Apa este un
lichid incolor, insipid şi fără miros, de cele mai multe ori uşor albăstrui sau
chiar verzui în straturi groase. Apa este o substanţă absolut indispensabilă
vieţii, indiferent de forma acesteia, fiind unul dintre cei mai universali
solvenÅ£i. Apa este un compus chimic al hidrogenului ÅŸi al oxigenului, având
formula chimică brută H2O. Apa este una din substanţele cele mai
răspândite pe planeta Pământ, formând unul din înveliÅŸurile acesteia,
hidrosfera.
Pe Pământ, apa
există în multe forme, în cele mai variate locuri. Sub formă de apă sărată
există în oceane ÅŸi mări. Sub formă de apă dulce în stare solidă, apa se
găseÅŸte în calotele polare, gheÅ£ari, aisberguri, zăpadă, dar ÅŸi ca precipitaÅ£ii
solide, sau ninsoare. Sub formă de apă dulce lichidă, apa se găseÅŸte în ape
curgătoare, stătătoare, precipitaţii lichide, ploi, şi ape freatice sau
subterane. În atmosferă, apa se găseÅŸte sub formă gazoasă alcătuind norii sau
fin difuzată în aer determinând umiditatea acestuia. Considerând întreaga
planetă, apa se găseÅŸte continuu în miÅŸcare ÅŸi transformare, evaporarea ÅŸi
condensarea, respectiv solidificarea ÅŸi topirea alternând mereu. Această
perpetuă mişcare a apei se numeşte ciclul apei şi constituie obiectul de studiu
al meteorologiei ÅŸi al hidrologiei. Apa se găseseÅŸte sub diverse forme în
natură: vapori de apă ÅŸi nori în atmosfera, valuri ÅŸi aisberguri în oceane,
gheÅ£ari la latitudini mici sau altitudini mari, acvifere sub pământ, râuri sau
lacuri. Circuitul apei în natură este fenomenul prin care apa este transferată
dintr-o forma într-alta, prin evaporare, precipitaÅ£ii ÅŸi scurgeri de suprafaţă.
Apa de la
suprafaÅ£a globului joacă roluri importante in evoluÅ£ia umană; râurile ÅŸi
irigaţiile asigură aportul de apă pentru agricultură, sunt suport pentru
transportul maritim sau fluvial, fie comercial sau de agrement. Scurgerea apei
pe suprafaţa terestră este mecanismul prin care eroziunea sculptează mediul
natural, duce la crearea văilor şi deltelor cu suprafeţe fertile favorabile
dezvoltării de centre umane. De asemenea, apa se infiltrează in sol, ajungând
în pânza de apă freatică. Această apă freatică ajunge din nou la suprafaţă sub
forma izvoarelor, sau a izvoarelor termale şi gheizerilor. Apa freatică este de
asemenea extrasă artificial prin puÅ£uri ÅŸi fântâni. Deoarece apa poate conÅ£ine
numeroase substanţe diferite, poate avea gusturi sau mirosuri foarte diferite.
De fapt, oamenii şi alte animale şi-au format simţurile pentru a putea evalua
calitatea apei: de obicei, animalele evită apa cu gust sărat (apă de mare) sau
putred de mlaÅŸtină preferând apa unui izvor montan sau apa freatică.
ViaÅ£a pe Pământ
a evoluat şi s-a adaptat acestor proprietăţi ale apei. Existenţa formelor
solidă, lichidă ÅŸi gazoasă ale apei pe Pământ a reprezentat un factor important
pentru colonizarea diferitelor medii ale planetei de către forme de viaţă
adaptate variatelor, şi adesea extremelor, condiţii de viaţă.
Apa potabilă
este de obicei colectată la izvoare sau este extrasă din puţuri artificiale.
Purificarea implică îndepărtarea substanÅ£elor nedizolvate sau dizolvate, precum
ÅŸi a bacteriilor periculoase. Cele mai folosite metode sunt filtrarea cu nisip,
pentru îndepărtarea materiilor nedizolvate, ÅŸi tratarea cu clor ÅŸi fierberea
pentru uciderea bacteriilor periculoase. Distilarea îndeplineÅŸte toate cele
trei sarcini. Există şi tehnici mai avansate, precum osmoza inversă.
Desalinizarea apei sărate din mări şi oceane este o soluţie mai scumpă utilizată
în climatele aride de coastă.
|