untitled
TEMA: Tehnologia
producerii sitalelor cu amestec de zgură.
Prima dată în lume sitalele cu
adaos de zgură au fost primite în 1959 în fosta Uniune Sovetocă. Pentru primirea sitalelor cu adaos de zgură
se foloseşte zgura de la metalurgie (50-60%),
nisip de cuarţ (20-40%), argilă (0-12%), suflat de natriu (4-6%) şi
catalizatorii cristalizării (10-12%).
Sitalele cu adaos de zgură conţin
60-70% din faza cristalică şi 30-40% fază sticloasă. Mărimea
cristalelor de
obicei nu depăşeşte 0,5-1 mc, sunt aşezate străns unul lîngă altul.
Faza
sticloasă împlă stoiurile între cristale şi îndeplineşte funcţia de
alipire a
unor cristale, lîngă dînsele.
Zgura din domeniile metalurgice
se formează în procesul fabricării fontei. Mărirea acestei materii în
orice an
se efectuiază pe baza lărgirii producerii fontei. La momentul actual în
depozite sau adougat 400 milioane m de diferite feluri de zgură şi
ocupă un
spaţiu de 400 ha.
Compoziţia chimică a zgurei este
SiO 33-38%, Al2O3 5-9%, CaO 40-45%, MgO
2-4%, Fe2O3 0,5-1.5%, FeO 1-3%, MnO 2-3% şi în cantităţi Cr2O3,TiO2,
care sunt
legate de diferite tipuri de minerale, în cea mai mare măsură
silicatice şi
alumosilicatele.În compoziţia zgurei întră şi sera 2% în formă de
suflat negru
şi metal colorat, care în procesul de cristalizaţie joacă rolul de
cristalizator.Una din caracteristicele de bază este modelul de
acomodare:
P=
CaO + MgO
SiO2 +Al2O3
Pentru producerea sitalelor cu
adaose de zgură este cel mai convinabil
de folosit următoarea componenţă a zgurii: CaO+ MgO de la 40-45%
şi
SiO2+Al2O3 de la 45-50%.
Tehnologia producerii sitalelor
cu adaose de zgură cuprind trei etape
1.
Fierberea
sticlei din şarjă;
2.
formarea
compoziţiilor la maşini
ce formează sticla;
3.
prelucrarea
termică a
fabricatelor de sticlă în cuptoare-cristalizatoare, pentru a da forma
cristalică materialelor.
Pentru proiectarea compoziţiilor
sitalelor cu adaose de zgură trebuie să ducem cont de posbilitatea
sticlei de
ferbere , o mică posibilitate de a se cristaliza în regiuni de
temperatură
mari, viscozitatea la temperatură.
E cunoscut că zgura primită la
arderea cărbunelui e supusă distrugerii rapide. În cazuri foarte rare
la
răcirea rapidă se poate primi o masă stecloasă. În scopul dării zgurii
formă
sticloasă după tehnologie se adaogă adausuri de corecţie. Una din
principalele
adaose de corecţie este nisipul de coarţ. La întroducerea nisipului de
coarţ se
întroduce ca adaos şi sulfat de natriu pentru modificarea masei
sticloase.
untitled
În calitate de catalizator la
cristalizaţie se foloseşte sulfitul de metale, floruri şi fosfate,
ocsive de
crom. Pentru îndestularea condiţiilor iniţiale a turnării în şarjă se adaogă cărbune.
Şahtul de primire a sitalelor cu
adaose de zgură poate să aibă următoare componenţă: zgură 50-60%, nisip
de
cuarţ 20-40%, argilă 11,5%, suflat de natriu 4-6%, carbon 1-3%,
catalizatori
cristalizatori 0,5-10%.
Componenţa oxizelor sunt între
următoarele procente: SiO2 49-63,5%, Al2O3 5,4-10,7%, CaO 22,9-29,6%,
MgO
1,3-12%, Fe2O3 0,1-10%, MnO 1-3,5%, Na2O 2,6-5%, Cr2O3 0,1-2%.
Sitalele cu adaose de zgură se
primesc albe şi negre. Dacă în calitate de catalizator se foloseşte
sulfitele
metalelor grele, atunci la termoprelucrare la prima cristalizare cad
FES şi
MnS, care şi colorează sitalele în culoare neagră. Pentru primirea
sitalelor
albe se adaugă ZnO. Luînd în vedere că
ZnO se află mai înainte de FeO şi MnO în tabelul activităţii, atunci la
o
reacţie de schimb FeS+ ZnO--- ZnS + FeO
şi MnS+ZnO--- ZnS+MnO. În urma acestei reacţii şi se degază ZnS şi se
primeşte
culoarea albă.
Alegerea catalizatărului are o
importanţă mare pentru procesul de cristalizare a sticlei. În calitate
de
catalizatori se pot folosi următoarele componenţe:
-
sulfaţii
metalelor grele MnS+ FeS 1,5-5%;
-
Flor
F 1,6-2,5%;
-
Oxidul
de titan 3-6%,
-
Sulfatul
de zine ZnS 2,2-4,5%;
-
Anghidridul
de fosfor P2O5 0,5-2%;
-
Oxidul
de magneziu MgO 5-105.
Există două metode de producere a
sitalelor cu adaos de zgură:
- sitalul în sloi (prin
convever);
- compresiune (panou, izolator).
Tehnologia de producere permite
ca zgura să fie în granule şi în zgură fierbinte lichidă.
Metoda de producere prin conveier
a sitalelor cu adaos de zgură este bazată pe folosirea maşinei ce
formează
într-un ciclu neîntrerupt a sitalelor văluroase sau în sloiuri , la
trecerea
sticlei în cuptorul cristalizat.
Pentru fierberea sticlei se
folosesc cuptoare cu lucru incontinuu. Pentru protecţia pereţilor se
folosesc
brusuri din cuarţşi se răceşte în apă. Nivelul zgurii din masa de
sticlă în
cuptoare se ţine la 20-30 mm mai sus de brusurile de cuarţ.
Pe măsura uzurii brusului de
cuarţ, cînd temperatura e la 1200grade C, la suprafaţa lor se formează
un
gornisaj – sloi de siitat cu adaos de zgură cristalizat, care protejază
brusul
de distrugere.
Temperatura de topire a sticlei e
de 1380-1480 grade C. Pentru prevenirea degajării sulfului , florului
şi a
oxidului de zinc, în regiunea primelor
pare de foc, ce fac zona de restituire.
Lenta de sticlă se formează la
maşina automată cu construcţie obişnuită. Pentru alimentarea maşinei cu
masă de
sticlă se foloseşte metoda lamilelor de
apă. Viteza trecerii sticlei e de 60-120
mlh la grosimea lenţii de 8-20 mm şi lăţimii 1200-3000mm.
Lenta deacum gata nimereşte în
cuptorul catalizator care este încălzit cu gaz
sau electricitate, unde lenta se mişcă cu ajutorul rolgavigului.
E
destul de important de a păstra o temperatură constantă la cristalizare
a
sitalelor cu adaos de zgură. El depinde de grosimea lenţii de sticlă şi
vitezii
procatului. Temperatura la prima stadie e de 700-720 grade C şi se ţine
timp de
jumate de oră, temperatura stadiei a doua 900-920 grade C, ţinerea sub
această
temperatură timp de o oră. Timpul total de termoprelucrare e de 2-3
ore. Lenta
cristalizată de sticlă se arde şi se
răceşte. La ieşirea din cuptor sitalul este foiat automat de o
instalaţie cu
rolic. Şi aşa primim listuri mari care urmează a fi fasonate în formare
mici,
de către muncitori, în ţoluri speciale.
|