevinovatia". în cazul în care organele judiciare aduc probe de
vinovatie,
învinuitui sau inculpatul are dreptul sa probeze lipsa lor de
temeinicie, Probele
de vinovatie trebuie însa sa fie certe, pentru a rasturna prezumtia de
nevinovatie.
în caz contrar,
daca exista o îndoiala
asupra vinovatiei, aceasta va profita inculpatului, conform
principiului ,,in
dubio pro reo".
Aceasta regula
va opera doar atunci cand
organele judiciare au încercat toate mijioacele
de a se ajunge
la o certitudine fie cu
privire la vinovatie, fie la nevinovatie, prin înlaturarea indoielii.
In acest
sens, trebuie sa se dispuna in toate cauzela, completarea cercetarilor,
pana
cand instanta va putea constata, cu certitudine, din probeie
administrate,
vinovatia sau nevinovatia inculpatului.
La pronuntarea
unei condamnari, instanta
nu se poate bizui pe probabilitate, ci pe
convingerea ca
probeie retinute reflecta
adevarul "
B)
Principiul respectarii demnitatii umane
Pentru
asigurarea unui cadru legal în
activitatea de adrninistrare a probelor, iegiuitorul a
prevazut in art.
68 C.proc.pen., ca ,,este
oprit a se inlrebuinta vioiente, amenintari ori alte mijioace de
constrangere,
precum si promisiuni sau îndemnuri, în scopui de a obtine probe".
Totodata, este oprit a determina o persoana sa savarseasca sau sa
continue
savarsirea unei fapte penale, in scopul obtinerii unei probe.
Aceste practici
vor fi supuse unei noi
sanctiuni procesuale, intervenita prin recenta
completare a
textului art, 84 C.pr.pen.,
intrata tn vigoare ia 1 ianuarie 2004, potrivit careia, mijioacele de
proba
obtinute in mod ilegal nu pot fi folosite în procesu! penal.
1
Din economia
textului rezulta, în mod
clar, ca asemenea mijioace de proba vor fi
invalidate si
excluse din categoria
probelor care pot forma obiectul convingerii instantei de judecata.
Evident ca
asemenea practici pot face si
obiectul tragerii ia raspundere penala (pentru
infractiunea de
cercetare abuziva sau
tortura).
In literatura de
specialitate, s-a
discutal si despre alte modalitati care ar putea aduce
atingere unor
drepturi ale persoanei de a
face deciaratii dupa vointa sa; dreptul la discretie cu privire la
secretul
vietii intime, al corespondentei, a! convorbirilor teiefonice - curn
sunt
mijioacele tehnice si stiintifice de informare.Ultimele modificari al
C.proc.pen. contin regiementari exprese în privinta interceptarilor îi
Tnregistrarilor audio sau video, care trebuie sa se efectueze cu autorizarea motivata a
instantei, la cererea procuroruiui în cazurile si in conditiile
prevazute de
lege.
De asernenea, si
celelalte reguii de baza
ale procesului penal (legalitatea, aflarea adevarului, rolul activ al
organelor
judiciare, dreptul de aparare) se regasesc in reglementarea activitatii
de
probatiune. Astfel, in conformitate cu aceste principii, in activitatea
de
administrare a probelor vor putea fi folosite doar mijloace de proba
limitativ
prevazute de art. 64 C.proc.pen., in scopul obtinerii unor probe
conforme cu
realitatea; organele judiciare au obligatia de a dispune, din oficiu,
administrarea probelor necesare pentru aflarea adevarului cu privire la
toate
împrejurartle cauzei, chiar daca învinuitul sau inculpatul si partile
nu si-au
exercitat dreptul de a prezenta mijloace de proba, de a
propune probe si
de a cere administrarea ior.
Unii autori au
mentionat sj un alt
principiu, cu respectarea caruia trebuie sa se desfasoare activitatea
de
probatiune: loialitatea (corectitudinea) în obtinerea probelor
si în
interpretarea (aprecierea) lor. In deplin acord cu acest principiu ai
loialitatii, în activitatea de obtinere si administrare a probelor, vom
reveni
si îl vom trata într-o sectiune ulterioara din acest capital.
|