Sfanta Cuvioasa Parascheva
Categoria: Referat
Religie
Descriere:
Dupa ce a vazut Ierusalimul, s-a asezat intr-o manastire de calugarite
in pustiul Iordanului, unde s-a nevoit cu postul si cu rugaciunea,
intocmai ca Sfantul Ioan Botezatorul, ca Maria Egipteanca sau ca atatia
alti ostenitori spre cele duhovnicesti. Mitropolitul Varlaam al
Moldovei in Cazania sa, tiparita la Iasi in 1643, spune ca acum nu mai
avea grija "nici de vesminte si de asternuturi, nici de mancari si de
mese, nici de casa sau slujnice, ci numai de curatia sufletului si de
raspuns judecatii ce va sa fie"... |
|
1
Sfanta
Cuvioasa Parascheva
La
14 octombrie, in fiecare an, Biserica
Ortodoxa de pretutindeni praznuieste pe Sfanta
Cuvioasa Parascheva. In
chip deosebit ea este cinstita in Moldova, intrucat de 350 de ani
moastele ei se gasesc la Iasi. Este cunoscuta in popor si sub numele de
"Sfanta Vineri" sau "Vinerea Mare". Cuvioasa Parascheva a trait in prima jumatate a veacului al
XI- lea. S-a
nascut in Epivat (azi Boiados) in Tracia, pe tarmul Marii Marmara, in
apropiere
de Constantinopol (azi Istanbul), pe atunci capitala Imperiului
bizantin.
Parintii ei erau oameni de neam bun si credinciosi, ravnitori spre cele
sfinte.
Un frate al ei, dupa ce a invatat carte, s-a calugarit sub numele de
Eftimie; apreciat
de carmuitorii de atunci ai Bisericii, dar si de credinciosi, a fost
ales la
vremea cuvenita episcop in localitatea Madite.
Parascheva si-a petrecut anii copilariei in casa
parintilor sub ocrotirea acestora. Se spune ca pe cand avea zece ani a
auzit
citindu-se intr-o biserica cuvintele Mantuitorului: "Oricine voieste sa
vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea sa si sa-Mi
urmeze Mie
(Marcu 8, 34)". Aceste cuvinte au impresionat-o atat de mult, incat
si-a
impartit toate hainele saracilor. Acelasi lucru l-a facut si in alte
imprejurari, fara sa tina seama de mustrarile parintilor ei. Dupa
trecerea
catorva ani, si-a parasit parintii si "frumusetea acestei lumi",
retragandu-se "in adancul pustiei". S-a oprit mai intai la
Constantinopol, unde a ascultat cuvinte de invatatura de la calugari si
calugarite cu aleasa viata duhovniceasca. Urmand sfaturile acestora, a
parasit
capitala, indreptandu-se spre tinutul Pontului, oprindu-se la
manastirea Maicii
Domnului din Heracleea, unde a ramas vreme de cinci ani. De aici a
plecat spre
Tara Sfanta, in dorinta de a-si petrece restul vietii in locurile pe
care le-a
strabatut si Mantuitorul Iisus Hristos si Sfintii Apostoli. Dupa ce a
vazut
Ierusalimul, s-a asezat intr-o manastire de calugarite in pustiul
Iordanului,
unde s-a nevoit cu postul si cu rugaciunea, intocmai ca Sfantul Ioan
Botezatorul, ca Maria Egipteanca sau ca atatia alti ostenitori spre
cele
duhovnicesti. Mitropolitul Varlaam al Moldovei in Cazania sa, tiparita
la Iasi
in 1643, spune ca acum nu mai avea grija "nici de vesminte si de
asternuturi, nici de mancari si de mese, nici de casa sau slujnice, ci
numai de
curatia sufletului si de raspuns judecatii ce va sa fie". Ea "pururea
suspina si neparasit tanjea cumu-si va infrumuseta sufletul, cum se va
logodi
pe sine Mirelui ceresc, lui Iisus Hristos, cum se va indulci la vederea
Mirelui
sau, de slava si de lumina si de bucuria cea fericita. De aceasta...
ochii de
lacrimi ii erau intunecati pururea". Intr-o noapte, insa,
1
pe cand avea ca la 25 de ani, un
inger i-a spus, in vis, sa se reintoarca in locurile parintesti: "Sa
lasi
pustia si la mosia ta sa te intorci, ca acolo ti se cade sa lasi trupul
pamantului si sa treci din aceasta lume catre Dumnezeu, pe Care L-ai
iubit". Si continua mitropolitul Varlaam in Cazania sa ca ea "fara de
voie lasa pustia si se intoarse in lume si la Tarigrad (Constantinopol,
n.n.)
veni. Si mereu in biserica Precistei ce este in Vlaherna si catre
icoana
Sfintiei Sale cazu si cu lacrimi se ruga asa si zicea: N-am alta
nadejde, n-am
alt acoperamant. Tu-mi fii indreptatoare, tu-mi fii folositoare... Ca
pana am
umblat in pustie pe tine te-am avut ajutor, iar acum, daca m-am intors
in lume,
indrepteaza-ma pana la sfarsitul vietii mele, ca alta nadejde nu am".
Din
Constantinopol s-a indreptat spre Epivat, localitatea in care vazuse
lumina
zilei, fara sa spuna cuiva cine este si de unde vine. "Acolo - continua
mitropolitul Varlaam - truda catre truda si durere catre durere adauga,
cu post
si cu nedormire pe sine se infrumuseta..., cu lacrimi pamantul uda si
asa se
ruga: Doamne Iisuse Hristoase, cauta din locasul Tau cel sfant; am
lasat toate
si dupa Tine am calatorit in toata viata mea. Si acum, indura-te
Doamne, spune
ingerului bland sa ia cu pace sufletul meu". Impacata cu sine, cu
oamenii
si cu Dumnezeu, si-a dat astfel sufletul. A fost ingropata ca o
straina, nimeni
nestiind cine era. Dar Dumnezeu, voind sa o proslaveasca, a descoperit
in chip
minunat cine era acea straina. Se spune ca un marinar a murit pe o
corabie, iar
trupul i-a fost aruncat in mare. Valurile l-au aruncat la tarm, iar un
sihastru
care traia acolo, a rugat pe niste crestini sa-l ingroape dupa
randuiala
crestineasca. Sapand deci o groapa, "aflara trupul Prea Cuvioasei
Parascheva neputred si plin de mireasma". Cu toate acestea, au pus
alaturi
de ea si trupul corabierului. Dar in noaptea urmatoare, unuia din
crestinii
care sapasera groapa, cu numele Gheorghe, i s-a aratat in vis o
imparateasa,
sezand pe un scaun luminat si inconjurata de ingeri, iar unul dintre
acestia il
mustra pentru ca n-a scos din groapa trupul Cuvioasei Parascheva. Iar
imparateasa pe care o vazuse in vis si care nu era alta decat Cuvioasa
Parascheva - i-a poruncit sa ia degraba trupul ei si sa-l aseze undeva
la loc
de cinste. In aceeasi noapte, o credincioasa pe numele Eftimia a avut
aceeasi
vedenie. Credinciosii de acolo, auzind de visul celor doi, au inteles
ca este
un semn dumnezeiesc, drept care au luat trupul Cuvioasei din mormant si
l-au
asezat in biserica Sfintii Apostoli din Epivat. Indata au avut loc
vindecari
minunate in urma rugaciunilor care se faceau langa cinstitele sale
moaste. Se
spune ca dreptcredinciosii crestini din Epivat au zidit o biserica
chiar pe
locul in care au trait parintii ei si unde vazuse ea insasi lumina
zilei. Vestea
despre acestea s-a raspandit in toata Peninsula Balcanica si in Asia
Mica,
incat multi credinciosi greci, bulgari si valahi din aceste locuri se
indreptau
spre Epivat ca sa se inchine la cinstitele ei moaste si sa-i ceara sa
mijloceasca in fata tronului ceresc pentru ei.
|