untitled
CLORURA
DE VINIL
Clorura de vinil-(CH2=CHCl,masa moleculara 62,51)
este o substanta gazoasa
la temperatura camerei,cu miros eterat,inflamabil.
Are
temperatura de fierbere egala cu -13,9
grade C,iar cea de topire -153,8 grade C.
Densitatea
in stare gazoasa la 0 grade C este
2,86g/l,iar in stare lichida la 0 grade C 912g;/l.
Clorura
de vinil este foarte putin solubila
in apa,dar se dizolva in compusi clorurati,alcool si alti solventi.
Produsul
poate fi transportat si depozitat in
containere de otel. In caz de depozitare indelungata pe timp
calduros,clorura
de vinil se inhibaimpotriva autopolimerizarii.
Exista numeroase reactii
chimice prin care
se poate obtine clorura de vinil.In industrie se aplica numai doua si
anume:
-reactia acetilenei cu acidul
clorhidric;
-dehidroclorurarea
dicloretanului obtinut din etena.
Obtinerea clorurii de vinil
din acetilena:
La
baza procesului sta reactia exoterma
dintre acetilena si acid clorhidric:
CH=CH+HCl->CH=CHCl+44Kcal
Reactia are loc la 100-200 grade C,in prezenta unor
derivati cu
mercur,depusi pe carbine active,drept catalizator.
In
tara noastra,acest procedeeu se aplica la
Combinatul Petrochimic Borzesti,unde acetilena se obtine prin cracarea
metanului in arc electric.
Obtinerea clorurii de vinil
din etena:
In
tara noastra,acest procedeeu este aplicat
la Combinatul Chimic Rm.Valcea,in urmatoarea varianta:
-o parte din etena se clorureaza la
dicloretan,care este descompus in clorura de vinil si acid clorhidric;
-acidul rezultat este pus in contact cu o
alta parte din etena,in prezenta oxigenului,pentru a se obtine o
cantitate noua
de dicloretan.
Reactiile chimice care stau la
baza acestei
metode sunt:
-clorurarea etenei:
CH2+CH2+Cl2->CH2Cl-CH2Cl;
-clorurarea dicloretanului:
CH2Cl-CH2Cl->CH=CHCl+HCl;
-oxiclorurarea etenei: CH2=CH2+2HCl+1/2O2->CH2Cl-CH2Cl+H2O.
Alaturi
de dicloretan,amestecul de reactie mai
contine etena si clor nereactionat,precum si mici cantitati de
hidrogen,oxigen,oxid si dioxid de carbon care insotesc etena la
clorurare.Dupa
cum se poate usor remarca,dintr-un asemenea amestec dicloretanul pote
fi usor
separate prin simpla condensare,el fiind singurul produs lichid la
temperatura
si presiunea normala.
Acest
procedeu prezinta avantaje
accesibilitatea si costul relative scazut al etenei si absenta
produsilor
secundari.
Clorurarea
etenei are loc la cca 115 grade
C,in mediu de dicloretan,in prezenta de catalizator (clorura ferica).
Oxiclorurarea
etenei cu aer si acid clorhidric
decurge la 270-300 gradeC,de asemenea in prezenta unui catalizator.
Dicloretanul
obtinut prin clorurare si
oxiclorurare este separate din produsele de reactie si purificat pana
la
minimum 99,3% prin operatii de rectificare.
Cracarea
dicloretanului la clorura de vinil
are loc la 460-465 gradeC,in prezenta unei cantitati mici de clor drept
catalizator.
Gazele de cracare sunt formate
din:
-clorura de vinil 42-44%;
-dicloretan netransformat 33-35%;
-acid clorhidric 23-25%.
Acest
amestec este mai intai supus
condensarii pentru separarea dicloretanului.Partea necondensabila,care
contine
clorura de vinil,reprezinta un amestec asemanator cu cel obtinut la
fabricarea
clorurii de vinil din acetilena si acid clorhidric.In
consecinta,separarea
clorurii de vinil din acest amestec si purificarea ei se poate realiza
prin
metoda descrisa la procedeul amintit.
FABRICAREA CLORURII DE
VINIL
Polimerizarea clorurii de vinil-este o reactie
puternic exoterma,care poate
fi declansata cu ajutorul initiatorilor radicalici.
In industrie se aplica 3
procedee de
polimerizare a clorurii de vinil:
-in masa;
-in emulsie;
-in suspensie.
Polimerizarea in masa:
-consta in incalzirea la 40-70 gradeCsi
5-12 at a clorurii de vinil amestecate cu initiator (de obicei peroxide
organic).Acest procedeu nu se aplica la noi in tara.
Polimerizarea
in emulsie:
-clorura de vinil polimerizeaza
foarte usor in emulsie apoasa,in prezenta
initiatorilor solubili in apa la temperatura de 45-58 gradeC.Ca
stabilizatori
de emulsie se folosesc adesea emulgatori ironici,de tipul mersolatilor
(amestecuri de alchilomonosulfonati de sodium cu 12-51 atomi de carbon
in
molecula).
Procesul tehnologic cuprinde
urmatoarele
faze:
-prepararea solutiei de emulgator;
-prepararea fazei apoase;
-polimerizarea;
-degazarea latexului;
Separarea polimerului din latex si uscarea
lui;
-ambalarea polimerului.
Cu
exceptia primelor doua faze,intregul process
poate functiona continuu.
Schema tehnologica a
instalatiei de
polimerizare continua in emulsie
In vasul 4 se
prepara solutia de emulgator in
apa dedurizata,la concentratia 25%,care este pompata in vasul 3,pentru
prepararea fazei apoase.In acest vas se mai introduce apoi solutie 3%
de
initiator (persulfat de potasiu K2S2O2) din vasul de masura 5b,acid
fosforic
din vasul de masura 5a si solutie 10% de hidroxid de sodium din vasul
de masura
5c.Cantitatile de materiale se stabilesc astfel,incat faza apoasa din
vasul 3
sa aiba loc dupa omogenizare pH-ul prescrie
(in jur de 7,5-8).
Polimerizarea
are loc in autoclava 6 (in
realitate se folosesc baterii de cca 8 autoclave care functioneaza concomitant,in paralel).Pentru aceasta ,in
autoclava se introduce continuu,pe la partea superioara,clorura de
vinil din
rezervorul 1 (prevazut cu racire),preincalzita de la -20 gradeC la 10
gradeC in
preincalzitorul 1a.Concomitent cu clorura de vinil se introduce apa de
emulsie
(faza apoasa) din vasul 3.Debitele de monomer si apa de emulsie se
regleaza
astfel,incat sa se realizeze raportul prescris,care variazsa intre 1:1
si
1:2,3.Temperatura de polimerizare se mentine,de asemenea,in limitele
prescrise
(45-58 gradeC),in functie de masa dorita in polimerul final.
Autoclavele
sunt aparatele cilindrice
verticale,prevazute cu agitator si manta prin care circula apa pentru
preluarea
caldurii de reactie.Dupa 15-20 de zile functionare,fiecare autoclave se
opreste
pentru curatirea crustelor de polimer,care ingreuneaza transferal
termic prin
pereti.
Pe
la fundul autoclavei se evacueaza continuu
latex de polimer care trece in separatorul cu vid 7,unde clorura de
vinil
nepolimerizata (cca 20-30% din cantitatea introdusa in autoclave) este
desorbita si trimisa la recirculare.Latexul degazat este trimis la
stabilizare
cu o solutie 5-10% de carbonat de sodium in vasul 8.In final latexul
are un
continut in polimer de cca 40%.
Din
vasul 8,latexul este pompat in
automizorul 9.Automizorul este un aparat conic in care are loc
separarea
polimerului din latex si uscarea cu ajutorul aerului.Aerul necesar
separarii si
uscarii este luat din atmosfera de ventilatorul 11 prin filtrul 12 si
incalzit
in bateria 10 la 140-160 gradeC,apoi este trimis la partea superioara a
automaizorului.Tot aici,prin doze speciale,latexul de policlorura de
vinil este
fin pulverizat(cu aer comprimat) in curentul de aer cald.
untitled
Deci,in automizor
se formeaza o suspensie de particule de polimer in aer cald care
contine vapori
de apa supraincalzita.Aceasta suspensie trece in ciclonul 13,unde se
separa
aproximativ 70% din praful de polimer uscat,cu o umiditate sub 1%,trece
prin
sitele 15 in buncarele de omogenizare in strat fluid 16,iar de aici la
ambalarea in sac.
In
tara noastra functioneaza de multi ani la
Combinatul Petrochimic Borzesti o instalatie continua de polimerizare
in
emulsie a clorurii de vinil.
Polimerizarea in suspensie:
-este cel mai raspandit procedeu
de fabricare a policlorurii de
vinil,datorita simplitatii si economicitatii sale.
Cel mai frecvent,polimerizarea se
realizeaza in regim discontinuu,pe sarje.Ca initiatori se folosesc,de
obicei,peroxizi organici solubili in monomer,cum este peroxidul de
lauroil.In
ultimul timp se intrebuinteaza initiatori deosebit de active,de exemplu
din categoria
percarbonatilor,care maresc viteza de polimerizare
si,corespunzator,sporesc
productivitatea utilajelor de baza-autoclavele.
Masa
de polimerizare este constituita din
apa,monomer dispersat sub forma de picaturi,agent de stabilizare se
folosesc derivati
ai celulozei (metil-sau eticeluloza) sau alcoolul polivinilic.Acestia
raman in
cea mai mare parte si in produsul finit,ca invelis al particulelor de
polimer.O
sarja de polimerizare contine:doua parti apa,o parte clorura de
vinil,0,05-0,2%
coloid de protectie fata de monomer.
Polimerizarea
are loc sub agitare continua,la
45-65 gradeC,in functie de masa moleculara dorita in polimer.Cu cat
temperatura
va fi mai inalta cu atat masa moleculara a polimerului va fi mai mica.
Schema
tehnologica a instalatiei de polimerizare discontinua in suspensie a
clorurii
de vinil
Pregatirea
solutiei de stabilizator de suspensie are loc in vasul 5,prevazut cu
agitator
si manta de incalzire,in care se introduce o anumita cantitate de apa
demineralizata,ce se incalzeste la 85 gradeC si metilceluloza in
cantitatea
necesara formarii unei solute de 1%.Dupa solubilizarea metilcelulozei
la cald
sub agitare,solutia se raceste la 30-35 gradeC si apoi se filtreaza pe
centrifuga 6,de la care este trimisa in vasul cu agitare 7.Aici se
colecteaza
concentratia exacta la valoarea 1%.Din vasul 7,solutia de metilceluloza
se
trimite in vasul de depozitare 8,in care poate fi pastrata timp de 3
zile si
din care se depoziteaza in autoclava,in cantitatea necesara prin
intermediul
vasului de masura 9.
In
autoclave de polimerizare 4 se incarca mai
intai o anumita cantitate din totalul de apa demineralizata,apoi se
adauga
solutia de metilceluloza,dozata in vasul de masura 9,iar in final prin
manlocul
autoclavei se introduce initiatorul,de exemplu peroxide de lauroil
solid.
Dupa
incarcare,autoclave se inchide etans,si
se videaza cu ajutorul unei pompe pentru indepartarea oxigenului care
ar inhiba
reactia de polimerizare.
FABRICAREA POLICLORURII DE
VINIL
Policlorura de vinil ocupa locul al II-lea dupa
polietena,in productia de
polimeri pentru materiale plastice.
In
tara noastra se fabrica la Combinatul
Chimic Rm.Valcea,Combinatul Petrochimic Borzesti si Intreprinderea
Chimica
Turda.
Policlorura
de vinil se obtine sub forma de
pulbere prin polimerizarea clorurii de vinil.Particulele (granulele)de
policlorura de vinil pot fi compacte,cu suprafata specifica redusa si
putere de
adsorbtie de plastifiant scazuta sau din potriva,poroase,cu suprafata
specifica
mare si putere de adsorbtie de plastifiant mare.Polimerul compact,care
se
obtine cel mai usor in emulsie,poate fi prelucrat sub forma de pasta
fluida in
amestec cu plastifianti,pentru obtinerea pielei artificiale,a
jucariilor.
Polimerii
cu porozitate mare,obtinuti in
primul rand in suspensie si in masa,raman sub forma de pulbere uscata
chiar in
amestec cu cantitati mari (10-20%)de plastifiant.Amestecurile uscate de
policlorura de vinil-plastifiant asa numitele dry
blend-uri(uscat,amestec)se
prelucreaza usor prin metodele conventionale de
extrudere,injectie,calandrare,suflare,prin confectionare de
folii,tuburi,butelii,dale pentru pardoseli.
In
afara de porozitate,modul de prelucrare si
domeniul de utilizare mai este dictat si de masa moleculara.
In
cazul policlorurii de vinil se obisnuieste
ca in locul masei moleculare sa se utilizeze valoarea K,sau K-WERT
(valoare),calculate pe baza vascozitatii polimerului in solutie.
Cu
cat valoarea K este mai mare,cu atat masa
moleculara a polimerului este mai mare si prelucrarea acestuia reclama
temperature mai inalte.Valoarea K pentru sortimente diferite de
policlorura de
vinil variaza,de regula,intre 58 si 71,exista si sortimente cu valoarea
K 80
sau mai mare.
Policlorura
de vinil este insolubila in
solventi organici uzuali,dar se dizolva in tetrahidrofuran,cetone(mai
ales
ciclice),dimetilformamida,compusi organici clorurati.Obiectele de
policlorura de
vinil se pot intrebuinta pana la temperatura de 60 gradeC.
Peste
aceasta valoare,proprietatile
fizico-mecanice se inrautateste rapid.
|