Sfantul Constantin si Elena

Categoria: Referat Religie

Descriere:

Acest mare între împäraÅ£i, fericitul ÅŸi pururea pomenitul Constantin, a fost fiu al lui ConstanÅ£iu, care se numea Clor, ÅŸi al cinstitei Elena. ConstanÅ£iu a fost nepot de fiică lui Claudiu cel ce a împărăţit în Roma mai înainte de împărăţia lui DiocleÅ£ian ÅŸi a lui Carin. Acest ConstanÅ£iu, după ce a fost primit de DiocleÅ£ian ÅŸi de MaxenÅ£iu Erculiu ca să fie părtaÅŸ al împărăţiei lor, când Maximian Galeriu dimpreună cu alÅ£i prigonitori, cu tărie ridicaseră prigonire asupra tuturor creÅŸtinilor, el singur întrebuinÅ£ând blândeÅ£ea ÅŸi mila, mai vârtos pe cei ce se luptau pentru credinÅ£a lui Hristos îi întrebuinÅ£a sfetnici ÅŸi părtaÅŸi ai slujbelor împărăteÅŸti. Învăţând el buna cinstire pe Constantin fiul său cel iubit, care după acestea s-a numit întâiul împărat al creÅŸtinilor, l-a lăsat moÅŸtenitor al împărăţiei sale, în insulele Britaniei. După ce Constantin a fost înÅŸtiinÅ£at de lucrurile necinstite, desfrânate, pierzătoare ÅŸi proaste, pe care le făcea în Roma, MaxenÅ£iu, fiul lui Erculiu, ÅŸi îndemnat de dumnezeiasca râvnă ÅŸi chemând pe Hristos împreună oÅŸtilor, a pogorât împotriva lui MaxenÅ£iu. Deci, văzând Dumnezeu curăţenia sufletului lui i s-a arătat mai întâi în somn, după aceea în amiaza zilei, închipuind semnul Crucii scris cu stele: , l-a arătat lui ÅŸi celor ce erau vrednici. Deci, îndrăznind în chipul cinstitei Cruci ÅŸi făcând cu aur semnul Crucii pe arme, a mers la Roma, ÅŸi pe însuÅŸi pierzătorul MaxenÅ£iu l-a aruncat în râul Tibon, înecându-l lângă podul Milvia, ÅŸi aÅŸa a izbăvit pe cetăţenii Romei de tirania acestuia. Atunci marele Constantin, pornindu-se de la cetatea romanilor ÅŸi mergând pe cale voia să zidească o cetate pe numele său în Ilion, unde se zice că a avut loc războiul Troienilor cu elinii; însă a fost oprit prin dumnezeiasca înÅŸtiinÅ£are ÅŸi i s-a poruncit de la Dumnezeu ca mai de grabă în BizanÅ£ să-ÅŸi zidească cetatea. Deci, urmând voii celei dumnezeieÅŸti, a zidit această de Dumnezeu păzită cetate pe numele său, pe care a ÅŸi adus-o lui Dumnezeu ca pe o pârgă a credinÅ£ei sale. Åži deoarece căuta scumpătatea credinÅ£ei celei din vremea noastră, a adunat în Niceea arhierei din toate părÅ£ile, prin care s-a propovăduit credinÅ£a ortodoxă, ÅŸi Fiul a fost recunoscut deofiinţă cu Tatăl, iar Arie ÅŸi cei împreună cu el au fost daÅ£i anatemei, dimpreună cu hula lor. A trimis încă ÅŸi pe maica sa Elena la Ierusalim pentru căutarea cinstitului lemn pe care a fost pironit cu trupul Hristos, Dumnezeul nostru; apoi, aceste părÅ£i de lemn sfânt au fost mutate, adică o parte a fost aÅŸezată chiar în Ierusalim, iar cealaltă parte a adus-o în împărăteasca cetate.

Împărăteasa Elena, după ce a ajuns la Constantinopol, ÅŸi-a săvârÅŸit viaÅ£a; iar marele Constantin, împodobind cetatea cu înnoiri ÅŸi cu prăznuiri, ÅŸi puÅ£in ceva trecând peste patruzeci ÅŸi doi de ani ai împărăţiei sale, ÅŸi începând războiul cu perÅŸii, ÅŸi în oarecare sat lângă Nicomidia fiind, s-a mutat către Domnul, ÅŸi a fost adus în cetatea sa, unde a fost primit cu evlavie ÅŸi cu prea încuviinÅ£ate întâmpinări, a fost aÅŸezat în biserica sfinÅ£ilor apostoli. Åži a împărăţit în Roma cea Nouă în anul de la zidirea lumii, cinci mii opt sute optsprezece; iar de la venirea cea în trup a Mântuitorului nostru Dumnezeu trei sute treizeci ÅŸi ÅŸapte, fiind al treizeci ÅŸi doilea împărat de la August.

Åži se săvârÅŸeÅŸte pomenirea lui în preasfânta biserică cea mare, în biserica sfinÅ£ii apostoli, ÅŸi în dumnezeiasca biserica sa, în Mânăstirea Chinsterna lui Vis, unde mergând patriarhul împreună cu împăratul ÅŸi cu suita sa cu litanfe, săvârÅŸesc aducerea dumnezeieÅŸtilor Taine.