Lista cronologica a principalelor descoperiri astronomice

Categoria: Referat Astronomie

Descriere:

35000-30000 i.e.n.: Omul din Neanderthal deseneaza fazele Lunii pe oase
Mileniile IX-IV i.e.n.: Monumente si inscriptii ramase de la populatia maya, care
           atesta cunostinte astronomice.
4440 i.e.n.: Inscriptii descoperite in Egipt, care consemneaza observarea unei eclipse
           de Luna pe vremea regelui Neherofis...

Lista cronologica a principalelor descoperiri astronomice pana in anul 1986

35000-30000 i.e.n.: Omul din Neanderthal deseneaza fazele Lunii pe oase

Mileniile IX-IV i.e.n.: Monumente si inscriptii ramase de la populatia maya, care

           atesta cunostinte astronomice.

4440 i.e.n.: Inscriptii descoperite in Egipt, care consemneaza observarea unei eclipse

           de Luna pe vremea regelui Neherofis

Mileniul IV i.e.n.: Orientarea piramidei lui Keops si observatorul de la Stonehenge.

3379 i.e.n.: 15 Februarie; Eclipsa de Luna inregistrata de mayasi.

3000 i.e.n.: Primele scrieri astronomice din Egipt, Babilon in China.

2697 i.e.n.: Cea mai veche scriere despre o eclipsa de soare in China.

2500 i.e.n.: Se stabileste calendarul solar la egipteni.

2315-2287 i.e.n.: Primele relatari despre aparitia cometelor, in China.

1100 i.e.n.: Se determina inclinarea ecuatorului pe ecliptica de catre astronomul

chinez Ciu Kong.

Sec. VII-VI i.e.n.: Se stabileste perioada SAROS, de repetare a eclipselor.

585 i.e.n. 28 mai: O eclipsa de Soare in Asia Mica, prezisa de Tales.

535 i.e.n.: Apare idea sfericitatii Pamantului (Pitagora)

466 i.e.n.: Prima observare a cometei Halley in China.

433 i.e.n.: Stabilirea ciclului de 19 ani a fazelor lunare (Meton).

Sec. V i.e.n.: Filolaos din Crotona sdmite miscarea Pamantului.

Sec. IV i.e.n.: Eudos din Cnidos emite sistemul sferelor omocentrice. Heraclit din

            Pont sustine rotatia Pamantului in jurul axei.

360 i.e.n.: Apare lucrarea “Despre cer” a lui Aristotel, in care isi expune sistemul sau

            geocentric.

355 i.e.n.: Astronomii chinezi Si Sen si Han Hun alcatuiesc primul catalog cu

            800 de stele; originalul nu s-a pastrat.

350 i.e.n.: Teofrast din Atena scrie despre o pata in Soare

301 i.e.n.:  Prima relatare despre petele solare intr-o scriere chineza.

Sec. III i.e.n.: Incep determinari sistematice de pozitii ale stelelor de catre Aristil si

            Timocharis.

265 i.e.n.: Apare ideea despre miscarea Pamantului in jurul Soarelui si primele

            aprecieri ale distantei Pamant-Soare la Aristarh din Samos.

240 i.e.n.: Eratostene determina destul de précis dimensiunile Terrei.

150-123 i.e.n.: Hiparh din Niceea descopera fenomenul precesiei echinoctiilor

            Si alcatuieste un catalog cu 850 de stele, impartindu-le dupa straluciri in

            6 clase de marimi stelare.

Sec. II i.e.n.: Se construieste sfera armilara.

46 i.e.n.: Astronomul Sosigene din Alexandria intocmeste la ordinul lui Cezar

            Callendarul Julian.

28 i.e.n.: Inceputul inregistrarii sistematice a petelor solare in cronicile chineze

140 e.n.: Apare lucrarea astronomului Claudiu Ptolemeu “Megale Sintaxis” sau

            “Almagest”, continand teoria geocentrica si un catalog cu 1.025 stele,

            cu o precizie de 15’.

Sec V: Savantii indieni Ariabhata si Varahamihara sustin sfericitatea Pamantului si

            rotatia sa in jurul axei.

Sec. VII: Apare “Cosmografia” si teoria calendarului savantului A. Shirakatsi din

            Armenia.

725: Tentativa de determinare a lungimii meridianului de catre astronomul chinez

            Nan Gun-so.

807: O pata solara observata in acel an este amintita in cartea “Viata lui Carol cel

            Mare”.

827: Se determina dimensiunile globului terestru prin masurari intre Tigru si Eufrat

            de catre astronomii de la Bagdad sau califul Al-Mamun.

829: Infiintarea observatorului de la Bagdad.

960: Al-Sufi mentioneaza nebuloasa din Andromeda.

964: Apare catalogul de stele al lui Al-Sufi, care tine cont de precesie.

1000: Apar “Tablele Hakemite” ale astronomului arab Abul Hasan-Ali ibn Said’Abd

            Ar Rahman ibn Iunis din Cairo.

Jumatatea sec. XI: Apare tratatul despre determinarea dimensiunilor Pamantului prin        

            noi metode ale lui Al-Biruni. Lungimea meridianului 41.500 km.

1054: Infiintarea observatorului astronomic din Beijing.

Sf. Sec. XI-inc. sec. XII: Cartea in versuri “Universul si cunoasterea sa” de Omar

            Khayyam               

1252: Realizarea “Tabelelor Alfonsine” din ordinul regelui Alfons al X-lea a

Castiliei  si Leonului, supranumit “Cel intelept”.

1272: Se alcatuiesc tabele ale miscarii planetelor de catre astronomul Nasredin Tusi.

1279: Reinfiintarea observatorului astronomic din Beijing distrus de un uragan.

1425: Se termina constructia marelui observator astronomic de la Samarkand, sub

indrumarea lui Ulugbek.

1437-1449: Realizarea unui catalog cu 1.018 stele, pentru epoca 1.437,5 si tabele cu  

miscarea planetelor pentru observatorul astronomic din Samarkand.

1450-1461: Georg von Purbach tipareste primele efemeride.

1471: Regiomontanus (Johannes Muller) infiinteaza observatorul astronomic din

Nurnberg, unde scoate tabelele planetare.

1490: Leonardo da Vinci inventeaza luneta astronomica.

1514: Apare “Commentariolus” (Micul comentariu) in care sunt expuse pentru prima

oara ideile lui Copenic.

1528: Jean Fernel face primele masurari in Europa ale arcului meridian.

1540: Apare “Narratio” prima in carea Rhaeticus expune idei ale lui Copernic.

1543: Apare lucrarea fundamentala a lui Copernic “De Revolutionibus orbium

coelestium”. Moartea lui Copernic.

1576: Tycho Brahe termina construirea observatorului sau astronomic de la

Uraniborg, pe insula Hven.

1577: Tycho Brahe si Michael Mastlin determina prima distanta pana la o cometa,

dovedind natural lor cosmica.

1582 15 oct: Se introduce in unele tari din Europa calendarul gregorian in cinstea

papei Grigore al XIII-lea, sub indrumarea stiintifica a astronomului Cristofer Clavius.

1584: Apare lucrarea “Despre infinitatea Universului si a lumilor” a filozofului italian

Giordano Bruno.

1588: Apare lucrarea “De mundiaetherii…” a lui Tycho Brahe, in care acesta dezvolta

teoria sa originala a sistemului planetar.

1596: David Fabricius observa prima stea variabila – Mira Ceti. Apare lucrarea lui

Kepler “Prodomus…” in care sustine teoria lui Copernic.

1601: Johann Kepler publica un catalog cu 1.005 stele.

1603: Apare atlasul stellar ”Uranometria” a lui Johann Bayer, in care steleel

stralucitoare sunt notate cu litere grecesti.

1604: Apare cartea lui Kepler “Ad vitellionem paralipomena…” dedicata opticii.

1604-1608: Se reinventeaza luneta in Olanda.

1607: Kepler observa o pata solara, crezand ca este Venus in tranzit.

1609: Apare “Astronomia Nova” in care Kepler enunta primele doua legi de miscare

a planetelor.

1609-1610: Primele descoperiri telescopice ale lui Galilei.

1610: Apare “Mesagerul stelelor” in care Galilei expune primel descoperiri facute de

el cu luneta (pete pe Soare, fazele lui Venus, 4 sateliti la Jupiter, munti si vai pe Luna si o puzderie de stele in Calea Lactee).

1610: Apare lucrarea lui Kepler “De Jovis Satellibus” in care dintr-o eroare intuieste

existenta a doi sateliti la palneta Marte.

1611: Apare lucrarea lui Kepler “Dioptrice” in care descrie teoria lunetei. Johann

Goldschmit Fabricius (fiul lui David), Galilei, Christof Scheiner si Thomas Harriot descopera rotatia Soarelui din observarea petelor.

1612: Apare prima harta a Lunii in lucrarea lui La Galla. Simon Marius descrie

imaginea telescopica a nebuloasei din Andromeda.

1613: Christof Scheiner construieste prima luneta astronomica dupa schema lui

Kepler si da Vinci (cu ocularul format dintr-o lentila convergenta).

1614-1617: Willebrord Snell (Snellius) propune metoda triangulatiei.

1616: Niccolo Zucchi si Marin Mersenne inventeaza telescopul reflector.

1618: Ch. Scheiner construieste prima montura paralactica.

1619: In lucrarea „Harmonices mundi libri V” (Cinci carti despre armoniile Lumii)

Kepler publica legea a treia a miscarii planetelor.

1627: Apar „Tablele Rudolfine”  ale lui Kepler, bazate pe observatiile lui Tycho

Brahe.

1630: Ch. Scheiner descopera rotatia diferentiala a Soarelui. In „Rosa Ursina”,

volumul sau, descrie observatiile facute asupra Soarelui.

1631: Astronomul francez Pierre Gassendi observa prima trecere a lui Mercur pe

discul Soarelui, prezis de Kepler in anul 1629.

1632: Apar „Dialoguri asupra principalelor sisteme ale lumii, Ptolemeic si

Copernican” al lui Galilei.

1638: Johann Fockens Holwarda (Phocilides) descopera periodicitatea variatiei

stralucirii stelei Mira Ceti.

1639: Jeremia Horroks observa prima trecere a planetei Venus pe discul Soarelui si

determina cu precizie paralaxa Soarelui (14’’ fata de 8’’,8 cat se adopta in prezent).

1641: Jan Hevelius construieste la Gdansk un observator astronomic.

1647: Apare „Selenografia” lui Jan Hevelius.

1650: Astronomul italian Giovanni Battista Riccioli din Bologna descopera existenta

stelelor duble prin Mizar, ξ Uma.

1655: Christian Hygens descopera Titan, cel mai mare saturn al lui Venus.

1657: Huygens descoopera inelul planetei Saturn.

1659: Huygens efectueaza primele determinari ale diametrelor unghiulare ale

planetelor si primul desen al formatiunilor de pe Marte, care contine formatiunea „Sytris Major”.

1662: Isaac Newton efectueaza primele experiente de descompunere a luminii solare

cu ajutorul prismei.

1663: Matematicianul scotian James Gregory propune un nou tip de telescop, cu

oglinda secundara concava, elipsoidala.

1665: Astronomul amator englez Ball descopera o diviziune a inelului lui Saturn.

1665-1666: Gian Domenico (ulterior Jean Dominique) Cassini descopera rotatia

axiala a planetelor Marte si Jupiter si determina perioadele respective.

1667: Adrian Auzout propune micrometrul filar si Jean Picard crucea cu fire

reticulare

1668: Isaac Newton realizeaza practic primul telescop reflector. Apare lucrarea

„Cometografia” a lui Hevelius.

1671: Fondarea Observatorului astronomic din Paris, primul observator de stat –

primul director: G. D. Cassini; acesta descopera pe Japhet, un satelit al lui Saturn.

1672 ? Cassegrain (Franta) propune un nou sistem de telescop, cu oglinda secundara

convexa, hiperboidala. Geminiano Montanari din Padova observa steaua variabiala Algol (β Per), observatie confirmata de Giovanni Domenico Maraldi si Gottfried Kirch. J. D. Cassini descopera satelitul lui Saturn, Rhea.

1672-1675: J. D. Cassini, Jean Richer si J. Picard determina paralaxa Soarelui (9’’,5

fata de            8’’,8). Richer descoper a variatia atractiei gravitationale cu latitudinea.

1675: Din ordinul regelui Carol al II-lea al Angliei se infiinteaza Observatorul

astronomic de la Greenwich – primul director si astronom regal John Flamsteed, J. D. Cassini descopera „diviziunea lui Cassini” din inelul lui Saturn. Ole Romster face prima determinare a vitezei luminii.

1679: Apare primul catalog stelar continand stelele cerului sudic, datorat

astronomului englez Edmund Halley. J. Picard scoate in Franta publicatia „Connaissance des Temps”, prima efemerida astronomica, care apare si azi.

1684: J. D. Cassini mai descopera satelitii Thetis si Dione ai lui Saturn.

1687: J. Hevelius scoate un catalog cu 1.564 stele, coordonatele α si β fiind date cu

precizia se 2”. Apare lucrarea fundamentala a lui Newton „Principiile matematice ale filozofiei naturale”, in care este dedusa legea atractiei universale.

1689: O. Romer realizeaza primul instrument meridian modern.

1692: A. A. Liubimov infiinteaza la Holmogori primul observator astronomic din

Rusia.

1693: J .D. Cassini formuleaza trei legi de miscare a Lunii.

1705: E. Halley, al doilea astronom regal, stabileste periodicitatea unei comete –

cometa Halley.

1718: E. Halley descopera miscarile proprii ale stelelor.

1722: John Hadley realizeaza primul telescop reflector mai mare (15 cm).

1725-1729: John Bradley, al treilea astronom regal, descopera aberatia luminii.

1731: Opticianul John Hardley realizeaza primul sextant, imaginat de Newton in anul 1669:  John Bavix descopera nebuloasa Crabul. Esprit Pezenas descopera

contralumina solara (Gegenschein).

1733: Vassenius face prima descriere stiintifica a protuberantelor solare. Chester

Moore Hall inventeaza luneta acromatica.

1747: J. Bradley descopera nutatia, fenomen care se suprapune precesiei.

1749: Jean Baptiste Delambre formuleaza teoria precesiei si nutatiei.

1750-1754: Nicolas Louis de Lacaille efectueaza primele observatii sistematice ale

cerului sudic, scotind in 1763 un catalog cu 10.035 stele sudice.

1755-1772: Leonhard Euler elaboreaza teoria miscarii Lunii.

1755: Lacaille remarca pe cerul sudic 42 pete nebulare. J. Bradley publica un catalog

cu 3.268 stele cu o precizie de ordinul secundei de unghi. Apare ipoteza nebulara a filozofului Immanuel Kant.

1757: Alexis Clairaut efectueaza prima determinare a masei planetelor.

1758: John Dolland realizeaza primul obiectiv acromatic.

1760: Apare lucrarea lui J. H. Lambert „Fotometria”, care, alaturi de lucrarile lui P.

Bouguer, constituie bazele astrofizicii.

1761: J. H. Lamnert publica „Scrisori cosmologice” in care sustine structura infinit

-ierarhica a Universului. 26 mai: M. V. Lomonosov descopera atmosfera planetei Venus in timpul trecerii din acel an a planetei peste discul Soarelui.

1761-1769: Prima cooperare astronomica internationala pentru determinarea paralaxei

Soarelui prin observarea trecerii planetei Venus dupa metoda propusa de Hallley in anul 1691 – rezultat 8”,67.

1766: Nevil Maskelyne, al cincilea astronom regal (Nathaniel Bliss fusese al patrulea)

inaugureaza „The Nautical Almanac”, principala efemerida britanica, care a aparut pana in zilele noastre. Joseph Louis Lagrange emite teoria satelitilor lui Jupiter.

1769: Alexander Wilson din Glasgow descopera „efectul Wilson” (de adancime) la

petele solare.

1772: J. L. Lagrange da o solutie particulara problemei celor trei corpuri.

1773: Pierre Simon de Laplace demonstreaza stabilitatea mecanica a sistemului solar.

1774: N. Maskelyne efectueaza prima determinaremasei si densitatii Pamantului, din

observarea abaterii firului cu plumb in apropierea unui munte. Johann Elert Bode scoate „Berliner astronomisches Jahrbuch”.

1775: Apare postum o lucrare a lui Johann Tobias Mayer consacrata Lunii.

1766-1772: Johann Daniel Titius si apoi Johann Elert Bode descopera ceea ce azi

numim „regula (sau legea) Titius si Bode”, care da distantele planetelor mari fata de Soare.

1779: Christian Mayer publica primul catalog de stele duble.

1781: W. Herschel descopera planeta Uranus cu un telescop mai mic.

Charles Messier publca un catalog de „obiecte nebulare”, continand 103 asemenea obiecte.

1782: W. Herschel publica un caltalog cu 269 stele duble.

1782-1784: Amatorii englezi John Goodricke si Edward Pigott incep observarea

sistematica a stelelor variabile.

1783: W. Herschel descopera miscarea sistemului solar in raport cu stelele din

vecinatate si determina directia acestei miscari – apexul solar.

1784: Se descopera variabilitatea stelei δ Cephei, reprezentanta tipica a unei intregi

clase de varibile fizice.

1785: Prin cercetari asupra unor zone alese din Calea Lactee, W. Herschel apreciza

pentru prima data forma galaxiei.

1786: E. Piggot alcatuieste primul catalog cu 12 stele variabile, W. Herschel publica

primul catalog de nebuloase si roiuri stelare, cu circa 1.000 obiecte.

1787: W. Herschel descopera pe Titania si Oberon, sateliti ai planetei Uranus.

1789: W. Herschel descopera satelitii Mimas si Enceladus ai lui Saturn. Realizeaza

telescopul de 122 cm diametru.

1794: Stepling din Cehia stabileste natura cosmica a meteoritilor.

1795: Se infiinteaza la Paris „Biroul de longitudini”.

1796: Apare „Expunere a sistemului lumii”, in care P. S. Laplace dezvolta ipoteza sa

cosmologica.

1797: H. M. W. Olbers desavarseste o metoda pentru calculul orbitelor cometelor.

1798: Henry Cavendish determina cu precizie mai mare, in urma unor experiente

celebre, masa si densitatea Pamantului.

1799: Apar primele doua volume din „Mecanica cereasca” a lui Laplace.

1800: W. Herschel descopera radiatia infrarosie a Soarelui.

1801 1 ianuarie: Giuseppe Piazzi descopera pe Ceres, prima si cea mai mare planeta

mica.

1802 28 martie: W. H. M. Olbers descopera pe Pallas, o noua planeta mai mica.

William Hyde Wollaston descopera primele linii intunecate (de absorbtie) in spectrul solar. P. S .Laplace determina pralaxa Soarelui (8’’,56) din inegalitatea paralactica a Lunii.

1804:V Karl Hording descopera pe Junona, noua planeta mica.

1807: Olbers descopera pe Vesta, o noua planeta mica.

1808: K. A. De Widmannstatten descopera structura cristalina a fierului meteoritic si

asa-numitele „figuri Widmannstatten”.

1809: Karl Friedrich Gauss isi publica metoda pentru determinarea orbitelor

corpurilor ceresti din trei observatii. Jean Dominique Francois Arago observa polarizarea luminii Lunii si cometelor.

1814-1815: Joseph von Fraunhofer observa si descrie liniile de absorbtie din specrtul

solar, linii care-i poarta numele.

1817: J. Fraunhofer arata ca Luna si planetele au acelasi spectru cu Soarele, deoarece

reflecta lumina lui.

1818: Apare volumul „Fundamentel astronomiei” a lui Friedrich Wilhelm Bessel,

care contine si un catalog cu 3.220 stele, prin prelucrarea observatiilor lui Bradley. Jean Louis Pons descopera cometa Encke.

1820: Se inffinteaza Societatea regalalondoneza de astronomie. Se infiinteaza     Observatorul astronpmic de la Capul Bunei Sperante.

1822: Karl Ludwing Harding publica un „Nou atlas al cerului” in carev pentru prima      oara nu sunt prezentate figurile alegorice ale constelatiilor .

1827: Incepe aparitia revistei astronomice engleze „MonthlyNotices of the Royal

Astronomical Society”.

1830: Se infiinteaza Observatorul astronomic din Moscova.

1833: D. Olmsted stabileste radiantii meteorici si periodicitatea lor. David Brewster

descopera benzile telurice din spectrul solar.

1834: F. Bessel deduce lipsa atmosferei lunare din lipsa refractiei luminii stelelor la

bordul Lunii in timpul ocultatiilor.

1835-1839: Primele determinari reusite de paralaxe stelare ( F. Bessel, V. Struve si

Th. Henderson).

1836: Se infiinteaza Observatorul Universitatii din Kazan, dupa planul lui N. I.

Lobacevski. John Herschel efectueaza primele masuratori fotometrice stelare.

1837: H. Olbers determina perioada de 33 de ani a curentului meteoric al Leonidelor.

1839: Se infiinteaza Observatorul astronomic de la Pulkova. Se infiinteaza

           Observatorul astronomic Harvard (S.U.A.). Prima incercare de fotografiere a   

           Lunii, efectuata de J. Daguerre.

1842: Se infiinteaza Observatorul astronomic al marinei, din Washington. Christian

          Dopler descopera fenomaemul care-i poarta numele. Ch. Peters descopera  

          fenomenul variatiei latitudinilor.

1843: Apare lucrarea „Noua Uranometrie” a lui Fr. Argenlander, un atlas si un

          catalog al stelelor vizibile cu ochiul liber.

1844: F. Bessel emite ideea existentei unor sateliti invizibili la stelele Sirius si

          Procyon. Astronomul amator Heinrich Samuel Schwabe descopera

          periodicitatea activitatii solare.

1845: Se termina construirea Observatorului astronomic din Kiev. H. Fizeau si L.

           Facault obtin daguerotipii ale Soarelui. William Parsons (Lord Rosse) termina   

          construirea telescopului gigant de 182 cm diametru, cel mai mare din lume la   

          acea data, cu care descopera structura spirala a unor nebuloase.

1846 sept. 23: Johann Gottfried Galle de la Berlin descopera planeta Neptun, nu

          departe de locul calculat de J. U. Le Verrier si J. C. Adams. Williams Lassell

          descopera pe Triton, satelitul cel mai mare al lui Neptun. Observarea dedublarii

          cometei Biela.

1847: V. I. Struve presupune existenta absorbtiei stelare a luminii.

1848: William Cranch Bond de la Harvard descopera pe Hyperion, satelit al lui

          Saturn. Rudolf Wolf de la Zurich introduce „numarul relativ” al petelor solare

         (numarul Wolf).

1849: B. A. Gould fundamenteaza revista „Astronomical Journal”.

1850: Norman Robert Pogson stabileste scala actuala a marimilor stelare. W. Si J.

          Bond obtin primele fotografii astonomice reusite: Luna si steaua Vega.

1851: Este efectuat sub cupola Pantheonului din Paris celebra experienta a pendulului

          de catre Leon Foucault, care dovedeste rotaita axiala a Pamantului. W. Lassell

          descopera pe Ariel si Umbriel, sateliti ai planetei Uranus. Alexander von

          Humbolt publica statistica lui Schwabe in vol. III din „Cosmos”.

1851-1852: J. Lamont, R. Wolf, E. Sabine si A. Gauthier descopera legetura dintre

          activitatea solara si perturbatiile geomagnetice.

1854: T. Brorsen redescopera lumina antisolara (Gegenschein).

1856: Justus von Liebig pune la punct metoda de argintare a sticlei.

1857: Warren de la Rue inventeaza fotoheliograful.

1858: Richard Christofer Carrington descopera deplasarea petelor solare in latitudine.

1859: Carrington si Hodgeson observa prima eruptie cromosferica in lumina alba.

1962: Apare catalogul stelar „Bonner Durchmusterung” (BD) sub ingrijirea lui F.

          Argelander, care contine 324.188 stele pana la marimea stelara 9,5.

1860-1863: Inceputurile spectroscopiei stelare prin lucrarile lui William Huggins

         (Anglia) si Angelo Secchi (Italia).

1860: A. Secchi si W. de la Rue obtin fotografii reusite ale coroanei si protuberantelor

          solare.

1861-1864: Friedrich Zoliner executa lucrari de fotometrie a stelelor si planetelor

          dezvoltand bazele astrofotometriei moderne.

1862: Alvan Clark descopera satelitul lui Sirius, prezis de Bessel.

1862-1864: A. Bredihin elaboreaza teoria si clasificarea cozilor cometare.

1863-1868: A. Secchi elaboreaza prima clasificare a spectrelor stelare.

1864: Se obtine spectrul unei nebuloase planetare din constelatia Dragonul, ceea ce

          dovedeste natura lor gazoasa. W. Hugguns descopera liniile de emidie cerzi ale

          unui element necunoscut pe Pamant, care capata denumirea de „nebulium”. G.

          B. Donati observa spectrele cometelor. J. Herschel publica „General Catalogue”

         (GC) care contine 5.079 obiecte nebulare.

1866: Daniel Kirkwooh descopera lipsa asteroizilor cu perioadele e revolutie egale cu

          1/2 si 1/3 din perioada de revolutie a lui Jupiter – asa-numitele „goluri ale lui

          Kirkwood”. Giovanni Virginio Schiaparelli descopera identitatea orbitelor unro

          curenti meteorici cu a unor comete.

1868: Jules Janssen in Franta si Norman Lockyer in Anglia imagineaza o metoda

          pentru observarea protuberentelor solare in afara eclipselor totale de Soare –

          spectroscopul de protuberante. Joseph Norman Lockyer descopera heliul in  

          Soare. W. Huggins masoara primele viteze radiale ale stelelor prin metode

          spectroscopice.

1870: Charles Augustus Young observa spectrul fulger si stratul inversant al Soarelui.

1871: Se infiinteaza Observatorul astronomic din Odessa.

1872: Se infiinteaza Observatorul astronomic din Arcetri (Italia). Henry Draper obtine

          primul spectru stelar pe placa fotografica pentru steaua Vega. Observarea ploii

          de stele cazatoare produsa de cometa Biela.

1873: Se infiinteaza Observatorul astronomic din Taskent.

1876-1884: Apar cataloagele stelare fotometrice ale lui Edward Charles Pickering si

          Vitold Karlovici Teraski.

1877: Asaph Hall descopera cei doi sateliti ai planetei Marte. G. V. Schiaparelli

           descopera „canalele matriene” – de fapt le „redescopera”.

1878-1883: A. Ritter incearca prima teorie a structurii interne a Soarelui.

1879-1881: Geroge Howard Darwin elaboreaza teoria mareelor.

1881: William Strutt (Lord Rayleigh) elaboreaza toeria difuziei luminii in atmosfera,

           explicand culoarea albastra a cerului. Se infiinteaza Observatorul astronomic al

           Universitatii din Petersburg.

1884: In urma unei conferinte tinute in S.U.A se adopta, in 26 de tari, conventia

           fuselor orare.

1885: V. K. Teraski descopera norii argintii. Se observa, de catre K. E. Hartwig,

           prima eruptie a unei stele din alta galaxie.

1885-1891: F. Kustner si S. Chandler descopera periodicitatea miscarii polilor terestri

           prin observatii astronomice.

1887: Apare „Canonul eclipselor” al lui Th. Oppolzer, care contine 8.000 de eclipse

           pentru perioada 1280 i.e.n.-2163 e.n.  Camille Flammarion infiinteaza

           Societatea astronomica a Frantei (SAF). Incep lucrarile initiate de fratii Paul si

           Prosper Henry pentru realizarea unei harti fotografice a cerului. D. I.

          Mendeleev observa o eclipsa se Soare din balon.

1888: Se infiinteaza Observatorul astronomic Lick, pe Mount Hamilton, California,

          S.U.A. Apare „New General Catalogue” (NGC) al lui J. L. Dreyer, care contine    

          13.226 nebuloase. H. A. Rowland editeaza un atlas al spectrului solar, care

          contine circa 20.000 de linii.

1889: E. S. Holden infiinteaza Societatea Astronomica a Pacificului. Anne Maury si

          E. C. Pickering in S.U.A. si H. C. Vogel si Scheiner in Germania descopera

          stelele duble spectroscopice.

1890: Se infiinteaza Societatea Astronomica din Rusia.

1891: Se inventeaza spectroheliograful de catre G. E. Hale (S.U.A.) si H. Deslandres

          (Franta).

1892: Edward Emerson Barnard descopera satelitul Jupiter V, denumit de G.

          Flammarion „Amalthea”. Acelasi Barnard descopera prima cometa pe cale

          fotografica

1894: Aristarh Apollonovici Belopolski obtine dovezi spectrale asupra satructurii

          meteorice a inelelor lui Saturn. Belopolski descopera periodicitatea vizelor

          radiale la cefeide. Apare primul „Calendar astronomic” sub egida Societatii

          Astronomice Ruse.

1895: George Ellery Hale si James Edward Keeler infiinteaza „Astrophisical

          Jouranl”. V. K. Teraski determina limita inferioara a temperaturii Soarelui

          (3.500º). S. Bailli descopera stele variabile in roiurile stelare globulare. A. A.

          Belopolski si J. E. Keller dovedesc spectroscopic constitutia meteoritica a

          inelelor lui Saturn.

1896: Se precizeaza valoarea paralaxei Soarelui la 8’’,80. Maurice Loewy si Pierre

           Henry Puiseux incep intocmirea atlasului fotografic al Lunii la Observatorul

           astronomic din Paris.

1897: Se infiinteaza societatea Astronomica Americana. Se fundamenteaza

          Observatorul astronomic Yerkes al Universitatii din Chicago, la care se

           instaleaza cel mai mare refractor din lume, opera a celebrului Alvan Clark (102

           cm diametru).

1898: William Henry Pickering descopera descopera al noulea satelit al lui Saturn –

           Phoebe. Nickols (S.U.A.) efecuteaza primele determinari ale temperaturilor

           stelare. Apar „Metode noi ale mecanicii ceresti” de Poincare. De Witt

           descopera asteroidul Eros. Se infiinteaza Observatorul astronomic de la

           Ondrejov, Cehoslovacia. La 14 iunie W. Pauly (Bucuresti) descopera cometa

           1898 c, la numai 5 zile dupa Coddington (Lick).

1896-1900: Jacobus Kapteyn si David Gill publica un catalog cu 454.875 stele.

1899: Se infiinteaza Serviciul International al Latitudinii. W. F. Wislicenus  

           infiinteaza „Astronomischer Jahresbericht”, primul indreptar bibliogafic al

           astronomiei mondiale.

1900: Anne Jump Cannon elaboreaza clasificarea spectrala a stelelor, zisa „de la

           Harvard”.

1903: V. K. Teraski determina pentru prima data magnitudinea Soarelui. Se

           construieste telescopul solar „Snow” de la Observatorul Yerkes.

1903-1905: Alexei Pavlovici Ganski determina timpul de viata si viteza granulelor

           solare.

1904: G. E. Hale infiinteaza Observatorul astronomic Mount Wilson, California,

           S.U.A. Se infiinteaza Uniunea Internationala pentru observarea Soarelui.

           Easton afirma ca nebuloasele spirale sunt alte galaxii. Johannes Frantz

           Hartmann descopera liniile stationare ale calciului din spectrul stelei δ Orionis,

           deducand existenta norilor de calciu interstelari. Jacobus Cornelius Kapteyn

           emite teoria celor „doua curente stelare”. Charles Dillon Perrine descopera al

           saselea satelit al lui Jupiter.

1905: Ch. D. Perrine descopera a; saptelea satelit al lui Jupiter. Apare primul catalog

           general de stele duble (13.650 obiecte) scos de Sherburne Wesley Burnham.

           Danezul Ejnar Hertzsprung si americanul Henry Norris Russel descopera

           deosebirea dintre stelele pitice rosii si giganticele rosii, care va duce la

           alcatuirea diagramei „spectru-luminozitate” sau diagrama HR.

1906: Karl Schwarzchild elaboreaza teoria echilibrului radiativ al atmosferelor

           stelare. J. C. Kapteyn propune planul „ariilor alese” (selected areas) pentru

           studiul structurii sistemului nostru solar – Galaxia.

1906–1907: Joel Stebbins efectueaza primele inregistrari fotoelectrice, punanad

           bazele electrofotometriei astronomice.

1907: Victor Anestin scoate la Bucuresti revista astronomica „Orion”. Robert Emden

           elaboreaza teoria stelelor politropice.

1908: Se inffinteaza Observatorul astronomic din Bucuresti – primul director: Nicolae

           Coculescu. Se infiinteaza la Simeiz o filiala a Observatorului din Pulkovo, care

           dupa 1945 devine Observatorul astrofizic din Crimeea al Academiei U.R.S.S.

           Se infiinteaza Societatea Astronomica Romana „C. Flammarion”. G. E. Hale

           descopera campul magnetic al petelor solare. F. Melotte descopera al VIII-lea

           satelit al lui Jupiter. Henrietta Swan Leavitt de la Harvard descopera relatia 

           „perioada-luminozitate” la cefeide. La Mount Wilson se instaleaza un telescop

           de 150 cm diametru.

1908-1909: Gavril Adrianovici Tihov incepe folosirea filtrelor colorate de lumina in

            astronnomie si descopera absorbtia interstelara selectiva a luminii.

1909: Descoperirea efecului Evershed la petele solare.

1908-1910: A. I. Orlov studiaza mereele lunare asupra scoartei terestre.

1910: Se infiinteaza Observatorul astrofizic in Victoria, Canada.

1911-1912: Apare diagrama HR, de o mare importanta pentru evolutia stelara.

1912: La Mount Wilson se instaleaza cel mai mare telescop turn (45 m inaltime) solar

           din acea vreme. Vesto Melvin Slipher face primele determinari de viteze

           radiale ale nebuloaselor spirale. H. N. Russell elaboreaza teoria stelelor duble

           cu eclipsa. Pe langa Observatorul din Paris se infiinteaza  „Biroul International

           al Orei”.

1913: Se infiinteaza Observartorul astronomic din Iasi: primul director – Constantin

           Popovici. G. E. Hale descopera variabilitatea polaritatii petelor solare cu ciclul

           activitatii solare.

1914: E. W. Brown descopera variatia seculara si neregularitatile in viteza de rotatie 

           axiala a Pamantului din inegalitatile din miscarea Lunii si planetelor. S. B.

           Nicholson descopera al IX-lea satelit al lui Jupiter. Walter Sidney Adams si A.

           Kolschutter elaboreaza metoda paralaxelor spectroscopice. V. G. Fesenkov

           realizeaza prima cercetare fotometrica a luminii zodiacale si studiaza

           distributia prafului interplanetar. Harlow Shalpey si Arthur Stanley Eddington

           elaboreaza teoria pulsatiei cefeidelor.

1915: Albert Einstein prezice devierea luminii cu1’’,75 la marginea discului solar. W.

           S. Adams descopera prima pitica alba – Sirius B.

1916: A. S. Eddington incepe cercetarea teoretica a structurii interne a stelelor.

1917: A. Einstein prpoune primul model cosmologic – Universul omogen si izotrop,

           stationar. J. Ritchey si H. Curtis descopera nove in nebuloasele spirale.

1918: La Obsevatorul Mount Wilson este instalat reflectorul Hocker de 250 cm

           diametru, care pana in anul 1949 va fi cel mai mare telescop din lume. Harlow

           Shapley determina distanta de la Soare la centrul Galaxiei – 30.000 ani lumina    

           - si propune un model al Galaxiei.

1919: Pe baza Uniunii Internationale pentru cercetarea Soarelui se creeaza Uniunea

           Astronomica Internationala (UAI) – primul presedinte fiind Benjamin Baillaud.

           Fizicianul Jean Perrin propune ca sursa a enegiei stelare transformarea

           hidrogenului in heliu. A. S. Eddington si A. Crommelin verifica devierea

           luminii in camp grvitational, gasindu-se o concordanta buna cu teoria lui

           Einstein.

1920: A. A. Michelson  si F. Pease masoara cu interferometrul primul diametru stelar

           la Betelgeuse.

1920-1925: Meg Nad Saha elaboreaza teoria ionizarii atomior, iar H. N. Russell, A.

           Milne si C. Payne o aplica la atmosferele terestre.

1922: A. A. Friedman gaseste prima solutie nestationara a ecuatiilor campului

          gravific ale lui Einstein si elaboreaza um model cosmologic nestationar. Primul

          congres al UAI la Roma.

1923-1924: E. Hertzsprung, H. N. Russell si A. E. Eddington stabilesc relatia „masa-

           luminozitate” pentru stele. Edwin Powell Hubble descompune in stele zonele

           marginale ale nebuloasei din Andromeda, stabilind astfel natura extragalactica

           a nebuloaselor spirale.

1923: Se deschide primul planetariu al firmei Carl Zeiss.

1924: V. G. Fesenkov fundeaza revista „Astronomiceski Jurnal”. Lundmark si Wirtz

          folosesc „deplasarea spre rosu” pentru determinarea distantelor extragalactice.

1925: Se inffinteaza Observatorul astronomic Mount Stromlo, langa Camberra,

          Australia. Hubble elaboreaza clasificarea nebuloaselor spirale upa forma lor –

          „classificarea diapazon”.

1926: B. Lindblad (Suedia) formuleaza teoria rotatiei Galaxiei si apreciaza perioada ei

          de rotatie.

1926-1933: H. Zanstra, D. H. Menzel si V. A. Ambartumian elaboreaza teoria fizica a

          nebuloaselor gazoase.

1927: Jacob Hendirk Oort descopera rotatia diferentiala a Galaxiei. Ira Sprague

          Bowen identifica liniile „nebuliului” din spectrele nebuloaselor cu liniile

          interzise ale oxigenului si azotului.

1928: Grigori Abramovici Sain (U.R.S.S.) si Otto Struve (S.U.A.) elaboreaza metoda

          spectrala pentru studiul rotatieie stelelor.

1929: Hubble descopera legea „deplasarii spre rosu” a liniilor din spectrelel

          nebuloaselor extragalactice: expansiunea Universului. John Strong (S.U.A.)

          elaboreaza metoda de aluminizare a oglinzilor de telescop prin vaporizare in

          vid.

1930: Robert Schmidt (Germania) realizeaza telescopul catadioptric cu placa

          corectoare asferica, care ii parta numele. Bernard Lyot (Franta) construieste

          primul coronograf, cu care fotografiaza coroana solara in afara eclipselor totale

         de Soare. Karl Guthe Jansky descopera radioradiatia cosmica de origine

         galactica. Hubble  si Humson determina constanta lui Hubble H gasind valoarea

         de 540 km/s/Mps.

1932: Se infiinteaza Asociatia Unionala de Astronomie si Geodezie (U.R.S.S.). Boris

         Alexandrovici Voronintov-Veliaminov elaboreaza o metoda de determinare a

         distantelor nebuloaselor planetare. Apare „Noul Catalog General de Stele

         Duble” (ADS) al lui Robert Grant Aitken cu 17.200 obiecte.

1933: Se infiinteaza noul Observator astornomic din Cluj.

1934: Fritz Zwicky, Walter Baade si Rudolph Minkovski incep studiul supernovelor.

          Baade si Zwicky emit ipoteza aparitiei stelelor neutronice in urma explozieie

          supernovelor.

1937: Grotte Rebber construieste primul radiotelescop din lume de 9 m diametru.

          Hannes Alfven presupune existenta unui camp magnetic al Galaxiei. Gerard   

          Peter Kuiper foloseste diagrama HR a roiurilor stelare deschise pentru studiul

          evolutiei stelare. Erik Holmberg publica un catalog de galaxii duble si multiple.

          Apare „General Catalogue” (GC) al lui Boss, cu 33.342 stele. Zwicky

          descopera galaxiile compacte.

1937-1940 G. Gamanov elaboreaza prima teorie a evolutiei stelare bazata pe rectiile

          termonucleare.

1938: S. B. Nicholson descopera al X-lea satelit al lui Jupiter. Rupert Wildth gaseste

          ca absorbtia in atmosferele stelare se datoreste ionului de hidrogen negativ. J.

          Plaskett si J. Pearce descopera rotatia galactica a gazului interstelar.

1938-1939: Hans Bethe, Charles Critchfield si Carl von Weizsacher imagineaza

          reactiile termonucleare de fuziune a hidrogenului.

1939: Se infiinteaza Obbsrvatorul astronomic Mac Donald, la Fort Dawis, Texas,

          S.U.A.

1939-1942: H. Alfven realizeaza o serie de lucrari fudamentand electrodinamica

          cosmica.

1940: G. A. Sain studiaza izotopul C13 din atmosferele stelelor. Bengt Stromgren

          foloseste metoda modelelor in studiul atmosferelor stelare. Andrew Mac

          Kellear descopera molecule in spatiul interstelar prin spectroscopie optica.

          Apare „Atlasul fotometric al spectrului solar” de M. Minnaert, D. Mulders si J.

          Houtgast.

1940-1945: Pavel Petrovici Parenago elaboreaza o metoda noua pentru studiul

          absorbtiei interstelare a luminii.

1941: D. D. Maksutov inventeaza telescopul cu menisc.

1942: Bengt Edlen identifica liniile „coroniului” cu linii interzise ale atomilor de Ca,

          Fe, Ni, de multe ori ionizati. N. U. Mayall si J. H. Oort arata ca Nebuloasa Crab

          este o ramasita a supernovei din anul 1054. Pol Swings propune un mecanism    

          pentru explicarea luminii cometelor, bazat pe fluorescenta radiatiei solare.

1942-1944: Soutwort, Hey si Reber descopera radiatia Soarelui.

1943: Victor Daimaca, profesor de matematica si astronom amator de la Targu Jiu,

           descopera doua noi comete. Carl Seyfert descopera descopera galaxiile care-i

           poarta numele.

1944: Walter Baade imparte stelele in doua grupe de „populatie stelara”. Henric van

           de Hulst prezice existenta radioliniei de 21cm a hidrogenului neutru. Otto

           Iulievici Schmidt emite ipoteza sa cosmologica.

1945: J. Hey si J. Stewart realizeaza radiolocatia meteorilor.

1946: Infiintarea Obsrevatorului astronomic de la Biurakan, R.S.S. Armeana.

          Radiolocatia Lunii in S.U.A. si Ungaria. Descoperirea radiolocatiei Lunii. J.

          Pawsey si M. Ryle construiesc primul radiointerferometru. G. Gamow

          elaboreaza teoria „Universului fierbinte” (Big Bang). G. P. Kuiper obtine

          spectrele infrarosii la planete si stele. F. Zwicky realizeaza meteori artificiali.

         Cu rachete se inregistreaza spectrul X si UV al Soarelui.

1947: Inffintarea Observator astronomic de pe Mount se instaleaza un telescop

         Schmidt cu placa corectoare de 122 cm diametru. Kuiper descopera pe Miranda,

         satelit al lui Uranus. Nikonov, Kaliniak si Krasovski obtin fotografii in infrarosu

         ale partilor centrale ale Galaxiei. Skalovski arata fundamentele teoratice ale

         posibilitatii receptionarii radioliniei de 21 cm a hidrogenului neutru. Hiltner,

         Hall si Dombrovski descopera polarizarea interstelara a luminii. Richard Tousey

         descopera radiatia X a coroaei solare cu ajutorul rachetelor geofizice.

1949: La Observatorul Mount Palomar este dat in exploatare reflectorul gigant de 508

         cm diametru, care pana in anul 1975 a fost cel ma mare din lume. Kuiper

         descopera pe Nereida, satelitul mai mic al lui Neptun.

1949-1953: I. S. Sklovski arata posibilitatea observarii in gama radio a liniilor

         provocate de radicalii OH, CH, si altii. Sain si Gaze descopera un mare numar

         de nebuloase gazoase. Baade descopera asteroidul Icar.

1950: Hanbury-Brown si Hazard identifica o radiosursa cu o galaxie. Alfven si

         Herlofson propun mecanismul de sincroton pentru explicarea radiatiei radio a

         surselor discrete.

1951: Nicholson descopera al XIIII-lea satelit al lui Jupiter. Purcell si Ewen (S.U.A.)

         descopera linia de 21 cm in radioradiatia cosmica; se deduce structura spirala a

         Galaxiei. Lalemand construieste prima camera electronica.

1952: Andre Danjon inventeaza astrolabul cu prisma impersonal. Baade propune

         revizuirea scalei distantelor extragalactice. H. D. Si H. W. Babcock construiesc

         un magnetograf solar. P. W. Merill descopera linii ale tehnetiului in spectrul

         unor stele rosii si reci.

1953: Walter Baade si Rudolph Minkovski identifica prima radiosursa discreta.

1954: Audoin Dollfus inaugureaza observatiile din baloane. Dembrovdki descopera

         polarizarea puternica a luminii radiate de nebuloasa Crab.

1955: K. Franklin si F. Burke descopera radioradiatia lui Jupiter.

1956: Se decopera radioradiatia cometei Arend Roland si a planetei Venus. Hanbury-

          Brown masoara diametrul stelei Sirius su un interferometru optic. Se termina

          constructia marelui radiotelescop la Pulkovo. Se infiinteaza la green Bank

          Observatorul Radioastronomic National al S.U.A. (NRAO). Se introduce

          secunda eferemidelor.

1957: Allan Rex Sandage efectueaza o noua revizuire a scalei distantelor

          extragalactice. La Jodrell Bank (Marea Britanie) intra in  exploatare

          radiotelescopul paraboloidal azimutal de 76 m diametru. La 4 octombrie,

          U.R.S.S. lanseaza primul satelit artificial al Pamantului.

1957-1958: Anul Geofizic International.

1958: Se infiinteaza COSPAR (Comitetul pentru cercetari spatiale). N. A. Kozirev

          descopera spectroscopic o activitate in craterul Alfons de pe Luna. James

          Alfred Van Allen descopera centurile de radiatie a Pamantului, care-i poarta

          numele. V. A. Ambartumian formuleaza ideea activitatii nucleelor galaxiilor.

1959: Incep constructiile la Observatorul National American de la Kitt Peak, Arizona.

          In S.U.A. se realizeaza radiolocatia Soarelui. „Luna 3” realizeaza primele

          fotografii ale fetei invizibile a Lunii.

1960: Se infiinteaza Obsevatorul astrofizic Sehama din Azerbaidjan. La Tautenburg

          se instaleaza cel maimare telescop Scmidt din lume, cu placa corectoare de 134

          cm diametru. La Observatorul din Serpuhovo se instaleaza un radiotelescopde

          22 m.

1961: Se instaleaza la Observatorul astrofizic din Crimeea telescopul Sain de 260 cm

          diametru, cel mai mare din Europa la acea data. La Observatorul astrofizic

          astrofizic Biurakan se instaleaza un telescop Schmidt cu placa corectoare de 1

          m diametru. Se instaleaza la Observatorul astronomic de la Iasi un refractor

          Coude de 15 cm diametru. Se descopera radiatia cosmica γ (S.U.A.). Se

          determina in U.R.S.S., S.U.A. si Marea Britanie distanta pana la Venus prin

          radiolocatie. 12 aprilie: Iuri Alexeevici Gagarin face primul zbor cosmic orbital.     

          K. Kordyewski (Polonia) descopera satelitii pulverulenti ai Pamantului din

          punctele de liberatie.

1962: Se infiinteaza Obsevatorul astronomic al Universitatii din Timisoara. Se

          descopera prima sursa X galactica – Sco X-1.

1963: Maarten Scmidt descopera quasarii. Se descopera radioliniile hidroxilului

          interstelar.

1964: Anthony Hewish descopera scintialtia radiosurselor. La Observatorul

          astronomic al marinei Flagstaff (Arizona) se instaleaza primul telescop

          astrometric cu oglinda din cuart topit de 154 cm.

1965: Se descopera radioradiatia remanenta cu temperatura de 2,7 K, care confirma

          ipoteza „Universului fierbinte” (A. Penzias si R. Wilson – premiul Nobel).

          Sandage descopera quasagii. Se determina perioada de rotatie a lui Mercur prin

          antena de 300 m diametru de la Arecibo – Porto Rico, se gaseste o perioada de     

         59,3 zile terestre.

1966: A. Dollfus descopera pe Janus, al X-lea satelit al lui Saturn. Prin radiolocatie se

         stabileste perioada de rotatie a lui Venus la 243,16 zile terestre.

1967: Instituirea timpului atomic si secundei atomice. J. S. Bell, A. Hewish si altii

         descopera pulsarii la radioobservatorul „Mullard” (Cambridge, Marea Britanie).

1968: Prin metode radioastronomice se descopera molecule in spatiul interstelar.

1969: Se descopera radiolinia apei la o sursa extragalactica. 20 iulie: aselenizarea

         navei „Apollo 11” – primii oameni pe Luna. Fuzionarea obsrevatoarelor Mount

         Palomar si Mount Wilson, formand Observatorul „G. E. Hale”.

1970: J. King descopera polarizarea rotatorie a luminii unei stele pitice albe.

1973: Sonda automata „Pioneer 10” transmite imagini ale planetei Jupiter. Se

          instaleaza un telescop de 4 m la Observatorul Kitt Peak, Arizona, S.U.A.

1974: „Mariner 10” descopera cratere pe Mercur si urme de atmosfera. Charles

          Kowal descopera satelitul al XIII-lea al lui Jupiter. Se instaleaza un telescop de

          4 m diametru la Carro Tololo, in Chile.

1975: Se da in exploatare cel mai mare telescop reflector, cu oglinda de 6 m diametru

          si cu montura azimutalala Observatorul astrofizic Zelenciukskaia din muntii

          Caucaz (U.R.S.S.). Se mai instaleaza un telescop de 3,9 m diametru la Syding

          Spring (Australia) si de 2,6 m diametru la Biurakan.

1976: „Viking 1 si 2” cobora lin pe Marte fara a gasi viata. Se da in exploatare

          radiotelescopul „RATAN 600” in muntii Caucaz. Se instaleaza un telescop

          optic de 3,6 m diametru pe muntele La Silla, in Chile. A. B. Severnii si

          colaboratorii descopera oscilatia Soarelui cu perioada de 2 h si 40 min.

1977: Prin observarea oculatiei stelei SAO 158687 se descopera inelele din jurul

          planetei Uranus.

1978: La Observatorul astrofizic Smithsonian se da in exploatare un telescop

          multioglinda (MMT) cu 6 oglinzi de 1,8 m diametru. James Christy descopera

          cu ajutorul telescopului astrometric de la Flagstaff  satelitul planetei Pluton.

1979: Pe muntele Mauna Kea, Hawaii, se instaleaza, la 4.178 m altitudine, un

          telescop de 3,6 m diametru, canado-fanco-hawaian, pentru radiatii IR, un altul

          de 3,1 m american si unul de 3,8 m englez. „Voyager” descopera inelele in   

          jurul lui Jupiter.

1980: La Calar Alto, in sudul Spaniei, s-a instalat un telescop de 3,6 m diametru, al

          Observatorului astrofizic „Max Planck” (R.F.G.). La Tucson, cu telescopul de

          1,5 m diametru se descopera o atamosfera de metan la Pluton.

1981: Susan Wyckoff si P. A. Wehinger descopera la unii quasari un halou la limita

          de detectie.

1982: octombrie- Redescoperirea cometei Halley cu telescopul de 5 m diametru de la

          Mount Palomar.

1983: O noua determinare a masei Galaxiei de 1,4x10 la puterea 12 mase solare; La 4

          martie, prin observarea fotoelectrica a oculatiei nuei stele slabe se descopera la

          asteroidul Pallas o atmosfera; cu satelitul IRAS se descopera probabile sitsteme

          planetare la stelele Vega si Fomalhaut; in octombrie astrofizicienii americani S.

         Chandrasekar si W. Fowler primesc Premiul Nobel pentru fizica.

1984: Se descopera cea mai indepartata steadin Galaxie – o gigantica rosie de 18m in

          constelatia Balanta, la 400.000 ani lumina.

1985: octombrie - Are loc interceptarea cometei Giacobini Zinner de o nava spatiala

          americana.

1986: ianuarie – „Voyager 2” descopera 10 noi sateliti la planeta Uranus si noi inele;

          martie – astronave sovietice, europene si japoneze intercepteaza cometa

          periodica Halley (nucleul pare a fi lung de 11 km si subtire de 1-2 km, de forma

          neregulata).

(In cautarea astrilor, Virgil Scurtu, editura Albatros, 1986)