Cuvantul a fost
conceput de catre geograful Onesime RECLUS (1837-1916), care s-a gandit sa
clasifice locuitorii terei in functie de limba pe care o vorbeau in cadrul
familiei sau a relatiilor lor sociale. Acest lucru l-a determinat sa creeze termenul
de FRANCOFONIE ("Francophonie"), desemnand astfel ansamblul
populatiilor ce se exprima in limba franceza. Deci, Francofonia cuprindea atat
o dimensiune lingvistica cat si geografica, desemnand ansamblul teritoriilor
unde se vorbea franceza. La aceasta se adauga simbolul limbii, in calitate de
port-drapel al idealurilor Revolutiei franceze, ferment mistic al libertatii,
fraternitatii, solidaritatii umane si al schimburilor culturale.
Odata cu ivirea
secolului XX si urmare constientizarii de catre anumiti intelectuali cu
activitati notabile, Francofonia devine o idee noua si isi forjeaza o
dimensiune culturala odata cu crearea, indeosebi dupa 1945, a unui mare numar
de asociatii internationale.
Calea
institutionalizarii Francofoniei si piatra de hotar al acestui proces
ireversibil o constituie, fara indoiala, crearea in 1970, la Niamey in cadrul
unei conventii, a Agentiei de Cooperare Culturala si Tehnica ("Agence de
Cooperation Culturelle et Technique" - ACCT), unica organizatie interguvernamentala
a Francofoniei. Dar consacrarea definitiva a dimensiunii institutionale a
Francofoniei va fi marcata de catre Prima Conferinta a Sefilor de Stat si de
guvern a tarilor avand in comun folosirea limbii franceze, eveniment petrecut
la Versailles, in 1986.
Daca, la inceputurile
sale, Francofonia reprezenta o dimensiune culturala, evolutia sa recenta, cea
din ultimul deceniu in special, dovedeste ca a devenit un element la plural,
modern si solidar, al unitatii in diversitate, novator si original in peisajul
politic, economic si cultural international.
Francofonia nu mai
este nu mai ansamblul persoanelor de pe mapamond care au in comun limba
folosirea limbii franceze, ea fiind in prezent o comunitate internationala,
acoperind cele cinci continente, avand un ideal de inter-intelegere si de
fraternitate intre popoare sau indivizi care regasesc in aceasta sinteza dintre
aspiratia generala catre universalitate si aspiratia individuala catre
identitate.
Situatia Francofoniei in Romania
Conform
"Raportului asupra starii Francofoniei in lume", publicat in 1990 de
catre Ministerul francez al Afacerilor Externe, "un roman din patru ar
cunoaste limba franceza si tara ar numara 27% de francofoni".
Pe plan pedagogic,
conform lucrarii "Starea Francofoniei in lume" a Inaltului Consiliu
al Francofoniei, editata in 1991: "la inceputul anului scolar 1990, care a
marcat si introducerea limbii franceze in invatamantul primar, incepand de la
varsta de opt ani, optiunile parintilor s-au indreptat mai intai catre limba
franceza (38%), apoi engleza (26%) si, in fine, germana (20%). La acea data,
161.000 elevi urmareau cursuri in limba franceza, iar Maison parisienne
Hatier-Didier edita primul manual corespunzator clasei a II-a curs
primar", manual conceput de catre o echipa de profesori romani. In 1993,
Hatier-Didier publica primul manual pentru clasa a III-a curs primar, realizat
de catre aceeasi echipa.
In plus, mai multe
filiere francofone pe langa institutii de invatamant superior functioneaza la
Bucuresti (Universitatea Politehnica, Academia de Stiinte Economice,
Universitatea Tehnica de Constructii, Facultatea de Stiinte politice si
Facultatea de Chimie din cadrul Universitatii), Craiova (Facultatea de
Electrotehnica), Iasi (Universitatea Tehnica "Gheor ghe Asachi") si
Timisoara (Institutul Politehnic).
Aceste filiere au
stabilit legaturi puternice de cooperare cu Agentia Universitara a Francofoniei
(AUPELF-UREF). De mentionat, de asemenea, Scoala Doctorala din Bucuresti ce se
afla tot sub patronajul Agentiei Universitare a Francofoniei.
La aceasta se adauga
si participarea Bibliotecii Nationale din Romania la programul Bancii
Internationale de Date privind tarile francofone, BIEF.
Sa notam, totodata,
ca in Romania exista un Institut Francez la Bucuresti, avand drept corespondent
un Centru Cultural Roman la Paris, precum si trei Centre Culturale, dupa cum
urmeaza: Iasi, Cluj si Timisoara, a caror functionare este urmarea Acordului
Guvernamental sem nat la Paris in septembrie 1990, intre Romania si Franta, la
care se adauga mai multe Aliante franceze.
Romania si Francofonia institutionala
Momentul cheie, marcand intrarea Romaniei in structurile institutionale ale
Francofo niei, l-a constituit cea de-a IV-a Conferinta a Sefilor de Stat si de
guvern a tarilor avand in comun folosirea limbii franceze - reuniunea la varf
de la Chaillot - care s-a desfasurat in perioada 19-21 noiembrie 1991 la Paris,
Conferinta la care Romania a fost invitata oficial cu statut de observator.
La cea de-a VI-a
Reuniune la varf de la Cotonou - Benin (2-4 decembrie 1995), Romania a fost
aleasa in randul celor 18 membri ai Consiliului Permanent al francofoniei.
Romania a fost
prezenta la cea de-a VII-a Reuniune la varf de la Hanoi - Republica Socialista
Vietnam (14-16 noiembrie 1997).
Aici se cuvine o
precizare: Francofonia este mai degraba o stare de suflet. In perspectiva
anului 2000, Francofonia se va consolida cu certitudine, urmare punerii in
aplicare a reformei institutionale, odata cu noua Carta a Francofoniei adoptata
la Conferinta Ministeriala de la Marakech, din decembrie 1996, confirmata de
catre Sefii de State si de guverne la Reuniunea la varf de Hanoi din noiembrie
1997 si cu alegerea Secretarului general al Francofoniei in persoana domnului
Boutros Boutros-Ghali.
|