Alexandru Lapusneanul
Categoria: Referat
Romana
Descriere:
Costache Negruzzi ,scriitor pasoptist , a trait intre anii 1808-1868, lasandu-si amprenta in literatura prin scrieri istorice si romantice, fiiind creatorul nuvelei romanesti (afirma E.Loinescu). Numele lui C. Negruzzi este legat de obicei de nuvela Alexandru Lapusneanul , care ar fi devenit o scriere celebra ca si Hamlet , daca literatura romana ar fi avut in ajutor prestigiul unei limbi universale (G.Calinescu). .. |
|
|
1
Caracterizarea lui Alexandru Lapusneanul
Costache Negruzzi ,scriitor pasoptist , a trait
intre anii 1808-1868, lasandu-si amprenta in literatura prin scrieri
istorice si romantice, fiiind creatorul nuvelei romanesti (afirma
E.Loinescu). Numele lui C. Negruzzi este legat de obicei de nuvela
Alexandru Lapusneanul , care ar fi devenit o scriere celebra ca si
Hamlet , daca literatura romana ar fi avut in ajutor prestigiul unei
limbi universale (G.Calinescu). In aceasta nuvela , autorul ilustreaza
romantismul Biedermaier prin interesul fata de istorii , cutume si
folclor. Nuvela Alexandru Lapuneanul apare in primul numar al revistei
iesene „Dacia literara” din 1840 sub titlul de Scene istorice din
cronicele Moldovei.
Cu greu se poate inchipui o sinteza mai perfecta de
gesturi patetice , de cuvinte memorabile („Daca voi nu ma vreti , eu va
vreu”) , de observatie psihologica si sociologica. Alexandru
Lapusneanul este personajul principal , un personaj real cu atestare
istorica , fiind o personalitate cunoscuta a istoriei noastre ,
infatisat in timpul celei de a doua domnii. Prin titlul nuvalei autorul
isi pronune sa scoata in relief figura impresionanta a acestui
domnitor, personalitatea lui complexa si controversata , astfel el
devenind un personaj eponim. In viziunea lui E.M.Forster Lapusneanul
este un „personaj rotund” ,in opozitie cu Motoc si Ruxandra , deoareca
are capacitatea de a ne surprinde in mod convingator . Petre Stolnicul
este un „om prost” si necunoscut , care „ cu sabia razbunarii” incearca
sa restabileasca puterea domneasca . acesta este Lapusneanul . El
traieste insa o drama , pentru ca , nesprijinidu-se pe popor se bizuie
numai pe sabie , pe care , oricat de agera ar fi , nu
e deajuns , de unde inevitabila cadere a eroului. Pe Lapusneanu il
caracterizeaza cruzimea nemasurata , provenita dintr-o ura fara margini
fata de boierimea tradatoare , lacoma de averi . E viclean,ipocrit , de
o inteligenta diabolica , isi incalca juramintele , cinic si de un umor
macabru, atunci cand ii arata domanei Ruxandra piramida de capete,
drept „un leac de frica”. Ca personaj de nuvela, A.Lapusneanu este
situat in centrul intregii structuri narative , asupra lui
focalizandu-se toate elementele constructive ale textului. Personajul
este un damnat romantic , osandit de Providenta sa verse sangele si sa
nazuie spre mantuire , adica incearca sa „sece” demonul care sta ascuns
in el pentru a putea fi mantuit. El e disimulat , balazt , cunoscator
al slabiciunilor umane , hotat si rabdator . Insusirile care contureaza
imaginea personajului sunt evidentiate printr-o diversitate de
procedee. Caracterizarea directa facuta de autor este realizate prin
expresii ca „aceasta desantata cuvantare”, „a-si dezvalui uratul
caracter” , „dorul lui cel tiranic”, „vorbele tiranului”, dar acestea
sunt putine , caci stilul naratorului se caracterizeaza , in general ,
prin obiectivitate . Pe langa prezentarea portretului moral se
contureaza si cel fizic prin redarea unor detalii vestimentare : „purta
coroana Paleologilor , si peste dulama poloneza de catifea stacojie,
avea cabanita turceasca. Nici o arma nu avea alta decat un mic junghi
cu plaselele de aur ; iar pintre bumbii dulamii se zarea o zea de
sarma.” Alteori caracterizarea directa este facuta de alte personaje;
„bunul meu domn”, „viteazut meu sot”(doamna Ruxandra), „crud si cumplit
este omul acesta „(Mitropolitul Teofan). Cele mai multe trasaturi de
carcater sunt evidentiate prin gesturi , prin mimica , prin limbaj .
Gesturile si mimica sunt puse in evidenta printr-o serie de expresii ca
:”silindu-se a vorbi”, „ochi scanteiara ca un fulger”, „ochii lui hojma
clipeau” , „azvarli cu manie”, „raspunse cu sange rece” , mana
lui se rezema pe junghiul din cingatoarea sa”.Autocaracterizarea este
prezanta in al treilea capitol:” am aratat asprime”, „m-am aratat
cumplit , rau, varsand sangele multora” . Toate aceste scot in relief
ipocretia si mania, capacitatea de disimulara si dorinta de a se
rezbuna , insusiriprezentate nuantat si convingator.Aceleasi insusiri ,
dar si altele , ca hotararea neabatuta , tandretea simulata , ura si
dusmania , dispretul si rautatea sunt exteriorizate prin felul sau de a
vorbi. El vorbeste ca un intelept , in baza experientei acumulate , in
provebe si pilde ;’Lupul isi schimba parul , iar naravul ba”, „nu toate
pasarile ce zboara se manaca”.
Prin intermediul personajelor , scriitorul
desfasoara si organizeaza actiunea operei , isi dezvaluie gandurile si
sentimentele .Folosirea antitezei este specifica epocii romantice , ca
si tipul lui
Lapusneanu, de personaj axceptional actionand in imprejurari
senzationale , cu trairi intense , in conflict cu lumea.
In viziunea lui Al. Piru:”Alexandru Lapusneanul este
o desavarsita creatie de valoare universala . Nu se poate inchipui un
portret mai viu intr-un numar mai mic de gesturi si cuvinte memorabile
, intr-o compozitie mai simpla si in decoruri mai putine.Figura eroului
e romantica .Eliminand fatalitatea cronicarului, Negruzzi l-a facut mai
credibil, fara a-l deposeda de aerul demonic , fantastic , tortionar ,
dimportiva conferandu-i acel hieratism , acea proportie a liniilor care
e semnul creatiei permanent clasice”.
|
Referat oferit de www.ReferateOk.ro |
|