1.htm
SUBMARINUL
1. Clasificare
După scopul în
care sunt folosite,
submarinele pot fi : - submarine
militare
- submarine civile
1.1 Submarinele
militare sunt
de două feluri :
-
submarine militare actionate de motoare electrice
-
submarine militare actoinate cu ajutorul energiei nucleare
1.1.1 Submarinele electrice sunt submarine
actionate cu
ajutorul motoarelor electrice, care pot propulsa vasul atât la
suprafată, cât
si sub apă. Submarinele electrice folosesc si generatoare electrice
actionate
de motoare Diesel, pentru reîncărcarea bateriilor motoarelor electrice.
1.1.2
Submarinele nucleare sunt submarine
care folosesc energia
nucleară pentru propulsare. Acestea sunt si ele de două feluri :
- submarine
nucleare vânătoare-distrugătoare - folosite pentru
urmărirea si distrugerea navelor si a submarinelor inamice;
- submarine
nucleare balistice - concepute
pentru aruncarea proiectilelor balistice cu rază mare de actiune,
purtând
focoase nucleare.
1.2 Submarine civile sunt de două feluri :
- minisubmarine
de agrement - folosite în
special în zona recifelor si barierelor de corali (Australia);
- minisubmarine
de mare adâncime - folosite în scopuri stiintice (se mai numesc batiscarfuri
sau submersibili si pot atinge adâncimi de 10000 m).
1.2.1
Submersibilii sunt utilizati în
scopuri stiintifice sau industriale. Acestia pot fi teleghidati sau
dirijati de
oameni. Un vehicul cu telecomandă poate fi operat din interiorul
submersibilului, pentru a explora locutile prea periculoase pentru
submersibil.
2. Istoria
submarinului
2.1 Începuturile
submarinului - primele submarine erau bărci subacvatice, de cele mai
multe ori, în formă de butoaie, făcute din lemn si piele. Ele
erau dirijate de elice actionate manual sau de vâsle.
Primul submarin de acest fel a fost
construit în anul 1776 si se numea Turtle (Broasca testoasă). Acesta
era
propulsat de o elice pedalată de un om si avea viteza de 1 nod. Turtle
a
încercat să ataseze o mină la fregata britanică Eagle (Vulstrul) în New
York,
dar planul a esuat. Cu toate acestea, el a reusit să ajungă la vasul
inamic
fără să fie detectat, demonstrând astfel că submarinele puteau fi
folosite în
război.
2.2 Găsirea unui mijloc
potrivit de actionare - acest lucru nu
a fost deloc usor în
trecut. Motoarele electrice pentru bărci fuseseră concepute până în
anii 1830
si erau potrivite pentru actionarea unui vas submersibil pentru că nu
eliminau
gaze si nu consumau oxigen. Totusi, motoarele electrice nu au adus
răspunsul
complet, pentru că bateriile necesare se descărcau repede.
În anii 1860 s-au conceput bateriile
electrice reîncărcabile numite acumulatoare si dinamuri capabile să le
reîncarce. Totusi, în ciuda faptului că un submarin propulsat de un
motor
electric putea folosi un dinam pentru a-si reîncărca bateriile
electrice,
trebuia să se adauge un fel de motor pentru actionarea dinamului.
2.3. Progrese - un motor cu aburi
obisnuit necesita o alimentare
abundentă cu aer pentru a-si arde combustibilul si un cos pentru
eliminarea
fumului si a gazelor. Motorul putea fi actionat în timp ce vasul se
afla la
suprafată, dar, înainte de scufundare, echipajul trebuia să etanseze
cosul si
să închidă boilerele. Aceasta provoca o întârziere inacceptabilă pentru
un vas
militar care trebuie să se scufunde brusc pentru a evita inamicul. De
asemenea,
căldura reziduală de la boilere ridica temperature la nivele
insuportabile.
1.htm
Răspunsul părea să
fie motorul cu
benzină, desi un dezavantaj grav al acestuia este faptul că aburii
combustibilului volatil pot exploda usor. Cu toate acestea, în anii
1900 multe
asemenea vase cu motoare cu benzină erau folosite în operatiunile
navale.
În
cele din urmă, motoarele Diesel au înlocuit motoarele cu benzină la
submarine. La început,
propulsia se făcea prin actionare directă de la motoarele Diesel ale
vasului.
Mai târziu, s-au introdus submarine cu actionare Diesel-electrică. În
acest tip
de vas, motoarele electrice sunt folosite atât sub apă cât si la
suprafată, dar
se folosesc generatoare electrice actionate de motoare Diesel pentru
reîncărcarea
bateriilor.
3. Cum functionează
un submarin ?
3.1 Propulsia - toate submarinele, atât
cele nucleare cât si cele Diesel-electrice, imersează la fel. Când se
pregăteste de scufundare, un submarin îsi umple cu apă tancurile de
imersiune
până ce acesta devine neutru din punct de vedere al portantei. Aceasta
înceamă
că densitatea medie a vasului este aceeasi cu a apei din jurul său,
adică vasul
nu pluteste si nici nu se scufundă, ci doar “stă” în apă. Pentru ca
submarinul
să coboare, ele este ghidat în jos cu ajutorul unor suprafete de
imersiune.
Acestea functionează ca niste cârme, cu deosebirea că ele controlează
miscarea
de sus-jos a vasului. Dacă un submarin trebuie să se ridice la
suprafată, el
urcă orientându-si în sus suprafetele de imersiune. Pentru a se
întoarce la
suprafată pentru o perioadă mai lungă, un submarin foloseste aer
comprimat
pentru a expulza apa din tancurile de imersiune.
Un
submarin nuclear poate rămâne sub apă luni în sir, de aceea trebuie să
contină
depozite mari de hrană. Este necesară prezenta unui sistem de
climatizere, care
mentine aerul la o temperatură confortabilă, înlătură dioxidul de
carbon si îl
înlocuieste cu oxigenul. Oxigenul este produs la bord prin folosirea
unui
curent electric pentru a descompune apa mării în componentele sale
principale -
hidrogen si oxigen. Apele reziduale se depozitează în rezervoare care
pompează
apa din când în când.
Apa
mării se distilează pentru a asigura echipajului apă de băut. Apa
sărată se
fierbe, aburi produsi re răcesc pentru a fi transformati în apă pură,
strânsă
apoi în alt recipient. Sarea si alte imputităti rămân în boiler.
Într-un submarin
nuclear, reactorul produce căldură prin fisiunea nucleelor. Prin acest
proces
se divid nucleele atomice, eliberând mari cantităti de căldură. Un
lichid de
răcire extrage apa din reactor si o transferă la apa
dintr-un boiler. Apa fierbe, generând
aburi, trecuti apoi prin turbinele de propulsie principale si în
turbinele
legate le generatoare electrice. Căldura transformă apa în aburi. Apoi
aburii
rotesc turbinele care actionează elicele.
3.2
Navigatia - primele periscoape
(tuburi de observare) earu simple si mari, proiectând o imagine
răsturnată a
mării pe un ecran din sticlă mată. Mai târziu s-au introdus aparaturi
sofisticate pentru a examina în detaliu cerul, marea si fundul mării.
Asemenea
aparatură include perisoape pentru observarea soarelui, a lunii si a
stelelor,
aparatură radar, sisteme de televiziune prin lumină redusă si aparatură
de
sondaj ultrasonic.
În prezent, Sistemul
de Navigatie Submarin (SINS), un sistem complex de giroscoape, produce
un
grafic extrem de exact care necesită doar o dată la câteva zile reglare
de
către NAUSAT, sistem de navigatie prin satelit.
Submarinele
controlează torpilele cu un sistem computerizat. Când o torpilă ajunge
în zona
tintă, ea este preluată de mecanisme de ghidare preprogamate, care se
orientează după sunetul elicei, magnetismului carcaselor si alte
perturbatii
subacvatice.
4. Utilizarea
submarinelor
4.1
Submarine vânătoare-distrugătoare, numite si
SSN-uri, se folosesc la distrugerea si urmărirea navelor si a
submarinelor
inamice. Ele sunt dotate cu sonar sensibil pentru a detecta
“semnătura sonoră” unică (sunet de identificare) a unui vas inamic.
Operatorii
de sonar priceputi pot să identifice multe vase doar după zgomotul pe
care îl
produc. Indiferent cât de silentios ar fi un submarin, el poate fi
detectat
prin folosirea unui sonar activ. Acesta transmite unde prin apă si
receptionează ecourile, inclusiv pe cele provocate de submarine.
4.2
Submarine balistice,
numite si SSBN-uri, pot lansa proiectile de sub apă pentru a lovi tinte
la mii
de kilometri depărtare. Capacitatea submarinelor balistice de a nu fi
detectate
le protejează de atacul nuclear - un mare avantaj fată de punctele de
lansare
de pe uscat. În cazul unui atac nuclear al inamicului, SSBN-urile pot
contraataca devastator.
|