Umbra lui Mircea. La Cozia Categoria: Referat Romana
Descriere: Poezia "Umbra lui Mircea. La Cozia", alaturi de "Memorialul de calatorie", se constituie ca efect al unei calatorii de tip romantic (cum se practica in Europa vremii de catre multi scriitori) pe la manastiri de pe valea Oltului, poetul dand expresie estetica dezideratelor curentului impus de "Dacia literara": inspiratia din evenimente ale istoriei ... |
|
||
|
|
|||
|
1.htm Umbra lui Mircea. La Cozia Poezia "Umbra lui Mircea. La Cozia", alaturi de "Memorialul de calatorie", se ; constituie ca efect al unei calatorii de tip romantic (cum se practica in Europa vremii de catre multi scriitori) pe la manastiri de pe valea Oltului, poetul dand expresie estetica dezideratelor curentului impus de "Dacia literara": inspiratia din evenimente ale istoriei nationale, valorificarea traditiilor, orientarea catre prezent, pentfu emancipare sociala si nationala, a experientei trecutului. Scriitorul afirma, de altfel, in prefata volumului de "Poezii" din 1847, acest credo poetic devenit ideal estetic: "Eu sunt din numarul acelora care cred ca poezia, pe i langa neaparata conditie de a placea, conditie a existentei sale, este datoare sa exprime [trebuintele societatii si sa destepte simtaminte frumoase si nobile, care inalta sufletul prin idei jmorale si divine, pana la viitorul nemarginit si in anii veciniei." ; Poezia este o meditatie romantica pe tema istorica, bazata pe un mecanism simplu al evocarii: impresia puternica a locurilor dezvolta viziuni poetice care dobandesc reprezentare onirica si transfigurari legendare. Acelasi cadru natural, imaginea Oltului, devenit de altfel motiv literar, aproape mit, in lirica romaneasca, este surprins in doua ipostaze artistice: descriere proza in jurnalul de calatorie si meditatie poetica in versuri. in "Memorialul de calatorie" intalnim, ca in artele plastice, numai schita cadrului, o descriere lirica a curgerii apei si a miscarii valurilor, fara conotatii legendare: "Valurile, cu o soapta inecata, se sfaramau de mal, si tacerea misterioasa ce domnea imprejur predispunea sufletul la cugetarile melancolice care ne coprinsesera...". in apropierea manastirii Cozia, poetul simte insa legatura cu trecutul, puternica presiune a faptelor istorice care isi cer dreptul la evocare: "...numele fondatorului desteapta suveniruri marete nutrite inca de zgomotul valurilor care uda inaltele ziduri si se inchina, in treacat, taranii eroilor." Pe acest mecanism poetic se intemeiaza structura textului: prima parte a poeziei este o evocare a maretiei trecutului, simbolizat de mitul voievodului Mircea cel Batran, cealalta reprezinta o meditatie asupra prezentului si a raului instaurat in lume, razboiul fiind expresia lui cea mai cumplita. Se creeaza astfel antinomiile esentiale ale meditatiei de tip romantic, antiteza trecut-prezent, dominanta in poezia secolului al XlX-lea si dusa la un grad de mare rafinament de Mihai Eminescu. La fel ca in poeziile lui Ossian sau ale lui Macpherson, dublul sau de mai tarziu, se creeaza intai cadrul romantic al evocarii, in care se produce transgresia fantastica, secventa initiala, incipitul, prima strofa, dobandind o eufonie perfecta: "Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate;/ Catre tarmul dimpotriva se intind, se prelungesc,/ S-ale valurilor mandre generatii spumegate/ Zidul vechi al manastirei in cadenta il izbesc". Toate sonurile acestor versuri, cadentele perfecte ale succesiunii silabelor, impreuna cu motivele dominante, tarmul, umbra, valurile, zidul, generatiile, sugereaza o temporalitate ce se va supune mecanismelor evocarii, scotand din adancurile trecutului figura monumentala a voievodului. Este aici un joc subtil intre etern si efemer, de o parte tarmul stabil si zidul neclintit al manastirii, de alta umbrele trecutului ce se ; apleaca peste ape si "mandrele generatii" de valuri, similare celor umane, ce se izbesc si se naruie j de zidul implacabil al timpului. La aceasta falie temporala se produce epifania voievodala, intr-un moment crepuscular, la o ora a "nalucirei", fapt ce semnifica proiectia in spatiul oniric a intregii 1.htm evocari. Peisajul
exterior isi estompeaza detaliile, ramanand in prim-plan pestera, topos
al
misterului, din care iese noaptea, invaluind intregul spatiu: "Dintr-o
pestera, din rapa, noaptea iese, ma-mpresoara;/ De pe muche, de pe
stanca,
chipuri negre se cobor;/ Muschiul zidului se misca... pantre iarba sa
strecoara/ O suflare, care trece ca prin vine un fior." Grota este
corelata
cu alt spatiu alveolar inchis, subteran, mormantul, ce se
deschide
tainic, dezlegand din nemiscare seculara fantomele. Regresiunea
valurilor
temporale are loc prin unduirea continua a generatiilor de valuri ale
Oltului,
aparitiile fantomatice prelungind catre lumea reala, prin armonii
imitative perfecte,
ecourile vremurilor trecute: "Este ceasul nalucirei: un mormant se
dezvaleste/ O fantoma-nco-ronata din el iese... o zaresc/ Iese... vine
catre
tarmuri... sta... in preajma ei priveste...". Pe marginea acestei falii
temporale, lumea se opreste pentru moment intr-o liniste deplina,
aceeasi
poate existenta in cazul marilor fenomene biblice, distrugerea
zidurilor
Ierihonului sau deschiderea apelor Marii Rosii: "Raul inapoi se
trage...
muntii varful isi clatesc." in acest decor nocturn, cu puteri magice de
transfigurare, "marea fantoma" revine din trecut inconjurata de o
intreaga armie, trezita la viata de porunca voievodului: "Ostiri,
taberi
fara numar imprejuru-i inviez.../ Glasul ei se-ntinde, creste, repetat
din
stanca-n stanca,/ Transilvania-1 aude, ungurii se inarmez." Curgerea
apelor se suprapune acum eufonic, prin gradatie, cu marele freamat de
lupta al
ostilor reinviate. |
|||
| Referat oferit de www.ReferateOk.ro | |||
Varianta Printabila 
Free Download Referat Word
Free Download Referat PDF |
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri |  |
