Blocuri de sticla

Categoria: Referat Chimie

Descriere:

Sunt blocuri de sticlă cu suprafaÅ£a deschisă – cu peretele frontal cu grosimea cca 30mm ÅŸi cel lateral cu grosimea 12 – 15mm. Blocurile se produc de formă patrată ÅŸi rotundă. Dimensiunile părÅ£ii ÅŸi diametrul peretelui frontal 100 – 120mm, grosimea totală 60mm. Ele suportă sarcini mari ÅŸi se folosesc în construcÅ£ia acoperiÅŸurilor ÅŸi planÅŸele intermediare. ProeminenÅ£ele pe suprafeÅ£ele frontale fac aÅŸa blocuri mai puÅ£in lunecoase...

Blocurile de sticlă.

  Blocurile de sticlă sunt pe larg folosite la construcţia clădirilor, avînd atît funcţie decorativă cît şi cea de termoizolare. Din blocurile de sticlă în formă de paralelepiped, cilindru, prismă sau alte forme se zidesc construcţii îngrăditoare translucide, se zidesc pereţi, pereţi intermediari, acoperiri.[17]

 O răspîndire mai largă au obţinut blocuri din sticlă cu goluri sudate. Construcţia raţională a blocurilor de sticlă cu goluri, prezenţa camerei de aer vacumate, tehnologia modernă de producere mecanizată în flux asigură eficacitatea tehnico-economică de producere a lor. Datorită capacităţii înalte de termo şi fonoizolare a blocurilor cu goluri sunt deosebit de efective şi sigure în construcţii şi pereţi intermediari verticale exterioare de îngrădire.[4]

            Blocurile de sticlă posedă o rezistenţă înaltă la şoc şi statică. Ele se folosesc în construcţia acoperişurilor şi planşurilor intermediare. La capacităţile specifice a blocurilor de sticlă ce determină ficacitatea tehnico-economică de folosire a lor, se referă:

-   Capacitatea de a propaga fluxul de lumină şi de a crea în încăperi o iluminare moale la o permeabilitate maximală de lumină.

-   O rezistenţă mare în comparaţie cu alte articole din sticlă la sarcini  statice şi şoc şi rezistenţă mare la foc.

-   Ermecitetea mare a îngrădirilor.[14]

            Utilizarea maximă a proprietăţilor tehnice şi estetice a blocurilor de sticlă permite de a obţine construcţii translucide de calitate înaltă şi durabilitate mare, de a reda o expresivitate arhitectonică.[5]

            La îmbinătăţirea aspectului estetic al îngrădirilor condiţionează folosirea blocurilor de sticlă colorate, deasemenea blocurilor de sticlă de formă dreptunghiulară, triunghiulară şi cu 6 unghiuri.

În dependenţă de particularităţile constructive sunt 2 tipuri de blocuri de sticlă – cu goluri şi compacte.

            În afară de acestea blocurile de sticlă se clasifică:

a)     după configuraţie – patrate, unghiulare şi radiale.

b)    după constituţie şi proprietăţi de iluminare – în decorative, cele ce propagă raze, cele ce îndreaptă razele şi translucide.

c)     după construcţia suprafeţei interioare – cu un singur gol şi cu 2 goluri.

            Blocurile cu goluri pot fi sudate cu cameră ermetică vacumată şi suflate la presă cu cameră nevacumate.

            Blocurile de sticlă compacte se produc în formă de plăci sau lentile; cele cu goluri – patrate, dreptunghiulare, triunghilare, rotunde, romb şi diferite forme.

            Penrtu asigurarea caracteristicilor necesare de iluminare şi estetice blocurile de sticlă se produc cu diferite ornamente şi striate din pasta de sticlă în coloră şi colorată.[22]

Blocuri de sticlă compacte.

            Blocuri de sticlă compacte reprezintă elemente de sticlă masive primite prin presare de formă dreptunghiulară, patrată sau rotundă. Ele nu au camere închise şi nu se pot folosi în îngrădiri, la care se înaintează cerinţe de termo şi fonoizolare înaltă. Rezistenţa înaltă a blocurilor de sticlă la sarcin istatice şi de şoc se atinge datorită măririi grosimii peretelui de 1,5 – 3 ori în comparaţie cu goluri sudate.

            Deoarece blocurile de sticlă compacte nu au cameră operaţia tehnologică de sudare a blocurilor lipseşte, dar se mărreşte durata procesului de recoacere.

            Tipul răspîndit de bloc compact este elementul de sticlă în formă de plăci pătrate cu grosimea 20 – 30mm, o sprafaţă a căreia este umedă, iar alta striată pentru propagarea luminii.

            Dimensiunile acestor blocuri destinate pentru acoperirea acoperişurilor clădirilor de la 150x150 pînă la 200x200 mm în dependenţă degrosime.

            Sunt blocuri de sticlă cu suprafaţa deschisă – cu peretele frontal cu grosimea cca 30mm şi cel lateral cu grosimea 12 – 15mm. Blocurile se produc de formă patrată şi rotundă. Dimensiunile părţii şi diametrul peretelui frontal 100 – 120mm, grosimea totală 60mm. Ele suportă sarcini mari şi se folosesc în construcţia acoperişurilor şi planşele intermediare. Proeminenţele pe suprafeţele frontale fac aşa blocuri mai puţin lunecoase.[5]

Blocuri de sticlă cu goluri sudate.

            În timpul prezent o răspîndire mai largă au obţinut blocurile sudate cu goluri.

            Blocurile sudate reprezintă articole, primite prin presare a două blocuri asemenea şi sudarea lor unul cu altul pînă la formarea unei camere ermetice cu o mică depresurizare, carer se atinge în rezultatul încălzirii muchiilor semiblocurilor pînă la îmuierea şi sudarea lor ermetică la temperatura înaltă. Presiunea permanentă în camere 27 – 33 kPa. Datorită camerei vacumate blocurile de sticlă sudate capătă proprietăţi termoizolante înalte, se exclude formarea condensatului la temperatura joasă.

            Formele de bază a blocurilor sunt cea pătrată şi dreptunghiulare care permit de a le aşeza în îngrădiri. Aşezarea simplă ses obţine prin folosirea blocurile de sticlă pătrate de aceeaşi mărime. Blocurile de sticlă se pot folosi de sinestătător sau cu cele pătrate. La aşezarea din diferite blocuri trebuie să se ţină cont ca dimensiunile lor să corespundă unui anumit modul. Cea mai bună combinare a blocurilor de sticlă se atinge la îmbinarea blocurilor dreptunghiulare de dimensiunea 294x194 mm şi pătrate cu dimensiunile 194x194 mm.

            În afară de blocuri pătrate şi dreptunghiulare se produc de asemenea blocuri sudate de formă triunghiulară şi hexagonală. Pentru umplerea cu ele a golurilor pentru pătrunderea luminii sunt necesare elemente suplimentare de formă triunghiulară.

            Grosimea pereţilor frontali cu striere trebuie să constitue nu mai puţin de 8mm după adîncitura între strieri, iar a blocurilor cu pereţii frontali netezi – 9±0,5mm.

            Blocurile de sticlă ce au pereţii frontali netezi cu tencuire, nnu are nevoie de rosturi din ciment, ceea ce măreşte permeabilitatea la lumină a îngrădirii.[5]

Blocuri de sticlă suflate cu goluri.

            Blocurile suflate reprezintă articole de sticlă voluminoasă cu contur profilat, ce permite de a le îmbina unul cu altul la zidirea îngrădirii translucide. Ele se produc pe automate prese de suflare, destinate pentru producerea sticlelor. Blocul suflat se obţine cu orificii cu diametrul 10mm în partea dorssală, de aceea camera lui nu este vacumată.

            Grosimea pereţilor blocurilor de sticlă suflate e mult mai mică, decît la cele sudate, de aceeaa permeabilitatea lor la lumină este mai mare. Însă în construcţii de îngrădire această prioritate a blocurilor de suflat de pierde, deoarece în timpul zidirii din cauza dimensiunilor mici rosturile ocupă o suprafaţă mare. Pereţii subţiaţi micşorează rezistenţa la comprimare ş irezistenţa la şoc a blocurilor de suflat, ceea ce limitează domeniul lor de folosire. Blocurile de sticlă suflate se folosesc la umplerea umplerea spaţiilor pentru ferestre cu suprafaţa pînă la 4m în pereţi exteriori şi în pereţi portanţi, intermediari, translucizi.

            Strierea, ornamente şi colorare a blocurilor de sticlă. Efectul de propagare a luminii se produc cu ajutorul zimţurilor sau ornamentelor, ce se formează pe suprafeţele interioare a pereţilor frontali la modelare semiblocurilor.

            În dependenţă de distanţa dintre vîrfurile şi muchia prismei şi lentilei, zimţurile se împart în 3 grupe: în I grupă distanţa dintre vîrf şi muchie este cea mai mare; în a III – cea mai mică.

            Înălţimea zimţurilor la toate grupele este aceaşi – de la 1,5 pînă la 2mm. Caracterul srtierii influenşează permeabilitatea la lumină a blocurilor de sticlă striate a I grupe este mai mare decît cea II-a.

            Aspectul estetic a construcţiilor translucide se îmbunătăţeşte la folosirea blocurilor de sticlă cu ornament reliefat bine exprimat.

            Proprietăţile de exploatare şi estetice a blocurilor de sticlă depind nu numai de constrcţia lor, forma şi caracterul structurii, dar şi de prezenţa defectelor sticlei, legate de tehnologia de topire şi modelare.

            Pentru a mări calităţile arhitectonice şi estetice a îngrădirilor translucide se folosesc blocurile de sticlă colorate în formă de elemente separate sau perete plin.[5]

            Sunt mai multe metode de colorare a blocurilor de sticlă.

            Colorării se poate supune toată masa de sticlă în cuptor cu baie. Această metodă nu a găsit o largă folosire deoarece, nu este posibil de a schimba culoare

a masei de sticlă într-un timpscurt la trecerea producerii blocurilor de sticlă de altă culoare.

            Prin altă metodă se colorează numai acea parte a masei de sticlă care înainte de fabricare trece prin convertizor. Colorantul se introduce în masa de sticlă ce se află în convertizor. Masa de sticlă colorată se supune colorizării şi luminizării. Metoda este mai mobilă, dar are o răspîndire limitată, deoarece apar complicaţii la introducerea colorantului în masa de sticlă. Pe lîngă aceasta o influenţă negativă arer încălzirea dublă a masei de sticlă. Este şi metoda rece de vopsire a blocurilor de sticlă, la care sunt supuşi pereţii interiori după îmbinarea ambelor jumătăţi pe calea injectării sub presiunea colorantului organic prin orificiu în cameră.

            Coloranţii organici permit de a obţine blocuri de sticlă de calitate înaltă cu un asortiment larg şi o gamă de culori bogată. Fabricate prin această metodă blocurile de sticlă colorate se folosesc în temei pentru garnisirea încăperilor interioare, deoarece sub acţiunea razelor ultraviolete blocul se decolorează.[22]