Momentele religiei iudaice

Categoria: Referat Religie

Descriere:

storia iudaismului este împărÅ£ită în trei perioade: 1. Perioada Templului din Ierusalim; 2. Perioada talmudică; 3. Perioada rabinică (din secolul al VI pînă în prezent). Iudaismul ortodox contemporan s-a format pe baza...

Iudaismul , cunoscut ÅŸi sub numele de religie mozaică (după principalul profet evreu, Moise) este religia poporului evreu. Preceptele iudaismului au stat la baza religiilor monoteiste creÅŸtinism ÅŸi islam. Termenul iudaism îÅŸi are originea în numele regatului Iuda, Å£ara tribului Iuda -- descendenÅ£ii celui de-al patrulea fiu al patriarhului Iacob (sec. XVIII - finele sec. XVII î.Hr.) -- cu capitala la Ierusalim, lăcaÅŸul MareluiTemplu.

Istoria iudaismului este împărÅ£ită în trei perioade: 1. Perioada Templului din Ierusalim; 2. Perioada talmudică; 3. Perioada rabinică (din secolul al VI pînă în prezent). Iudaismul ortodox contemporan s-a format pe baza miÅŸcării fariseilor (pirushim) din perioada Macabeilor.

Iudaismul întotdeauna a preamărut studiul Torei ÅŸi a altor texte religioase. 

O dată cu domnia celui de-al treilea rege, Solomon (972-933 î.Hr.), în viaÅ£a religioasă iudaică începe o etapă nouă. Solomon a construit cel dintâi templu din Ierusalim. Acesta are o semnificaÅ£ie excepÅ£ională : este unicul loc în care se pot săvârÅŸi riturile prin care este slujit Dumnezeu. În secolul al VI-lea î.Hr. regele Nabucodonosor din Babilon a cucerit Ierusalimul, distrus templul ÅŸi a dus în exil cele mai importante familii, inclusiv pe cele ale preoÅ£ilor care serveau în templu. În toată perioada exilului, care a durat aproximativ 50 de ani, nu au putut fi săvârÅŸite riturile, deoarece credinÅ£a nu permitea ca un templu să fie construit pe un alt pământ decât cel al Ierusalimului, Å¢ara Sfântă.
          La încheierea exilului, sub protecÅ£ia regilor persani, a fost construit cel de-al doilea templu, care a fost distrus în anul 70 d.Hr., de către armata romană. Acest eveniment a amplificat fenomenul mai vechi al diasporei, mulÅ£i evrei fiind obligaÅ£i să se refugieze în Europa sau în Nordul Africii, fenomen care a continuat ÅŸi în Evul Mediu.

In toata perioada talmudica, era un singur rabin care nu sa casatorit. ben azzai zicea ca motivul este ca sufletul lui este indragostit  numai de torah. O nevasta, zicea el, ar fi o distractie pentru studile sale. el a fost criticat de toti contemporani sai.
          În afara Ţării Sfinte, comunităţile evreieÅŸti au fost îndrumate spiritual de către rabini. Pe baza opiniilor rabilor s-a realizat unificarea riturilor din diferitele comunităţi din diasporă, prin dezvoltarea MiÅŸnei, colecÅ£ie de legi rabinice, ÅŸi a Talmudului, comentariu la MiÅŸna. Talmudul a contribuit la adaptarea comunităţilor iudaice la condiÅ£iile sociale ÅŸî politice foarte variate în care trăiau, ajutându-le în acelaÅŸi timp să-ÅŸi păstreze identitatea lingvistică ÅŸi religioasă.
          Sinagogile, apărute încă din timpul exilului babilonian, ca locuri de studiu ÅŸi de cult, au contribuit în perioada medievală la creÅŸterea prestigiului rebinilor.Supus persecuÅ£iilor în Europa Occidentală, iudaismul medieval a beneficiat, de regulă, de toleranÅ£a musulmanilor. Perioada stăpânirii musulmane în Spania, de exemplu, a reprezentat o adevărată „vârstă de aur” pentru evreii de aici, ai căror conducători au jucat rolul de intermediari între culturile arabă islamică ÅŸi creÅŸtină.