Inca de la observarea
lor pe cer, planete au primit diverse definitii care s-au schimbat de-a lungul
anilor de nenumarate ori. In anul 2006, IAU ( Uniunea Astronomica
Internationala) cu o noua definitie oficiala, astfel, planeta este un corp
ceresc ce orbiteaza in jurul Soarelui si
care are o masa suficienta pentru ca propria garvitatie pentru a-I permite sa
ajunga la o forma cvasi sferica.
Jupiter este a cincea
planeta de la Soare,
cea mai mare din sistemul nostru solar si prima din randul planetelor gazoase,
urmandu-i Saturn, Uranus, si Neptun. Celelalte planete mai apropiate de Soare:
Mercur, Venus, Terra si Marte fac parte din randul planetelor “terestre”,
numite asa datorita suprafetei lor acoperita de roca.
Planeta Jupiter a fost
cunoscuta ca si existenta, inca din timpuri preistorice, dar a fost pentru
prima oara observata mai amanuntit pe cer de catre Galileo Galilei in data de 7 ianuarie 1610,
cand acesta a descoperit cei patru sateliti ai planetei, cunoscuti astazi sub
numele de “sateliti galileeni”. Acesta descoperire a fost un pas spre sustinerea teoriei heliocentrice de
miscare a planetelor a lui Nicolaus Copernic. Planeta Jupiter este cea mai mare
din sistemul nostru solar, avand diametrul de 11 ori mai mare decat al
Pamantului, masa de 318 ori mare si un volum de 1300 ori mai mare. Jupiter este
si unul dintre cele mai stralucitoare obiecte de pe cer, fiind al patrulea dupa
Soare, Luna, Venus, si cateodata Marte.
Se cunosc pana in
prezent 63 de sateliti ce orbiteaza gigantica planeta. Cei patru sateliti
importanti, observati si in Evul Mediu de catre Galileo Galilei, sunt: Io,
Europa, Ganymede si Callisto. Satelitul Io este cunoscut ca fiind cel mai activ
corp din punct de vedere vulcanic din sistemul nostru solar. Ganymede este cel
mai mare satelit din intregul nostru sistem solar si este si singurul ce are
invelis magnetic. Europa are un invelis de gheata sub care s-ar putea ascunde
un ocean lichid. Oceane inghetate se
presupune ca ar avea si satelitii Callisto si Ganymede.
Compozitia
atmosferica a planetei, este in mare parte similara cu cea a Soarelui, avand
mult hidrogen si heliu, respectiv 86% H2 si 14% He, cu unele urme de metan,
apa, amoniac. Jupiter are foarte multi nori, cei mai multi din ei fiind compusi
din amoniac. Planeta prezinta, o formatiune ciclonica, mai bine zis o imensa
furtuna de doua ori cat Pamantul ce
poarta numele de Marea Pata Rosie. Acesta este observata mai bine de trei sute
de ani.
Nu se cunoaste cu
exactitate motivul pentru care aceste formatiuni, precum Marea Pata Rosie,
rezista timp indelungat. Observatiile in infrarosu cat si directia de rotatie
atesta existenta unei regiuni cu o inalta presiune atmosferica si cu nori mai
reci decat in alte zone. Imaginea planetei este data de vanturile de mari
viteze in benzi largi de latitudine. Aceste vanturi sufla in directii opuse in
doua benzi adiacente ce au culori diferite in functie de temperatura si compozitie
chimica. Planeta Jupiter este inconjurata de inele. Acestea nu au fost sesizate
pana in anul 1979, deoarece inele lui Jupiter sunt intunecate, spre deosebire
de cele ale lui Saturn. Ele contin cel mai probabil bucati mici de material
pietros, dar care difera oarecum in compozitie si aparenta, unul din ele parand
a fi transparent.
|